
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
“octombrie” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 14 octombrie 2020
Poemul arată astfel :
octombrie
port octombrie la verighetă
nu eu mi l-am pus
de vreo săptămână e acolo
agățat la verigheta mea
e asimptomatic
știi că eu simt verigheta și locul verighetei îl simt
verigheta aceasta este pentru mine un zid
de care mă reazem cu spatele
să pot sa mă lupt
cu toate cele care sunt
și cu toate cele care nu sunt
octombrie âsta e incomod
e incomod și cam rece
îmi dă fiori
Doamne
m-am desfăcut în sâmbete vetuste
și tot mi-e tu
abia de dor abia de sete
calc pragurile întâmplărilor care încă nu s-au întâmplat
dacă te-ai ridica deasupra răsăritului
să vezi cât de adânc mă împlânt în pământ
să vezi rădăcinile izvorului acestei fântâni
femeie
femeie fântână
tu
cea de adâncă sete ce ești
și cât te iubesc
și cât de atunci te iubesc
și cât de acum te iubesc
simt cum îmi îngheață mâna pe mânerul dimineților noastre
de octombrie
nici nu mai știu de ce aștern acest poem
scriu într-una de vreo săptămână
versurile țâșnesc din mine pline de sânge
strigànd isteric
în cuvinte aprinse ca niște bolovani
rocă vulcanică
iubire vulcanicâ
m-aș opri în Polinezia să alimentez cu dor
nu
nu s-a pătat lumina
nu s-a pătat nici o zi
bag de seamă că trag să simplific
nimic nu este atât de simplu
te iubesc ca și cum
apusul s-ar fi dat de margini cu pieptul gol
descheiat la simboluri
ai săpat o tăcere la colțuri
iar eu am sădit crizanteme în tăcerile săpate
și crizantemele au făcut cuvinte
și miroase a rouă
și-a vatră
nu va veni dintr-o dată
atâta țârm
cât să putem ajunge la mal
pentru viața
în care mă încep cu tine
m-auzi?
de atâta octombrie mai mă auzi?
naștere naște-mă cànd te naști fântână
femeie
a mea
ce ești
poveste-mă
iubește-mă
octombrie ce ești
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast recită autorul
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
Support the show
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
“octombrie” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 14 octombrie 2020
Poemul arată astfel :
octombrie
port octombrie la verighetă
nu eu mi l-am pus
de vreo săptămână e acolo
agățat la verigheta mea
e asimptomatic
știi că eu simt verigheta și locul verighetei îl simt
verigheta aceasta este pentru mine un zid
de care mă reazem cu spatele
să pot sa mă lupt
cu toate cele care sunt
și cu toate cele care nu sunt
octombrie âsta e incomod
e incomod și cam rece
îmi dă fiori
Doamne
m-am desfăcut în sâmbete vetuste
și tot mi-e tu
abia de dor abia de sete
calc pragurile întâmplărilor care încă nu s-au întâmplat
dacă te-ai ridica deasupra răsăritului
să vezi cât de adânc mă împlânt în pământ
să vezi rădăcinile izvorului acestei fântâni
femeie
femeie fântână
tu
cea de adâncă sete ce ești
și cât te iubesc
și cât de atunci te iubesc
și cât de acum te iubesc
simt cum îmi îngheață mâna pe mânerul dimineților noastre
de octombrie
nici nu mai știu de ce aștern acest poem
scriu într-una de vreo săptămână
versurile țâșnesc din mine pline de sânge
strigànd isteric
în cuvinte aprinse ca niște bolovani
rocă vulcanică
iubire vulcanicâ
m-aș opri în Polinezia să alimentez cu dor
nu
nu s-a pătat lumina
nu s-a pătat nici o zi
bag de seamă că trag să simplific
nimic nu este atât de simplu
te iubesc ca și cum
apusul s-ar fi dat de margini cu pieptul gol
descheiat la simboluri
ai săpat o tăcere la colțuri
iar eu am sădit crizanteme în tăcerile săpate
și crizantemele au făcut cuvinte
și miroase a rouă
și-a vatră
nu va veni dintr-o dată
atâta țârm
cât să putem ajunge la mal
pentru viața
în care mă încep cu tine
m-auzi?
de atâta octombrie mai mă auzi?
naștere naște-mă cànd te naști fântână
femeie
a mea
ce ești
poveste-mă
iubește-mă
octombrie ce ești
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast recită autorul
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
Support the show