A fost o etapă formidabilă în Six Nations la rugby, una în care echipele cu șanse minime au reușit să dea lovitura și să câștige in fața unor coloși, care parcă nu s-au regăsit. Tudor Furdui face analiza etapei a 4-a din Six Nations și vorbește și despre înfrângerea României din Georgia, în Cupa Europeană a Națiunilor.

Turneul celor 6 națiuni, această operă de artă creată să încânte ochii iubitorilor de rugby din lumea întreagă, și-a desemnat în week-end-ul trecut câștigătoarele rundei cu numărul patru. A fost un spectacol de gală ce cu greu va fi uitat, o simfonie a culorilor, parcă realizată de un pictor celebru pe o pânză fermecată, un concert în care 6 trupe de rock au făcut publicul să tremure și să suspine.

Runda cu numărul 4, a fost fără niciun dubiu runda surprizelor, în care spectacolul sportiv a excelat, iar lumea întreagă a fost la picioarele acestui uriaș, care este rugby-ul.

Italia a scris istorie reușind prima victorie în fața singurei campioane mondiale din emisfera de Nord, Scoția a reușit imposibilul, reușind să neutralizeze o echipă a Franței, care deja se vedea campioană, iar Irlanda s-a impus, așa cum era normal, în fața Tării Galilor și păstrează șanse la titlu.

La Roma ,,Azurii" au reușit să realizeze prima victorie din toate timpurile împotriva ,Trandafirilor", într-un meci în care și-au dorit și au reușit ceea ce nimeni nu se aștepta. A fost o biruință a dorinței, dar și a tenacității, în fața unui adversar care mereu pleca victorios din întâlnirile directe.

Rezultat final: 23-18 pentru Italia, în uralele spectatorilor de pe Stadio Olimpico, cea de-a doua victorie din acest sezon de Six Nations, după cea din prima etapă realizată  împotriva Scoției, tot pe Olimpico. Încet, dar sigur, așa a crescut rugbyul italian, care sâmbătă a câștigat împotriva Angliei, un rezultat greu de imaginat acum câțiva ani.

Oare cum au fost motivați la vestiare înainte de partidă cei 15 coloși italieni pentru a obține o asemenea performanță? Uitându-ne însă la figurile lor în timpul intonării imnului “Fratelli d’Italia”, puteam intui că vor face meciul vieții lor. Italienii nu s-au speriat nici măcar în minutul 55 când Anglia conducea cu 18-10. Au făcut ceea ce au învățat nou în ultima vreme și mai ales au profitat din plin de indisciplina în joc a englezilor, care la un moment dat au avut doi jucători eliminaţi temporar de pe teren.

Au  revenit senzaţional în a doua repriză, s-au impus prin două eseuri, ambele transformate, şi concretizarea a trei lovituri de pedeapsă. Alături de Noua Zeelandă, Anglia era singura echipă neînvinsă până acum de Naţionala azzurra care a trecut acum peste ea în clasament.

La Edinburgh, pe stadionul Murrayfielld, ,,Ciulinii" au făcut recital la scenă deschisă în fața ,,Cocoșilor", într-o partidă în care plecau cu șansa a doua, dar în care s-au autodepășit și au obținut victoria în stil de mare campioană. Franța pare că nu s-a regăsit în acest meci, unul în care Scoția a pus presiune din primul minut și în final a câștigat un meci care parcă a fost o simfonie a rugby-ului.

Scoția a avut o viteză în plus față de francezi în ceea ce privește viteza execuțiilor și după victoria 50-40 visează cu ochii deschiși la trofeu, după foarte mult timp. Probabil a venit vremea ca și ,,Ciulinii" să fie fericiți deși punctul bonus ofensiv reușit de francezi după cele patru eseuri marcate s-ar putea să cântărească greu săptămîna viitoare când se va decide campioana.

Irlanda, după începutul de turneu ezitant în fața Franței, pare că acum a pornit motoarele la turație maximă și pregătește asaltul final pentru titlul de campioană. Victoria din fața Angliei, obținută în deplasare la un scor care a uimit ,,lumea ovaliei” pare că a injectat moralul ”Trifoilor" cu adrenalina necesară pentru a reuși din nou victoria în turneu. Acum a obținut o victorie scontată, 27-17, împotriva Țării Galilor la Dublin pe Aviva Stadium, cu bonus ofensiv, deși galezii au avut probabil cea mai bună evoluție din acest campionat.

