Podcast mai cald cu 2°Celsius

Am urcat aici discuția publică legată de raportul Impactul social al schemelor de reînnoire a parcului național auto: programele Rabla și Rabla Plus. Cercetarea arată că programele derulate de AFM nu sunt accesibile pentru majoritatea populației și nu aduc beneficii mediului. La discuția moderată de Raul Cazan au participat cele două studioase și autoare ale studiului, Adela Fofiu și Natalia Ciobanu, apoi Corina Murafa - co-liderul inițiativei globale a Ashoka privind clima, Next Now / Planet & Climate, Silviu Ionescu - reprezentatul Ford Romania, Adrian Sandu, secretar general ACAROM, Loredana Pană și Mihai Stoica de la 2Celsius.

Raportul, comisionat de 2Celsius - realizat de cercetătoarele Natalia Ciobanu și Adela Fofiu și finanțat de European Climate Foundation, analizează Rabla și Rabla Plus din perspectiva impactului social și a modului în care sunt abordate sărăcia și alte probleme sociale legate de mobilitate și acces, fiind alocate peste 5 miliarde de lei în ultimii 16 ani.

“Acest studiu arată inabilitatea schemelor de înnoire a parcului auto de a aborda problema sărăciei și accesului la mobilitate. E un studiu exhaustiv care, alături de cele privind impactul de mediu al programului Rabla, construiește cu metode științifice și analize de date, o campanie de advocacy de înverzire și democratizare a programelor guvernamentale privind mobilitatea”, spune Raul Cazan, Președintele 2Celsius.

Tranziția către vehicule electrice va avea un impact serios pe piața muncii, dar și pe piața auto în toată Europa. România, în lipsa planurilor de adaptare la noile realități ecologice și industriale va suferi mult decât țările surori din regiune. Expertul în politici de muncă și în industria auto, Ștefan Guga, autorul studiului TRANZIȚIA LA VEHICULE ELECTRICE ÎN ROMÂNIA ȘI IMPACTUL EI SOCIOECONOMIC, analizează industria auto din România din perspectiva electrificării și oferă recomandări pentru policymakers.

Autorul, Ștefan Guga, are un doctorat în sociologie și antropologie la Central European University din Budapesta. Din 2016, este consultant și specialist în industria auto pentru o companie europeană care oferă expertiză în interesul salariaților. Ștefan are o vastă experiență de cercetare și consultanță în chestiuni ce țin de relații de muncă atât în România, cât și în Europa.

Profesorul Cristian Pîrvulescu - așteptam de ceva timp un episod în care să discutăm termeni precum politici ecologice sau politică verde. Dar și faptul că... în contextul publicitării "soluției” fosile a gazului metan ad nauseam, ne lovim de o mantră repetată ritualic și puternică precum o piatră în constructele intelectuale din sfera publică de la noi: independența energetică. E acest concept dincolo de bine și de rău? Are conceptul o valoare în sine? Și… ce-i aia independendență energetică - care îi este definiția ori definițiile în diverse accepțiuni tehnice ori ideologice? Și de ce gazul metan e, la noi, un panaceu pentru schimbările climatice?

Raul Cazan

cu eurodeputatul Marian Jean Marinescu si cu Stefan Roseanu de la Autoritatea pentru Reforma Feroviara

Ne aflam intr-un context bizar pentru documentul de pozitie pe care il prezentam azi. Acesta se refera la dimensiunile ecologice si climatice care privesc reforma transportului feroviar de la noi – intr-un concert european, evident.

Documentul este la nivelul lunii decembrie 2021 chiar atunci cand a aparut pachetul de iarna al Comisiei Europene: dimensiunea de transport a pachetului de iarnă 2021. Intre timp Rusia a invadat Ucraina, iar liniile de aprovizionare in timp de razboi depind de trenuri. Caile ferate sunt de o importanta capitala, asadar.

In episodul de azi ne intereseaza cum trenurile de pasageri ar putea sa mearga mai rapid, mai eficient, mai comod si mai ecologic din Romania spre Europa si inapoi. Toti partenerii nostri internationali au identificat 4 bariere grele in acest sens :

1.   Infrastructura

2.   Materialul rulant

3.   Ticketing

4.   Trenurile de noapte – alternativa verde la zborurile cu avionul

Europe on Rail este o rețea de ONG-uri din Polonia, Germania, Franța, Spania și România. Rețeaua își propune să susțină o revitalizare a căii ferate în Europa și să vină cu măsuri de consolidare a primatului călătoriilor feroviare în transportul internațional de pasageri.

Roxana Bucată de la 2Celsius ne vorbește despre altceva. Nu ajunge doar să ne rupem de combustibilii fosili importați din Rusia și nici să ne jucăm de-a reducerea emisiilor. Cu Roxana ne schimbăm și modul de gândire, ba chiar și relațiile sociale atunci când vorbim despre generarea de energie.

Roxana e doctorandă la Universitatea Centrală Europeană unde studiază comunitățile energetice.

Scurtele episoade 2Celsius despre trenuri continuă.  Tot cu Corina Negrea de la Radio România Cultural analizăm alte propuneri ale Comisiei Europene dezbătute în rețeaua noastră, Europe on Rail.

Evaluăm necesitatea unei scutiri de TVA la nivelul UE pentru serviciile feroviare internaționale. Doar câteva țări percep acum TVA pe biletele de tren, iar puține o fac la rata completă. Dar orice reduce puțin prețul biletelor de tren, sigur, trebuie făcut…

Sprijină și promovează călătoriile multimodale aer-feroviar pe rutele în care există infrastructura adecvată. Poate că cu punctul de bilete multimodal va apărea.

În fine, noul coridor est-european nord-sud, de la Gdansk la Salonic cuprinde și România.

