Că nu toate conflictele înseamnă un dezastru. Uneori ne certăm pentru că unii oameni poate sunt mai colerici, mai impulsivi. Uneori conflictele sunt pe lucruri mărunte care par imense pe moment, în focul conflictului iar alteori, conflictele sunt mărunte și lucrurile sunt imense. Încă mai am multe de învățat să știu cum să încadrez o stare de conflict. Și cum să înțeleg că ok după 5-10 minute o persoană a și uitat de la ce s-a certat, în timp ce eu chiar și după o săptămână, sau o lună simt bulversarea cauzată de procesarea stării de frustrare, de furie a acelei persoane. Trebuie să învăț să ignor. Sau cum îmi spunea o prietenă din Sibiu: Să pun la fund!

O introducere în lumea mea și în ceea ce a însemnat masking-ul pt mine.

Ai tot încercat să găsești un loc de muncă, dar cei din jur pun realitatea că nu ți-ai găsit pe seama faptului că nu ai încercat destul? Ți s-a spus că ești leneș? Că renunți repede? 

Dacă citești capacitatea unui om cu autism, un om cu HFA, autism înalt funcțional de a citit emoții după modul în care îți răspunde un neurotipic la ceea ce simți atunci probabil că nu știe. Nu are această abilitate.

Te porți urât cu iubita ta? Nu e nimic, gândește-te la o prietenă pe care o respecți și transpune ceea ce faci cu ea la modul în care îți tratezi laptopul. Aaa, nu știi? Ascultă podcastul atunci. Pusi.

Dar dacă tu ca adult nu poți să îmi înțelegi mintea, atunci? Mai sunt rău? De ce sunt rău? Că am niște trăsături vulnerabile? Că nu știu să mă atașez sau să arăt că am nevoie de iubire? De ce mă consideri rău? Ce ți-am făcut să crezi asta?

Voi pentru ce ați fost considerați răi? 

Voi ați ales să mascați că aveți sindrom Asperger sau că faceți parte din spectrul autist? Și eu am făcut asta. Am ținut să vă fac o listă cu ce am învățat eu din perioada de dinainte și de după coming-outul meu despre Asperger.

Este un podcast despre transpunere, despre imersarea în povestea altora de viață dincolo de bariera tipică de vârstă, de mediu de viață, de om sau de sex. Este dincolo de ceea ce poate înțelege un neurotipic. Este modul cum se poate imersa un om cu Asperger în povestea altcuiva adeseori negativă de viață. Voi ați pățit astfel de întâmplări? Să simțiți panică de la cât de mult v-ați imersat? Care este bariera voastră, milestone-ul până la care ați ajuns cu empatia? 

Furtuna și ploaia înseamnă iubire. Furtuna înseamnă bucurie,  înseamnă revărsare de furie, înseamnă renaștere și echilibru. Pentru voi ce e furtuna?