În toată această feerie a rugbyului a încercat să-și facă loc și România în semifinalele Cupei Europeană a națiunilor unde a pierdut la un scor mai puțin sever decât ne așteptam în Georgia. A fost 53-30 pentru georgieni pe stadionul Avceala din Tbilisi într-un meci în care stejarii au avut patru debutanți, dintre care trei în primul XV. Să marchezi 30 de puncte unei echipe net superioare nu este de colo și în cazul în care “Stejarii” vor continua pe această linie ar putea obține locul 3 în competiție după meciul decisiv contra Spaniei.

România se pregătește pentru semifinala Campionatului European de rugby. Stejarii vor juca duminică, în deplasare, cu Georgia, echipă pe care nu au mai învins-o din 2017. Tudor Furdui prefațează meciul în care tricolorii au șanse minime de izbândă.

Cronica unei înfrângeri dinainte anunțate s-ar putea numi Georgia-România, un meci care se va disputa, duminică de la ora 13.00 pe stadionul Avceala din Tbilisi, în direct la TVR Sport, în semifinalele ediției 2026 a Campionatului European pe Națiuni.

Stejarii au o misiune imposibilă pentru că diferența de valoare între ei și georgeni s-a mărit exponențial în ultimii ani. De fapt, România nu a mai învins Georgia de 9 ani. Atunci cele 2 echipe s-au întâlnit în finala europeanului, iar românii s-au impus cu mare dificultate, 8-7. De ani de zile georgienii au progresat vizibil, în ultimele două întâlniri disputate la Tbilisi, aceștia impunând-se clar, cu același scor, 43-5. Acum se pune întrebarea dacă diferența va fi mai mare sau mai mică de 50 de puncte. Georgia este evident mult mai puternică decât România numai dacă ne uităm la lotul adversarei noastre de duminică.

Din 37 de jucători, 27 evoluează în campionatele Franței, 2 în Anglia și 8 numai în competiția internă. Ca o comparație, din lotul de 35 de jucători ai României doar 8 joacă în Franța în diviziile inferioare. Acest lucru l-a remarcat și actualul selecționer David Gerard, și anume că numărul jucătorilor care evoluează în străinătate a scăzut dramatic în ultimii ani.

S-au efectuat totuși niște schimbări în lot față de meciul pierdut contra Portugaliei. Se încearcă tot felul de formule pentru a observa cât mai mulți jucători care vor putea face parte din lot la Cupa Mondială de la anul din Australia, unde România este deja calificată. Au fost convocați în premieră  Adrian Ţală, jucător din linia întâi, care a evoluat pentru toate naţionalele de juniori, România U20 şi România A şi CSM Ştiinţa Baia Mare, în ultimii ani acesta jucând în Franţa la Union Barbezieux Jonzac.

De asemenea, o noutate în acest grup o reprezintă şi Serge Le Mezec, mijlocașul la deschidere în vărstă de 22 de ani care evoluează la Lourdes.Internaționalul Marius Simionescu a declarat că România merge la Tbilisi să își joace șansa și să încerce imposibilul în Georgia.

'Vrem să câștigăm, naționala României merge acolo să își joace șansa. Nu ne gândim nicio secundă că vom pierde. Adevărat, în Georgia nu am mai câștigat de mult timp, dar nu ne gândim la asta. Vrem să ne facem jocul și la final să ieșim cu capul sus de pe teren. Georgia este echipa favorită, însă vrem să ne concentrăm pe ceea ce putem face noi, nu adversarul. Ne gândim numai să câștigăm și să ne întoarcem bucuroși acasă', a afirmat Simionescu la finalul antrenamentului naționalei desfășurat în Complexul Sportiv Steaua din Capitală.

'Ce am făcut nu tocmai bine cu Germania sau cu Belgia putem să reparăm acum. Vrem să punem toate la un loc și să facem un meci cât se poate de bun. Avem jucători în linia de trei sferturi care au viteză și care pot face față unui meci tare. Vrem să dovedim că se poate', a adăugat el. 

Și Nicolas Onuțu, centru care evoluează de mulți ani în Franța, acum la CS Annonay a spus, într-o română cu accent franțuzesc, că deși Georgia e favorită, stejarii pot produce surpriza.

Dar evoluția Stejarilor de până acum a lăsat de dorit...

Au pierdut surprinzător în Germania, într-un meci în care gazdele aveau 1.01 șanse să câștige, și-au revenit cu o victorie pe un teren complet înghețat la Iași împotriva Belgiei, și au clacat din nou în fața Portugaliei, care ne-a învins la mai mult de 30 de puncte. În tot acest timp, georgienii și-au câștigat clar grupa cu 3 victorii toate cu bonusuri ofensive și sunt favoriți la câștigarea Campionatului European pe Națiuni într-o finală în care vor juca cu câștigătoarea dintre Spania și Portugalia.

