Se spune că, demult, Soarele cobora des din cer printre oameni, căci îi plăcea tovărășia lor. Dar un zmeu, care-l ura și îl pândea de mult, l-a răpit dintre oameni, închizându-l în turnul castelului său. Un tânar dintr-un ținut îndepărtat s-a hotărât să plece să salveze Soarele și să redea oamenilor lumina. Viteazul tânăr porni spre casă, însă era rănit și picături de sânge îi cădeau pe zăpadă, topind-o. Și în locul în care cădeau, răsăreau flori albe, delicate, ca niște clopoței.