
Sign up to save your podcasts
Or
Send us a text
“petecul de apocalipsă” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ .
El apare în istoriografia personală datat în 5 iunie 2021.
Poemul arată astfel :
petecul de apocalipsă
motto: “Fă-ți bine ție,
fără să faci rău altora
și fă bine altora,
fără să-ți faci rău ție.”
Proverb tibetan
aproape zi
pe-o latură a cuvântului
vuiește marea
pe genele obosite
fărâme de lună
rănesc lacrime nedeschise
pe trecerea de pietoni
orașul șoptește o duminică tristă
la fiecare colț de aripă
înfiptă în patimă
chiar dacă ți-aș spune că te iubesc
gara tot ar pleca cu prima stație
spre personalul cu buzunarele rupte
de primăveri
atârnă un înger pe post de breloc
la sărutul tău vinovat
e-o cratimă viața aceasta
așteaptă-mă
la liftul din fântâna deschisă
la prima pe dreapta
e un suflet desperecheat în capăt
sub felinarul galben
alunec pe vis
la decembrie e deja închis
inventariază Dumnezeu poemele
unge fiara îngerule
am nevoie de femeie
și de restul
rai
petecele de apocalipsă înfloresc în răni deschise sub clapele vinovate
e ridicol să mă întrebi unde locuiesc
locuiesc în tine
de un milion de cuvinte
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în luna lui cireșar în a cincea zi în Ghiroda
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusa.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
<
Support the show
Send us a text
“petecul de apocalipsă” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ .
El apare în istoriografia personală datat în 5 iunie 2021.
Poemul arată astfel :
petecul de apocalipsă
motto: “Fă-ți bine ție,
fără să faci rău altora
și fă bine altora,
fără să-ți faci rău ție.”
Proverb tibetan
aproape zi
pe-o latură a cuvântului
vuiește marea
pe genele obosite
fărâme de lună
rănesc lacrime nedeschise
pe trecerea de pietoni
orașul șoptește o duminică tristă
la fiecare colț de aripă
înfiptă în patimă
chiar dacă ți-aș spune că te iubesc
gara tot ar pleca cu prima stație
spre personalul cu buzunarele rupte
de primăveri
atârnă un înger pe post de breloc
la sărutul tău vinovat
e-o cratimă viața aceasta
așteaptă-mă
la liftul din fântâna deschisă
la prima pe dreapta
e un suflet desperecheat în capăt
sub felinarul galben
alunec pe vis
la decembrie e deja închis
inventariază Dumnezeu poemele
unge fiara îngerule
am nevoie de femeie
și de restul
rai
petecele de apocalipsă înfloresc în răni deschise sub clapele vinovate
e ridicol să mă întrebi unde locuiesc
locuiesc în tine
de un milion de cuvinte
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în luna lui cireșar în a cincea zi în Ghiroda
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusa.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
<
Support the show