La acest  meci se va oferi și tradiționalul trofeu Cupa Antim Ivireanul, pus la bătaie de fiecare dată când joacă România și Georgia, exceptând meciurile din cadrul Cupelor Mondiale. Georgia este câștigătoarea en-titre a titlului european, naționala gruzină având în palmares 17 titluri continentale, dintre care ultimele opt consecutive. În ceea ce privește Cupa Antim Ivireanul, Georgia conduce, all-time, cu 19-6 în fața Stejarilor.

Ionel Bucur este la 61 de ani unul dintre membrii lotului național de sărituri peste obstacole, demonstrând că pasiunea nu are vârstă. Bucur este și sportiv și antrenor, arată impecabil, se antrenează zilnic și concurează cot la cot cu sportivi de trei ori mai tineri, cum ar fi fiul său, care concurează și el pentru România. Sexagenarul mai are o activitate lăudabilă : hipoterapia!

Vârsta nu este decât o cifră. Asta o demonstrează la 61 de ani și Ionel Bucur, titular în echipa națională la sărituri peste obstacole.

Bucur este un ardelean blând, răbdător și devotat cailor săi pe care îi iubește până la lacrimi. Dragostea sa pentru aceste animale a luat naștere încă din copilărie, pe când avea doar 10 ani, când a simțit că există o diferenţă între animalele din curte pe care tatăl său le folosea la diverse sarcini şi caii antrenaţi doar pentru sport.

Acum se ocupă de baza hipică din Sibiu, unde există în jur de 60 de cai și, pe lângă  activitatea sportivă intensă pe care o duce, uimește și lumea medicală prin practicarea hipoterapiei cu copii care au probleme medicale din naștere. Această terapie, care este de fapt o kinetoterapie pe care o poți aplica atunci când călărești un cal, are rezultate remarcabile  asupra persoanelor cu dizabilități dar și asupra persoanelor normale.

Echitația te educă, te ordonă și îți dă un plus de a învinge în viață și te face mai puternic. Așa l-a făcut și pe Ionel Bucur, unul din cei mai galonați practicanți de călărie din România, care de-a lungul carierei sportive a adunat peste 80 de trofee naționale, alături de cele internaționale. Bucur concurează și acum, la 61 de ani, după 5 decenii de activitate

„M-am apucat la vârsta de 10 ani, deci au trecut 51 de ani de când m-am urcat prima dată pe primul cal” -Ionel Bucur, component al lotului național.

În familia Bucur, echitația și caii ocupă un loc aparte și asta datorită lui Ionel Bucur, unul dintre cei mai buni călăreți din România în probele de sărituri peste obstacole. La 61 de ani el arată impecabil, antrenează și concurează.

„Majoritatea colegilor îmi spun de ce nu mă las de încălecat, că e timpul și să stau doar să antrenez, dar este lucrul care îmi place, acolo mă simt împlinit și nu vreau să renunț la sport atâta timp cât mă simt în stare bună de sănătate” -Ionel Bucur, component al lotului național.

Echitația a contribuit în formarea lui Ionel Bucur ca om.

Practic, când este în șa, simte că trăiește. Pasiunea a fost insuflată atât fiicei Adelina, cât și fiului Ionuț,cu care este coleg în echipa națională la sărituri peste obstacole

Ionel Bucur ar povesti ore întregi despre relația cal–călăreț, o legătura afectivă care se crează în timp și muncind foarte mult unul cu celălalt. Apropierea de cal este foarte importantă, la fel și dresajul, care nu trebuie să devină o presiune pentru animal. Acesta are nevoie de dragoste, asemeni unui partener de viață.

Iar iubirea domnului Bucur pentru cai este dusă la extrem.

„Pe lângă familia mea, caii sunt viața mea. Pot să spun doar că am avut un accident și când am intrat în sala de operație, ultimul lucru, i-am spus soției și fiicei mele, să aibă grijă de cai”, spune el.

De mulți ani, Ionel Bucur este component de bază al echipei naționale de sărituri peste obstacole.

„Sunt foarte mândru că de la vârsta de 14 ani, când am intrat în lotul de juniori, și până în prezent am fost în permanență un membru al lotului național care este format din cinci sportivi”, spune Ionel Bucur.

