
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
“ poemul gol despre incertitudine” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 15 martie 2021.
Poemul arată astfel :
poemul gol despre incertitudine
nici nu mai știu de unde pornește și unde se termină durerea
nesfârșirea nesfârșirii
simt cum se prăbușesc malurile
vin peste curgere
curg ele singure
ochii curg
sufletul curge
strigătul curge
strigătul acela aramaic diluvial
mâinile au mișcări spasmodice
haotice
hohotul de plâns se rostogolește peste mine
se rostogolește peste tine
se rostogolește peste noi
în urmă rămâne doar un gol răscolit
un țipăt întors pe dos
nu mai recunosc nimic în jurul meu
orașul
oamenii
copacii
păsările
cerul
nimic nu are sens
toate se descompun în imagini acide care ard privirea
dacă închid ochii întunericul arde și el privirea
dacă închid sufletul singurătatea arde și ea privirea
dacă închid strigătul durerea arede și ea privirea
și cuvintele năvălesc unele peste altele
se rănesc
și se aprind instantaneu
un fel de autocombustie a poemului
într-o sublimare a dezastrului
căderea este devenirea
căderea căderii
golul care arde
haosul
nelogica fiirii
nestrigătul strigătului
rătăcesc prin spaima imposibilului posibil
mâinile se agață cu disperare de lucruri
îmi învig unghiile în carnea lor de lucruri până la sânge
văd cum țâșnește timpul învoluburat
întunecat
vâscos
dureros de vâscos
coagulându-se pe urmele poemului neterminat
și la rândul său transformându-se în strigăt
și strigătul său îmi arde plămânii
și durerea îmi arde toată ființa
până la disperare
și nimic înlăuntru
și nimic în afară
nici măcar un pustiu de împrumut
ci doar o incertitudine
o beție cruntă și dezolantă a unui sens pierdut
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
“ poemul gol despre incertitudine” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 15 martie 2021.
Poemul arată astfel :
poemul gol despre incertitudine
nici nu mai știu de unde pornește și unde se termină durerea
nesfârșirea nesfârșirii
simt cum se prăbușesc malurile
vin peste curgere
curg ele singure
ochii curg
sufletul curge
strigătul curge
strigătul acela aramaic diluvial
mâinile au mișcări spasmodice
haotice
hohotul de plâns se rostogolește peste mine
se rostogolește peste tine
se rostogolește peste noi
în urmă rămâne doar un gol răscolit
un țipăt întors pe dos
nu mai recunosc nimic în jurul meu
orașul
oamenii
copacii
păsările
cerul
nimic nu are sens
toate se descompun în imagini acide care ard privirea
dacă închid ochii întunericul arde și el privirea
dacă închid sufletul singurătatea arde și ea privirea
dacă închid strigătul durerea arede și ea privirea
și cuvintele năvălesc unele peste altele
se rănesc
și se aprind instantaneu
un fel de autocombustie a poemului
într-o sublimare a dezastrului
căderea este devenirea
căderea căderii
golul care arde
haosul
nelogica fiirii
nestrigătul strigătului
rătăcesc prin spaima imposibilului posibil
mâinile se agață cu disperare de lucruri
îmi învig unghiile în carnea lor de lucruri până la sânge
văd cum țâșnește timpul învoluburat
întunecat
vâscos
dureros de vâscos
coagulându-se pe urmele poemului neterminat
și la rândul său transformându-se în strigăt
și strigătul său îmi arde plămânii
și durerea îmi arde toată ființa
până la disperare
și nimic înlăuntru
și nimic în afară
nici măcar un pustiu de împrumut
ci doar o incertitudine
o beție cruntă și dezolantă a unui sens pierdut
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show