
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
“ poemul în sinea lui” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 17 martie 2021.
Poemul arată astfel :
poemul în sinea lui
nu a fost niciodată vorba
nici de miezul zilei
nici de miezul nopții
ci de miezul timpului
căci iubirea e doar în miezul timpului
ea doar acolo înflorește
în locul in care timpul este indivizibil
căci timpul indivizibil este infinit
nu are nici o gară
nici un peron
și nici o linie
timpul indivizibil
este ca și iubirea
indivizibilă
iar iubirea este sentimentul irepetabil
cu care ne hrănim nemărginirea din noi
căci dacă nu ar fi nemărginirea dinlăuntrul iubirii
am găsi fântâna secată
sau apa moartă
și nu pune mâna pe ziua aia de luni
las-o să se ridice singură
și să-și usuce hainele
o să fac o transfuzie de cuvinte
mi-e sete de tine
mă uit la tine nu ca femeie a mea
ci așa cum m-aș uita în oglinda lacului
mă hrănesc avid cu cuvintele tale împletite cu lacrimi
ti-am mai spus
ești femeie mea absolută
și din absolut nu poți sorbi de două ori
așterne-te sub cuvintele mele
cerne-te
femeie
mi-e sete de tine
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show
 By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTIN
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
“ poemul în sinea lui” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 17 martie 2021.
Poemul arată astfel :
poemul în sinea lui
nu a fost niciodată vorba
nici de miezul zilei
nici de miezul nopții
ci de miezul timpului
căci iubirea e doar în miezul timpului
ea doar acolo înflorește
în locul in care timpul este indivizibil
căci timpul indivizibil este infinit
nu are nici o gară
nici un peron
și nici o linie
timpul indivizibil
este ca și iubirea
indivizibilă
iar iubirea este sentimentul irepetabil
cu care ne hrănim nemărginirea din noi
căci dacă nu ar fi nemărginirea dinlăuntrul iubirii
am găsi fântâna secată
sau apa moartă
și nu pune mâna pe ziua aia de luni
las-o să se ridice singură
și să-și usuce hainele
o să fac o transfuzie de cuvinte
mi-e sete de tine
mă uit la tine nu ca femeie a mea
ci așa cum m-aș uita în oglinda lacului
mă hrănesc avid cu cuvintele tale împletite cu lacrimi
ti-am mai spus
ești femeie mea absolută
și din absolut nu poți sorbi de două ori
așterne-te sub cuvintele mele
cerne-te
femeie
mi-e sete de tine
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show