Așadar, o grămadă de modificări de dimensiuni mici spre medii, care fiecare va ajuta puțin, și niciuna nu trage niciun semnal alarmă pentru societatea civilă. Muncă solidă pe care se va putea construi noua politică feroviară a UE!

Grațian Mihăilescu e un personaj care se confundă cu 'dezvoltarea locală'. În România vorbește aproape obsesiv despre orașe, regionalizare, soluții sustenabile pentru comunități mici sau mari.

În urmă cu câțiva ani a fondat un ONG și un produs numit UrbanizeHub care concentrează cunoaștere și bune practici pentru comunitățile din România. "UrbanizeHub este pentru oamenii visători care vor să vină cu idei și să le pună în practică pentru a trăi într-o lume mai bună. Este pentru oameni inteligenți care gândesc într-un mod neconvențional și cred în viitorul dezvoltării urbane durabile și al tehnologiei. Suntem conectați de cunoștințele comune, de pasiunea pentru sustenabilitate și de dorința de a construi un viitor mai bun."

L-am intervievat așa ca între prieteni și alumni; amândoi am absolvit același program de Master al Universității din Trento, Italia -  dezvoltare locală.

Raul Cazan

Poet, scriitor, vocalist, chitarist și trompetist. Dar aici la 2Celsius vorbim și cu activistul, hai să-i zicem ecologist, Mihnea Blidariu de la Luna Amară. 

Acum câteva săptămâni i-am citit o carte mai veche, Playlist pentru sfârșitul lumii. Una dintre povestiri descrie ultimele minute de viață ale ultimei frunze; îmi dă imaginea apocaliptică a crizei ecologice sau climatice de azi exprimată delicat în contrapunct cu ceea ce se întâmplă între oameni la nivelul trunchiului: crime, un sat care arde, un polițist care scrutează orizontul și sfârșitul prin binoclu. La minutul zero, frunza se desprinde si gata! Frumos și liric - iar asta m-a dus către toate albumele Lunei amare pe care le reascult nervos, spre mișcarea sănătoasă de la Roșia Montană, spre "Folclor" ori texte mai vechi. Le-am vorbit.

Raul Cazan

E una dintre cele mai fascinante povești ale primilor iubitori ai muntelui de pe teritoriul României. Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor / SKV / Siebenbürgischer Karpatenverein, a luat ființă în 1880 la Sibiu, fiind una dintre cele mai vechi asociații montane și de drumeție din lume.

Ea a fost a revitalizată de Marcel Șofariu după '90. A fost, cu trei decenii înainte de Marele Război, o uniune culturală între intelectualii sași și fruntași români ardeleni, pe de o parte, cu  membri din Vechiul Regat. Printre membri i-au fost Dr. Julius Römer, Dr. Eduard Bielz, Dr. Carl Wolf, Emil Sigerius, Alfred Prox, Acad. Dr. Emil Racoviță, Dr. Ioan Meșotă, Gheorghe Dima, Tiberiu Brediceanu, Iosif Pușcariu, Take Ionescu, Prințul Nicolae ori Bucura Dumbravă.

În comunism a fost o ramură a Clubului Alpin German, în exil, și încă un exemplu al eco-rezistenței de dincolo de cortina de fier. 

După 1996 a revenit în România și își găsește locul în lumea organizațiilor alpine românești, încearcă să își recupereze cabanele furate de comuniști, dar mai ales să își regăsească numele printre cețuri de birocrație și corupție.

Felicia Ienculescu-Popovici de la Greenitiative, ecologista de la Green Mogo din, evident -  Mogoșoaia, și-a căpătat o notorietate nedorită pentru că își servește comunitatea din postura de ales în Consiliul Local al comunei unde se opune unor malversațiuni imobiliare făcute de alți consilieri locali. De curând a erupt un scandal cvasi național legat de amenințările și de violența fizică împotriva ei proferate de… colegi, bărbați consilieri.

Îmi spusese despre astea în urma cu luni de zile, însă eu i-am ignorat cauza crezând că deh… e doar cultura politică de periferie a Bucureștilor. Nu credeam că situația va fi devenit atât de oribilă.

Spun că Felicia a creat un șoc cultural; proiectele sale care promovează servicii de ecosistem, palatul Mogoșoaia și moștenirea culturală locală, conservarea peisajului, energii alternative, sunt ciocane în capetele falșilor policymakers locali care egalează dezvoltarea locală cu interesele de clan sau de partid și, de obicei, focalizate pe dezvoltări imobiliare.

Nu e nimic nou că reprezentanții locali ai comunităților pot fi de un grobianism șocant sau că modul lor de gândire, ba chiar concepțiile despre politică și viață sunt complet corupte. Pe mine însă continuă să mă șocheze rezoluția criminală exhibată fără rușine de personajele astea lombrosiene. Limbajul, exprimarea, ținuta lor te fac să vezi un mix de mafiot cu valutist și cu scandalagiu de cârciumă; iar ei sunt cei care ar trebui să facă legile pentru propriile lor comunități.

Marea problemă e că acest modus operandi a devenit însăși politica locală. În România, asta se face cu pumni, cu răcnete ori amenințări. Iar chestia asta e bi-partizană. Adică transpartinică. Agresiunea împotriva mediului și asupra peisajului, dar mai ales asupra utilizării terenurilor e în fapt singura politică a marelui corp de politicieni locali ce o impun prin violență.

Partea și mai oribilă e ca rezoluțiile astea criminale se extind, parcă ar fi povești ale capitalismului sălbatic din secolul 19. La Brașov avem de-a face cu o chestie similară. 

Dar în momentul în care faci plângere, în care mecanismele statului de drept din România (stricate, greoaie și incomplete) se pun în mișcare, se vede totuși un recul în turma rinocerilor. 

Raul Cazan