Înainte să ajungă să practice probele de sărituri peste obstacole, Ionel Bucur a participat la toate disciplinele din echitație, iar în 1992 s-a calificat la Jocurile Olimpice!

„Am făcut și proba completă, în 1992 am fost calificat pentru Jocurile Olimpice de la Barcelona, dar din păcate, din lipsa fondurilor, nu am putut participa” - Ionel Bucur, component al lotului național.

Cu o etapă înaintea finalului sezonului regular se cunosc echipele care vor juca în play off. Nou promovata FC Argeș a prins ultimul loc în timp ce campiona FCSB nu face parte, pentru prima dată în istorie, din top6. Tudor Furdui face analiza etapei a 29-a din Superligă

Cei mai merituoși reprezentanți ai sportului paralimpic din 2025 și-au primit recunoașterea săptămâna trecută la  prima gală a sportului paralimpic organizată în România. La festivitate a participat și brazilianul Andrew Parsons, președintele Comitetului Paralimpic Internațional, care a promis că va ajuta forul român.

Comitetul Național Paralimpic a organizat săptămâna trecută, în premieră absolută în România, Gala Sportului Paralimpic, un eveniment oficial dedicat recunoașterii performanței, excelenței și impactului sportului paralimpic.

Prima Gală a Sportului Paralimpic este un moment fondator, care așează sportul paralimpic la locul său firesc în peisajul sportiv național și deschide drumul unei tradiții dedicate performanței, demnității și recunoașterii publice. Prin această inițiativă, Comitetul Național Paralimpic a consolidat vizibilitatea sportului paralimpic și a creat un reper instituțional durabil.

Președintele Comitetului Paralimpic Român, Eduard Novak, a spus că sportivii cu dizabilități fizice sau mentale trebuie considerați la fel ca ceilalți sportivi.

Președintele Comitetului Paralimpic Internațional l-a premiat pe Alex Bologa

La eveniment a participat și brazilianul Andrew Parsons, președintele Comitetului Paralimpic Internațional, care este hotărât să ajute mișcarea paralimpică din România. Parsons  a fost cel care l-a premiat pe Alex Bologa, desemnat sportivul paralimpic al anului, după ce a câștigat în 2025 atât titlul mondial cât si cel european la judo pentru nevăzători.

“Vreau să înțeleg realitatea mișcării paralimpice din România. Avem diferite programe prin care putem ajuta sportul și federațiile, dar trebuie să le adaptăm la caracteristicile din țara Dvs. Fiecare țară este importantă, dar România a avut un rol important în dezvoltarea mișcării paralimpice. Mai întâi doamna Sally Wood Lamont, acum Eduard Novak, cel care are o vizune pe termen lung. Noi trebuie să-l sprijinim, acesta este unul din obiectivele mele în România”, a spus Andrew Parsons.

Omul care stă în spatele victoriilor obținute de Alex Bologa, Tamas Gergely a fost ales antrenorul anului.

Cea mai bună sportivă în 2025 a fost votată Gabriela Constantin, după ce la Campionatul European de para tenis de masă a ocupat locul 5 atât la simplu, cât și la dublu.

Darius Dumitru, de la natație, este speranța paralimpică a anului  premiat chiar de campionul olimpic, David Popovici. Obiectivul lui Darius este calificarea la Jocurile Paralimpice din SUA în 2028.

Naționala de fotbal nevăzători a fost desemnată cea mai bună echipă, iar CSM Cluj-Napoca este clubul anului 2025. Casian Munteanu a câștigat categoria special Olympics, iar Paula Cristea a primit un premiu de excelență. Componenții lotului de paraclimbing au dominat categoria non paralimpică cu Adriana Tofan și Cosmin Candoi pe prima treaptă a podiumului. Cosmin e sigur că România va lua cel puțin o medalie la paraclimbing în 2028 la Jocurile Paralimpice.

Cea mai bună performanță la Jocurile Olimpice de la Milano-Cortina a adus-o echipajul de bob 2 persoane, locul 5. Cei doi sportivi, Mihai Tentea și George Iordache s-au întors în țară și speră ca premiul anunțat de Comitetul Olimpic și Sportiv Român, cel de 42 000 de euro, să fie dublat de Agenția Națională pentru Sport.

