Mihail Neamtu

În ajun de Crăciun auzim povestea confruntării între Iisus, Domn al păcii, și paranoia puterii politice, militare sau religioase. Închinarea înțelepților persani e dublată de panica slujitorilor Templului.

Magii recunosc regalitatea Pruncului și îi aduc daruri de încoronare: aur, smirnă și tămâie. Dacă romanii lui Octavian Augustus sunt interesați numai de taxarea evreilor pentru a asigurea pâinea și circul în „cetatea eternă,” Irod cel Mare e lovit de boală și ucide fără milă zeci de mii de prunci nevinovați, doar pentru a scăpa de orice posibil competitor.

Colindele românești descriu această luptă între vechi și nou, între nerozia despoților și inocența copilăriei, între indiferența lumii și grija păstorilor, între întunericul iernii și lumina Stelei călătoare. Prezența feminină a Mariei, mama Pruncului Sfânt, combate orice prejudecată patriarhală.

Noaptea cea mai lungă asistă la explozia miraculoasă a luminilor cerești. În frigul istoriei, Crăciunul devine contrapunctul călduros al harului divin. Într-o geografie asuprităde tirani megalomani, se naște smerit Regele creației. Întruparea Cuvântului nu e doar contracția absolută, golirea de sine sau neînțeleasă chenoză, ci și un gest de solidaritate: Emanuel, adică „Dumnezeu este cu noi.”

Iată o narațiune teologico-politică, dar și o istorie adevărată.

Ce opune modernitatea sărbătorii Crăciunului? Un discurs incapabil să transfigureze natura umană. Utilitarismul ratează esența relațiilor non-contractuale, cum ar fi prietenia. Capitalul lui Marx, pe de altă parte, n-a ameliorat condiția sufletească a oamenilor. Dimpotrivă. Ideologiile sunt opusul Evangheliei, care scoate din iadul deznădejdii sufletele celor înlănțuiți în păcat.

Opera de persuasiune a teologiei nu răstoarnă doar premisele sceptice ale filozofiei, ci continuă printr-un efort de convingere a vieții frumoase care întrupează Cuvântul, înainte de a-l predica. Sfinții arată diferența între adevăr și opinie, dintre speranță și iluzie.

Trump e foarte prost tratat de presa corporatista din America de nord sau Europa apuseana. Jurnalistii progresisti il descriu ca pe o figura plina de ura, care a introdus volatilitate si isterie in viata politica a Occidentului la cote nemaivazute inca din perioada razboiului civil (secolul al XIX-lea). Stilul propriu de comunicare si management adoptat de Presedintele Trump n-a fost mereu de ajutor. Trump incearca sa indeparteze America de grupurile cu o puternica agenda globalista.

Încotro ne duce tehnologia? Vom putea depăși condiția naturii umane? Ce va produce știința secolului XXI?

E așa de greu să recunoști în Theodor Paleologu un intelectual de vârf și un om onest, care a reușit să creeze din nimic o instituție profitabilă – Casa Paleologu, o admirabilă școală privată pentru oameni liberi și activi?

M-aș aștepta ca toți oamenii din lumea noastră, care au dus timp de trei decenii lupta pentru reforma, normalitatea și occidentalizarea României, să mărturisească unii pentru alții.

Mi-aș dori ca prietenii și magiștrii noștri să abandoneze dilemele chic, să se solidarizeze cu cel care îi reprezintă în această încleștare, dacă nu personal, măcar ca exponent al aceluiași ideal de civilizație și să mărturisească pentru candidatul lumii noastre – această rara avis într-un peisaj cam dezolant. (ADRIAN PAPAHAGI)

O discuție cu Marina DUMITRESCU pentru RADIO ROMÂNIA CULTURAL.

Timpul a trecut și, privind retrospectiv, mi-am pus această întrebare: ce-am făcut în 30 ani de libertate fără responsabilitate? Cum am reușit să pierdem patru milioane de compatrioți? Ce avem de făcut pentru următorii 30 de ani?

Iată dacă ne pasă de morții Revoluției, poate vom afla de ce Ion Iliescu a cerut ca Ceaușescu fie ucis în ziua de Crăciun? De ce Revoluția anticomunistă de la Timișoara a fost dedicată de Petre Roman sângeroasei Revoluții franceze? Micul „Gavroche” a fost, oare, întâmplător găsit? Cum de a ajuns ziaristul Jean-Louis Calderon să fie ucis la București? De ce Revoluția a fost prezentată ca o regie televizată de Sergiu Nicolaescu? De unde vine nota cinematografică a filmului Revoluției?

Cum putem ieși din marea farsă?

Pentru Marx, sensul istoriei nu este niciodată transcendent, ci imanent, generat de revoluția proletariatului. Găsim aici și prima contradicție majoră a ideologiei comuniste: istoria se explică pe sine, dar nu fără efortul titanic de mobilizare a popoarelor care, eliberate de sclavia capitalismului, pot inaugura o „epocă de aur.”

Era o zi de sâmbătă, la început de mileniu, într-un colț mirific de lume. Mă plimbam prin imensele parcuri ale capitalei Germaniei. Savuram o cafea matinală și mă bucuram de soare când, deschizând paginile ziarului Tageszeit, am citit uimit un articol (pe două coloane) despre Andrei Pleșu, care fusese omagiat de Universitatea Humboldt și cinstit cu titlul de doctor honoris causa. Câți români, oare, au mai primit o asemenea demnitate?

Vicii, adicții și libertate. Cum ajungem la stăpânirea de sine?

During the Soviet era, snitches or KGB informants destroyed those ‘bonds of trust’ which constitute the fabric of any civil society. In the age of Twitter, YouTube and Facebook, when conservatives get censored or deplatformed, we can better understand the very dire consequences of social conformism.

This is why we should take heed of Solzhenitsyn’s moral imperative: in all circumstances of life, tell the truth. The only response to the spiritual malaise brought about by any form of collectivism is repentance, honesty, truth-telling, and a genuine respect for the dignity of the human person.

Am aruncat o privire melancolică spre fereastră. Câțiva fulgi de zăpadă se zbenguiau sub lumina felinarului stradal. Eram la cumpăna dintre ani, într-un loc străin de visul libertății. Mă simțeam singur, surghiunit și stingher.