Sign up to save your podcasts
Or
Share Pregătiți-vă de impact: Trump, bodyguardul lui Putin la el acasă. De ce ar trebui să ne temem, după întâlnirea istorică din Alaska (PressOne)
Share to email
Share to Facebook
Share to X
Share to email
Share to Facebook
Share to X
Or
Pregătiți-vă de impact: Trump, bodyguardul lui Putin la el acasă. De ce ar trebui să ne temem, după întâlnirea istorică din Alaska (PressOne)
Cumva, Trump a avut dreptate când a spus că va merge în Rusia să se vadă cu Putin: summitul din Alaska a părut că se desfășoară mai degrabă pe teritoriul Federației Ruse decât pe cel al Statelor Unite. Sau, mai degrabă, pe cel al fostei Uniuni Sovietice.
Primul semnal a fost declanșat de apariția obraznică în Alaska a ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, care s-a afișat într-un tricou cu inscripția „CCCP” (adică inițialele în rusă de la URSS - „Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”): a fost de ajuns pentru a ne arunca pe toți în plin decor de Twin Peaks.
Nu trebuie să fii vreun expert în nuanțe diplomatice ca să realizezi că inscripția „URSS” pusă pe pieptul șefului diplomației ruse înseamnă Steaua Roșie a Moscovei care strălucește deasupra unui Imperiu al Răului care include cu impunitate „Republica Sovietică Socialistă Ucraina”, „Republica Sovietică Socialistă Moldova”, plus țările baltice. Plus totul. A fost primul semnal că Putin vrea totul și că el de asta vine în Alaska. Iar Trump l-a aplaudat.
În timp ce Bruxellesul, băncile, pieţele financiare, agenţiile de rating încearcă să ţină România stabilă, să-i asigure finanţare pentru relansarea economică, la Bucureşti, premierul şi miniştrii s-au transformat în influenceri şi anunţă că vine recesiunea, că nu mai sunt bani de salarii şi că riscăm să intrăm în incapacitate de plată (ZF)
Cei care s-au instalat acum la Palatul Victoria, atât membrii guvernului cât şi liderii partidelor coaliţiei guvernamentale, fac tot posibilul pentru a zugrăvi România, economia României, bugetul public, în cele mai proaste, cele mai negre culori. Fără să le ceară nimeni.
Nimeni nu contestă situaţia bugetară proastă, şi chiar dacă numerele sunt mai mari, situaţia de acum nu este mai dificilă decât în 2009 sau 2010, când s-a majorat TVA-ul la 25% şi salariile bugetare s-au tăiat cu 25%.
Dar de la situaţia actuală, în care economia şi bugetul nu sunt în cea mai bună formă, până la a vorbi public despre cât de proastă este situaţia, aşa cum vorbesc cei mai înalţi oficiali ai guvernului, este diferenţă mare. Dacă Bolojan, Nazare, Miruţă etc. nu ar vorbi aşa cum vorbesc despre situaţia României, ar fi mai bine şi poate am evita recesiunea sau orice altceva.
Cum a ajuns Guvernul Bolojan cetate asediată (SpotMedia)
Expresia este folosită de analistul politic Radu Magdin, în cel mai recent interviu acordat sptomedia.ro: dacă prim-ministrul nu-și va lărgi coaliția de sprijin, întâlnindu-se cu patronate, sindicate, societate civilă și alte elemente de ecosistem care îl pot ajuta cu idei și cu sprijin pentru pachete legislative, va deveni o cetate asediată.
Avertismentul este tardiv, dacă ne uităm la comportamentul asumat de PSD, care e în cursă pentru a reveni într-o poziție de forță electorală, pe de o parte, și într-una internă, de consolidare a grupurilor de putere, dar și la prudența președintelui Nicușor Dan de a sprijini fățiș, public, acțiunile Guvernului.
Însă cea mai perfidă capcană în care premierul Ilie Bolojan a căzut este aceea a tăierii cu barda de la educație, cu argumente factual incorecte, dar mai ales moral îndoielnice.
De ce democrația românească nu are încă o clădire simbol (Europa Liberă)
Mii de spectatori vor fi prezenți la concertele de muzică clasică ale Festivalului Internațional George Enescu, care va avea loc la București între 24 august și 21 septembrie 2025. Bianual, festivalul aduce în România unele dintre cele mai importante orchestre ale lumii.
Europa Liberă observă că problema este că, în ciuda muzicienilor premium, cele mai multe concerte se țin în două săli, din motive diferite, improprii:
1. Ateneul Român (Ministerul Culturii) - acustică superbă, puțin spațiu pentru orchestrele cu mulți muzicieni și puține locuri pentru public.
2. Sala Palatului (RAPPS), spațiu și locuri suficiente, acustică deplorabilă, ultima renovare –înainte de Congresul XIV al Partidului Comunist Român din noiembrie 1989, și nicio șansă la alta în viitorul apropiat.
Astfel, mulți dintre cei 4.000 de muzicieni care vor sosi finele lui august în București vor concerta, din nou, într-o sală unde sunetele miraculoase ale unei muzici excepționale se înfundă în zidăria care a auzit aplauzele și scandările politrucilor de la ședințele PCR.
