Listarea pe Bursă a unor pachete minoritare la unele companii de stat este contestată vehement de PSD. Este o abordare care poate bloca restructurarea firmelor de stat. Nu ar fi prima oară când se întâmplă acest lucru.

Este pur și simplu debusolant să constați atacul virulent pe care îl face un partid, chiar și social-democrat, la adresa intenției de listare pe Bursă a unor pachete minoritare de acțiuni de la câteva companii cu capital majoritar de stat.

Un subiect apropiat este și cel al restructurării întreprinderilor de stat. Declarativ, PSD susține reforma, dar senzația este că de fapt își dorește o restructurare „marca PSD”, adică o „schimbare” în care nu se schimbă nimic.

În anii 90, cohorte de muncitori în fostele întreprinderi socialiste manifestau pe străzile Bucureștiului strigând un slogan care a făcut carieră: „Nu ne vindem țara!” Adică, nu vindem întreprinderile de stat. Acest elan contestatar susținut și de politicienii aflați la putere a făcut ca România să piardă primul val al investițiilor străine care s-a oprit în Ungaria și în Polonia.

În cele din urmă, „s-a vândut țara”. Adică, după un deceniu, 1990-2000, în care au acumulat datorii, au fost susținute din bani publici, au fost căpușate de politicieni sau „băieți deștepți”, au pierdut o mare parte din piața externă și cea internă, întreprinderile de stat s-au privatizat sau restructurat sub presiunea lipsei de performanță și a nevoii de a ține sub control cheltuielile bugetare.

Deci, istoria ne arată că amânarea restructurării companiilor de stat nu face decât să complice situația, nu să o rezolve. În cele din urmă, restructurarea va fi făcută sub impulsul pieței.

Puseul de naționalism economic din anul 2026 este surprinzător. Suntem, totuși, la peste 35 de ani de la căderea comunismului și ar fi de așteptat ca mentalitatea politicienilor și a publicului să fie mult mai deschisă către o economie privată. Mai ales în condițiile în care cele 1.500 de companii cu capital de stat au pierderi istorice de 14 miliarde de lei, după cum a declarat viceprim-ministrul Oana Gheorghiu.

Mai grav este că valul de naționalism economic se ridică pe afirmații mincinoase. În sensul că nu este vorba despre „vânzarea companiilor strategice”, ci despre cel mult listarea pe piața de capital a unor pachete minoritare, care în unele cazuri, cum ar fi Romgaz sau Hidroelectrica, nu fac decât să completeze cota de acțiuni deja prezente deja pe Bursa de la București.

Este o discuție separată cea legată de definirea așa-numitelor companii strategice, cea mai simplă întrebare fiind: pot fi considerate strategice companii precum Tarom sau CEC Bank? Din multe puncte de vedere, răspunsul este nu. Dar esența problemei este că și o companie strategică poate avea o cotă din capital, nu majoritară, listată la Bursa de Valori București.

Vicepremierul Oana Gheorghiu a demontat punct cu punct observațiile PSD. Sintetic, explicațiile sunt următoarele: programul de guvernare prevede explicit listarea la bursă a unor pachete minoritare de acțiuni, jalonul numărul 443 din PNRR prevede listarea sau restructurarea a cel puțin trei companii de stat până în luna august a.c., iar legislația românească identifică listarea ca instrument de de transparență, disciplină corporativă și acces la capital. Să mai adăugăm și ședințele periodice ale Comitetului responsabil de reforma companiilor de stat.

Sunt suficiente argumente pentru ca procesul de listare și restructurarea întreprinderilor de stat să înceapă. Marea problemă este că PSD, partid aflat la guvernare, dorește să blocheze din nou orice încercare de restructurare a companiilor de stat. De fapt, niciodată social-democrații nu au luat decizii concrete de eficientizare a firmelor cu capital de stat. De fiecare dată au fost doar declarații, doar măsuri cosmetice, fără nicio decizie care să permită schimbarea. PSD vrea să păstreze companiile de stat cum sunt acum, adică o formă a pușculiței de partid și a politicienilor.