Boberii Mihai Tentea şi George Iordache, primul pilot și al doilea împingător, s-au întors acasă după ce au reușit cel mai bun rezultat al României la Jocurile Olimpice de iarnă din ultimii 34 de ani, locul 5 în proba de bob-2 masculin. Ultima performanță notabilă a sportivilor români la o Olimpiadă albă a fost cea obținută în 1992, când sănierii Ioan Apostol și Liviu Cepoi terminau pe 4 la Albertville, în Franța. La sosirea la Otopeni întreg lotul de boberi a fost așteptat de câțiva fani îmbrăcați cu tricouri pe care era scris Team Tentea, numele celui care a pilotat atât bobul de 2 persoane cât și cel de patru. Președinta federației de bob și sanie Elena Sorina Țicu a însoțit delegația României la Jocuri. Aflată în această funcție de 3 ani, Țicu este fericită că se vorbește din nou de bob în România după succesul lui Tentea și Iordache.

Un loc 5 nesperat

Acest loc 5 la JO de la Milano-Cortina la bob 2 persoane prin Tentea și Iordache a fost o clasare remarcabilă, care a surprins nu numai lumea sportului internațional, dar și pe antrenorii lotului tricolor. Unul dintre aceștia, Iulian Păcioianu, de 3 ori participant ca sportiv la Jocuri și de 5 ori ca antrenor , și cu o experiență de 35 de ani în bob, a fost și el uluit de performanța lui Mihai și George.O clasare în top 10 era de așteptat, boberii au terminat pe locul 8 la mondiale anul trecut, însa poziția a 5-a la JO nu face decât să arate că echipajul Tentea-Iordache s-a autodepășit. Tricolorii au fost surprinși de numărul mare de felicitări pe care le-au primit, iar pilotul Mihai Tentea le-a mulțumit tuturor celor care au avut un gând bun pentru ei.

42.000 sau 84.000?

Cei doi boberi au muncit enorm pentru acest loc 5, în condițiile în care ei s-au antrenat în străinătate, în România lipsind cu desăvârșire infrastructura pentru acest sport. Eforturile lor nu vor rămâne nerăsplătite, pentru că COSR urmează să îi premieze cu un premiu de 42.000 de euro, o sumă care reflectă doar parțial sacrificiile făcute de doi sportivi.Mihai Tentea speră ca premiile acordate de COSR pentru locul 5 de la Milano-Cortina să se dubleze de către Agenția Națională pentru Sport.

Cum astfel de performanțe nu vin decât o dată la 35 de ani în sporturile hivernale din România, dublarea premiilor stabilite de COSR nu ar trebui să fie o cheltuială prea mare pentru Guvern. Ar fi o recunoaștere a muncii depuse de sportivii care a readus România în elita bobului mondial și o încurajare pentru ca tinerii să se apuce de practicarea acestui sport.

Bodo Glimt a zdruncinat lumea fotbalului după ce a reușit să elimine pe Internazionale Milano din Liga Campionilor. Deși, în urma eșecului clubul din Milano pierde zeci de milioane de euro, conducătorii lui Inter au decis să-i prelungească contractul lui Cristi Chivu până în 2027, cu o mărire de salariu de 60 la sută. Performanța echipei din Norvegia și decizia șefilor lui Inter sunt analizate de Tudor Furdui.

Marți seară am asistat la una dintre cele mai mari surprize din istoria recentă a UEFA Champions League. Echipa unui orășel cu doar 50.000 de locuitori din Norvegia, care nu este nici măcar campioana en titre a țării care a adunat cele mai multe medalii la recentele Jocuri Olimpice de iarnă a scos din competiție pe marea Internazionale Milano, de două ori finalistă în ultimii trei ani a Ligii Campionilor. Mai mult de atât, Bodo Glimt a câștigat atât în tur cât și în retur și cu scorul general de 5-2 merge mai departe în optimile competiției, acolo unde este posibil să facă și alte victime.

Confruntarea dintre Bodo și Inter a fost asemănătoare celei dintre David și Goliat. Cum a fost posibil așa ceva se întreabă lumea fotbalului, unul dintre singurele sporturi din lume unde se pot întâmpla astfel de surprize. Dacă ne uităm pe statisticile celor două meciuri vom avea un prim răspuns și ne vom da seama că eliminarea lui Inter nu a fost întâmplătoare. Cifrele ne arată că Bodo Glimt este o echipă disciplinată și eficientă în apărare, cinică în atac și dispusă la un deosebit efort. În retur, jucătorii în galben au acoperit, cumulat, 124,1 kilometri; ai lui Chivu doar 116,5, deși posesia și ocaziile de poartă au fost mai numeroase în contul vicecampioanei Italiei. În prima repriză atunci când Inter ar fi trebuit să înscrie măcar un gol, portarul lui Bodo, rusul Haikin, posesor și a altor două naționalități, britanică și israeliană, nu a avut cu adevărat emoții la nicuna dintre șarjele milanezilor. După aceea, în ciuda atmosferei apăsătoare și a celor 80.000 de fani de pe „Giuseppe Meazza”, norvegienii nu s-au lăsat intimidați și nu au făcut greșeli în defensivă așa cum au făcut milanezii la primul gol când fostul adversar al românilor din campania de calificare la Euro 2024, elvețianul Akanji, a gafat ca un începător, îngropând-și practic echipa.