Organizatorii Festivalului George Enescu vor aplica în acest an câteva soluții tehnice temporare pentru îmbunătățirea sonorizării. Ba chiar au renunțat la rândurile din „sectoarele” aflate în fundul sălii, unde muzica ajungea doar estompat și deprimant. Dar adevărata soluție e mai sus.
View all episodes
By RFI RomâniaCumva, Trump a avut dreptate când a spus că va merge în Rusia să se vadă cu Putin: summitul din Alaska a părut că se desfășoară mai degrabă pe teritoriul Federației Ruse decât pe cel al Statelor Unite. Sau, mai degrabă, pe cel al fostei Uniuni Sovietice.
Primul semnal a fost declanșat de apariția obraznică în Alaska a ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, care s-a afișat într-un tricou cu inscripția „CCCP” (adică inițialele în rusă de la URSS - „Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”): a fost de ajuns pentru a ne arunca pe toți în plin decor de Twin Peaks.
Nu trebuie să fii vreun expert în nuanțe diplomatice ca să realizezi că inscripția „URSS” pusă pe pieptul șefului diplomației ruse înseamnă Steaua Roșie a Moscovei care strălucește deasupra unui Imperiu al Răului care include cu impunitate „Republica Sovietică Socialistă Ucraina”, „Republica Sovietică Socialistă Moldova”, plus țările baltice. Plus totul. A fost primul semnal că Putin vrea totul și că el de asta vine în Alaska. Iar Trump l-a aplaudat.
În timp ce Bruxellesul, băncile, pieţele financiare, agenţiile de rating încearcă să ţină România stabilă, să-i asigure finanţare pentru relansarea economică, la Bucureşti, premierul şi miniştrii s-au transformat în influenceri şi anunţă că vine recesiunea, că nu mai sunt bani de salarii şi că riscăm să intrăm în incapacitate de plată (ZF)
Cei care s-au instalat acum la Palatul Victoria, atât membrii guvernului cât şi liderii partidelor coaliţiei guvernamentale, fac tot posibilul pentru a zugrăvi România, economia României, bugetul public, în cele mai proaste, cele mai negre culori. Fără să le ceară nimeni.
Nimeni nu contestă situaţia bugetară proastă, şi chiar dacă numerele sunt mai mari, situaţia de acum nu este mai dificilă decât în 2009 sau 2010, când s-a majorat TVA-ul la 25% şi salariile bugetare s-au tăiat cu 25%.
Dar de la situaţia actuală, în care economia şi bugetul nu sunt în cea mai bună formă, până la a vorbi public despre cât de proastă este situaţia, aşa cum vorbesc cei mai înalţi oficiali ai guvernului, este diferenţă mare. Dacă Bolojan, Nazare, Miruţă etc. nu ar vorbi aşa cum vorbesc despre situaţia României, ar fi mai bine şi poate am evita recesiunea sau orice altceva.
Cum a ajuns Guvernul Bolojan cetate asediată (SpotMedia)
Expresia este folosită de analistul politic Radu Magdin, în cel mai recent interviu acordat sptomedia.ro: dacă prim-ministrul nu-și va lărgi coaliția de sprijin, întâlnindu-se cu patronate, sindicate, societate civilă și alte elemente de ecosistem care îl pot ajuta cu idei și cu sprijin pentru pachete legislative, va deveni o cetate asediată.
Avertismentul este tardiv, dacă ne uităm la comportamentul asumat de PSD, care e în cursă pentru a reveni într-o poziție de forță electorală, pe de o parte, și într-una internă, de consolidare a grupurilor de putere, dar și la prudența președintelui Nicușor Dan de a sprijini fățiș, public, acțiunile Guvernului.
Însă cea mai perfidă capcană în care premierul Ilie Bolojan a căzut este aceea a tăierii cu barda de la educație, cu argumente factual incorecte, dar mai ales moral îndoielnice.
De ce democrația românească nu are încă o clădire simbol (Europa Liberă)
Mii de spectatori vor fi prezenți la concertele de muzică clasică ale Festivalului Internațional George Enescu, care va avea loc la București între 24 august și 21 septembrie 2025. Bianual, festivalul aduce în România unele dintre cele mai importante orchestre ale lumii.
Europa Liberă observă că problema este că, în ciuda muzicienilor premium, cele mai multe concerte se țin în două săli, din motive diferite, improprii:
1. Ateneul Român (Ministerul Culturii) - acustică superbă, puțin spațiu pentru orchestrele cu mulți muzicieni și puține locuri pentru public.
2. Sala Palatului (RAPPS), spațiu și locuri suficiente, acustică deplorabilă, ultima renovare –înainte de Congresul XIV al Partidului Comunist Român din noiembrie 1989, și nicio șansă la alta în viitorul apropiat.
Astfel, mulți dintre cei 4.000 de muzicieni care vor sosi finele lui august în București vor concerta, din nou, într-o sală unde sunetele miraculoase ale unei muzici excepționale se înfundă în zidăria care a auzit aplauzele și scandările politrucilor de la ședințele PCR.
Organizatorii Festivalului George Enescu vor aplica în acest an câteva soluții tehnice temporare pentru îmbunătățirea sonorizării. Ba chiar au renunțat la rândurile din „sectoarele” aflate în fundul sălii, unde muzica ajungea doar estompat și deprimant. Dar adevărata soluție e mai sus.