Timp de sute de ani, împrumutul cu dobândă a fost un lucru condamnabil. Biserica în Europa l-a interzis, iar creditorii, practic în toate religiile, erau considerați chiar mai răi decât datornicii și trebuiau să simtă toată umilința celor pe care i-au împrumutat, măcar și în lumea de apoi. Cu toate acestea, creditul a existat, deghizat sub diverse forme, mereu, încă înainte să fi fost inventat scrisul. Iar regulile sale au stat la baza eticii moderne și a filosofiei morale și, respectiv, a societății, a lumii, așa cum o cunoaștem azi.

Când însă creditul a pierdut conotația negativă?  Cum au ajuns Medici și alți bancheri să fie patroni ai artelor și lideri în societate? Când și de ce creditul s-a transformat dintr-un păcat de moarte în motor al dezvoltării?

Aflați în continuare în podcastul „De unde apar banii?”