Norvegienii s-au antrenat înaintea meciului în Spania, la ei campionatul fiind neînceput. Au folosit în pregătirea meciului experiențele anterioare, Atletico Madrid, Manchester City, uitându-se practic la cei pe care i-au învins ca la niște coloși în echipament de sport, în timp ce ei purtau echipament de război. Au intrat pe teren ca o trupă de războinici , pe un teritoriu ostil, astfel că singura șansă de a reuși era să fie calmi, concentrați, uniți, să păstreze liniile apropiate, să respingă tot ce aruncă adversarii și să lovească pe contratac când li se ivește ocazia. Această echipă condusă magistral de antrenorul Kjetil Knutsen are în staff un mental coach, fost pilot de vânătoare. Rolul său este unic în acest sport: nu are niciun interes pentru fotbal și chiar își petrece 75% din timp lucrând pentru Fondul Norvegian al Petrolului. Și totuși, a devenit un pilon cheie al clubului, formând o cultură în clubul acesta micuț. I-a ghidat pe jucători, i-a contaminat cu mentalitatea pe care o au piloții de vânătoare atunci când pleacă în misiune. Acolo dacă greșești nu te mai întorci niciodată acasă. Cu trei ani în urmă, Bodo Glimt abia o elimina pe Sepsi Sfantu Gheorghe în preliminariile Conference League. Acum, echipa norvegiană cu 9 jucători autohtoni în primul 11,a dat peste cap toate calculele lui Inter în Liga bogaților , stârnind admirația Planetei.

Chiar și așa, șefii lui Inter nu se gândesc să-l schimbe pe Cristi Chivu. Ba chiar au luat decizia de a-i prelungi contractul.

Zilele trecute, presa din Spania ”a aruncat bomba” anunțând că Diego Simeone, antrenorul lui Atletico Madrid, va ajunge la formația din Milano. Totuși, președintele nerrazurilor Beppe Marotta a negat totul, iar acum îi propune românului o nouă înțelegere valabilă până în vara lui 2028, cu opțiunea de prelungire pentru încă un an, și cu o mărire a salariului cu 60 la sută.

Acesta este un gest absolut de încredere în Cristi Chivu în condițiile în care misiunea românului de a califica echipa în optimile Champions League a eșuat, iar pierderile financiare sunt foarte mari. Inter a câștigat anul trecut 134 de milioane de euro din participarea până în finala Ligii, acum s-a oprit la 70 de milioane. Nerazurii puteau să încaseze în jur de 15 milioane de euro din venituri garantate dacă ar fi trecut de Bodo Glimt. Și potențial mult, chiar mult mai mult, în funcţie de faza atinsă în cea mai importantă competiţie inter-cluburi din lume. Inter ar fi avut nevoie să-și consolideze pedigreeul european, după două finale în ultimii trei ani, să prindă și mai multă încredere în perspectiva finalului de campionat, acolo unde echipa conduce cu un avans de 10 puncte, dar care se pot topi imediat. Presiunea pe Chivu a devenit și mai mare.

Acum, când s-au încheiat Jocurile Olimpice de la Milano Cortina, ies la suprafață mai multe povești cutremurătoare care stau în spatele multor succese ale sportivilor de la Olimpiada albă. La Pastila de sport aflați despre campioana americană de la monobob care are doi copii surzi, despre medaliatul cu bronz la sărituri cu schiurile din Norvegia care și-a pierdut tatăl, despre patinatorul japonez de pe primul loc în programul liber care nu se mai putea opri din plâns și despre schioara italiană care a terminat pe locul 3 în concursul de big air deși avea ligamentul încrucișat rupt.

Aproape fiecare medalie obținută de sportivi la Jocurile de la Milano Cortina are câte o poveste. Unele dintre ele sunt de-a dreptul cutremurătoare. După ce le auzi te întrebi câtă voință au avut acești sportivi pentru a trece peste problemele de viață cu care s-au confruntat și a ajunge campioni.

