Send us a text

“ lupul dacic” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 21 ianuarie 2021.

Poemul arată astfel :

lupul dacic

noaptea asta miroase impar a iarnă

și a moarte

ca sunetul unei aripi rănite

dar încă puternice

încă respirând puternic

sunt ultimul animal de pradă

ultimul lup din haita neînțeleasă a lupilor

viața mea a fost întotdeauna o călătorie

către o viață pe care încă n-am aflat-o

dar pe care o știu că o voi afla cândva

viața mea este lupta mea

lupta mea este puterea mea

puterea mea este moartea mea

moartea mea este libertatea mea

sunt un lup care poate fi ucis

dar care te va ucide fără milă

defectiv de Dumnezeu

dar nu de Dumnezeire

din dreptul inimii

curge tăciune ziua spulberată de pași

Maică a fiului rătăcitoriu

Tu

îmblânzește-mă cu îmbrățișarea Ta

destinul este ca un marș funebru

tu-i dai putere și el îti vorbește despre moarte

tu-i dai iubire și el iți vorbește despre tragedie

plâng de putere

de forță

de strigăt

de dăruire

tu nu ai cum înțelege străine

lupul are o singură inimă

și nouă vieți

O singură femeie și nouăzecișinouă de căi de a muri

de aceea el rămâne o efigie

căci timpul mey a fost înainte de toate trecut pe piatra apelor

si nu am fost

și nu sunt

nimic altceva decât trecere

lumină din lumină

vânător adevărat din călător adevărat

nimic altceva

decât un lup adevărat cu mâna dreaptă aripă

și cu mâna stângă sabie

arc și săgeată

din inima mea curg cuvinte de-o seamă cu marea

care separă apele timpului

în numele unei iubiri sălbatice

cu trup și suflet de lup

numai cuvintele devin poeme de lună

de patimă e iarna asta cu zăpadă pe gură

miroase infinitul acesta amar a patimă

În podcast poemul este recitat chiar de către autor.

Support the show