Este cazul americancei Elana Meyers Taylor care a devenit la 41 de ani cea mai în vârstă medaliată cu aur  într-o probă individuală la Jocurile Olimpice, după ce s-a impus în proba de monobob la competiția din Italia. Monobobul este sportul exclusiv feminin în care sportiva este și împingătoare și pilot, iar americanca le face bine pe amândouă coborând la o viteză amețitoare pe un traseu în care orice mică eroare o poate costa chiar viața. Iar Taylor nu este un om ca toți ceilalți. De fapt nu este o mamă ca toate celelate. Ea a născut 2 copii surzi, unul dintre ei suferind de sindromul Down. Cu toate acestea, înaintea Jocurilor de la Milano-Cortina, sportiva  avea deja cinci medalii olimpice, trei de argint şi două de bronz, dar acum şi-a completat colecţia cu medalia din cel mai strălucitor metal, astfel că a izbucnit în lacrimi şi a sărbătorit performanţa alături de copiii ei.

Un alt exemplu al unui sportiv care are o poveste de viață deosebită este norvegianul Johann Andre Forfang. Săritorul cu schiurile a cucerit în întrecerea de super-team o medalie olimpică, a treia din carieră, la puțin timp după ce a trecut prin cumpăna vieții. În spatele succesului său se ascunde o dramă imensă deoarece medalia sa de bronz vine la două săptămâni după ce tatăl său a decedat. Săritorul cu schiurile în vârstă de 30 de ani a vorbit cu multă emoție despre cel care i-a fost model și erou, spunând că tatăl său a reprezentat busola sa morală. Ultima dorință a părintelui, care era bolnav de o boală incurabilă, a fost ca fiul său să concureze la săriturile cu schiurile și să meargă la Jocurile Olimpice. Așa că Forfang i-a ascultat sfatul, a concurat terminând pe locul 3 și a ridicat ochii spre cer în momentul în care s-a văzut cu medalia de bronz la gât

Ce mai e de spus în cazul Riku Miura și Ryuichi Kihara, japonezii care au cucerit medalia de aur în proba de perechi de la Jocurile Olimpice de la Milano Cortina, după un program liber excepțional, în care au doborât recordul mondial pe acest palier? Niponii rataseră complet programul scurt, iar Kihara considerându-se vinovat a fost în pragul disperării, partenera sa dezvăluind că acesta a plâns în continuu între cele două evoluții. Kihara a vârsat lacrimi la fel ca în cântecul “Și băieții plâng câteodată”, varianta asiatică, dar acest plânset nervos l-a ajutat. Japonezii au recuperat fabulos la programul liber și la final s-au situat pe primul loc , cei doi devenind prima pereche din „Țara Soarelui Răsare” care ia aur olimpic. La sfârșitul competiției, Kihara a fost din nou foarte emoționat, a plâns din nou, de data asta de bucurie, și le-a mulțumit tuturor celor care l-au ajutat să treacă peste acel moment stânjenitor pentru un bărbat.

Italianca Tobanelli este și ea un caz aparte. Sportiva de la schi acrobatic și-a rupt  ligamentul încrucișat la genunchi înaintea Jocurilor,  la fel ca legendara coborâtoare Lindsey Vonn. Dacă americanca în vărstă de 41 de ani a suferit o căzătură oribilă, în urma căreia s-a ales cu mai multe fracturi, italianca de 18 ani a reușit 3 sărituri foarte bune în concursul de big air și a obținut medalia de bronz, prima pentru Italia în schi acrobatic. Tânăra a explicat că i-a fost foarte greu să concureze cu o placă de titan care să-i protejeze genunchiul accidentat, dar satisfacția de a fi pe podium la Jocurile Olimpice nu se poate compara cu nimic.

Nu va mai concura deloc în 2026, urmând să se opereze pentru refacerea ligamentelor. Flora Tobanelli este încă un exemplu care demonstrează că pentru a fi printre protagoniști la competiția supremă din sport, mulți sportivi au ambiții ieșite din comun și își asumă riscuri enorme pentru a-și îndeplini un vis. Podiumul olimpic!

Universitatea Craiova s-a detașat la patru puncte de urmăritoarele sale, Dinamo și Rapid, în clasamentul Superligii de fotbal, cu două etape înainte de finalul sezonului regulat. FCSB speră încă la play-off, dar nu depinde doar de ea ci de jocul rezultatelor. Tudor Furdui face analiza etapei a 28-a.

După aproape o jumătate de veac, senzaționalul norvegian Johannes Klaebo a spulberat recordul medaliilor cucerite la o singură ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă. Cu 6 titluri, Klaebo a făcut uitate cele 5 medalii de aur câștigate de patinatorul american, Eric Heiden, la Calgary 1980. Tudor Furdui face un portret al vedetei Jocurilor de la Milano Cortina încheiate ieri.

Johannes Klaebo este regele Olimpului. Norvegianul a încheiat probele masculine de schi fond cu o a 6-a medalie de aur ca să stabilească recordul celor mai multe medalii de aur deținute de un singur sportiv la o ediţie a Jocurilor Olimpice de Iarnă. Ultimul triumf, cel din cursa de 50 de kilometri cu start în masă, a spulberat recordul de aproape 50 de ani stabilit de patinatorul american de viteză Eric Heiden, care a câștigat cinci medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Lake Placid, din 1980. De menționat este faptul că toate victoriile americanului de acum 46 de ani, au fost în curse individuale, iar două dintre cele ale norvegianului de acum au venit în probe pe echipe, astfel încât recordul patinatorului de viteză american este, încă, intangibil.

11 medalii de aur în total pentru Klaebo

Dacă ar fi fost o țară, Klaebo s-ar fi clasat el singur în clasamentul pe medalii de aur înaintea unor țări cu tradiție în sporturile de iarnă cum ar fi Austria, Japonia, China sau Canada. Klaebo și-a extins la 11 recordul pentru cele mai multe medalii de aur la Jocurile Olimpice de iarnă din carieră, adunate la trei ediţii ale Jocurilor. Cu 10 zile în urmă, el a doborât borna de 8 medalii cucerite de compatrioţii lui, legendarii Dahlie, Bjorndalen și Bjorgen. Ca să facem o comparație cu Jocurile de vară, Klaebo deține al doilea cel mai mare număr de medalii de aur olimpice după înotătorul american Michael Phelps, posesorul a 23 de titluri între 2004 și 2016. 

Proba de 50km este maratonul schiului fond

Ultima sa medalie a fost obținută în proba de 50 km, considerată maratonul schiului fond. Klaebo era clar favorit după ce s-a impus la Mondialele de anul trecut organizate chiar în orașul în care a crescut Trondheim. De obicei, nici o cursă nu seamănă cu cealaltă, dar nu și pentru Klaebo, omul care termină întotdeauna primul. A topit cei 50 de km în 2 ore și 7 minute demonstrând încă o dată că este jupânul curselor de schi fond. 

"E greu să îmi găsesc cuvintele. Este incredibil ceea ce am reușit. Sunt multe sacrificii, însă dacă începi să le simți ca pe niște poveri, cred că e momentul să cauți altceva de făcut. Există alegeri importante, iar anul acesta am făcut toate alegerile potrivite. Chiar dacă am avut emoții la unele concursuri, încă simt că e o plăcere să concurez și abia aștept să intru pe traseu și să lupt pentru medalii. Am o familie și o logodnică care mă susțin enorm, iar împreună luăm deciziile corecte. Rezultatul? Șase medalii de aur", a declarat Klaebo după ce a reușit imposibilul.

Când îi vezi eleganța pe schiuri și cât de ușor alunecă, gândul te duce la Roger Federer, cel care atunci când era pe teren nu dădea niciodată impresia că forțează. Paralelele cu tenisul pot continua. Klaebo este un fel de Nadal, cel care s-a impus de 14 ori la Rolland Garos. De fapt, Klaebo e un fel de Nadal al zăpezii în stilul lui Federer.

Un tenismen chiar l-a felicitat pe Klaebo. Nu este vorba de Nadal sau Federer ci de un alt monstru al recordurilor care nu vor putea fi egalate vreodată : Novak Djokovici.

Sârbul a fost extrem de conectat la ce s-a întâmplat la Milano Cortina, el fiind în tribune la numeroase probe, inclusiv la finala pe echipe de la patinaj, unde a fost uluit de săriturile lui Ilia Malînin. Djokovici a salutat a 6-a medalie obținută de Klaebo prin 6 cuvinte: “Absolut uimitor. Efort și realizări fenomenale”, a scris sârbul pe contul său de Instagram.

Sârbul are dreptate. Johanes Hoesflot Klaebo, acesta fiind numele complet al norvegianului de 29 de ani, a scris istorie la Val di Fiemme. A câștigat toate cele 6 probe de schi fond de la Milano Cortina: schiatlon, sprint, 10 km, ștafetă, sprint pe echipe și 50 km. Zeul Klaebo nu vrea să se oprească aici. Va participa și la Jocurile Olimpice din Franța de peste patru ani.