Radio România Reșița

Rețeaua EURES a continuat să reprezinte o opțiune importantă pentru persoanele din Caraș-Severin interesate de un loc de muncă în spațiul european. Potrivit consilierului superior Mitrică Ramaian, zeci de cărășeni au beneficiat de servicii de informare, consiliere și mediere prin EURES.

63 de persoane din județ, dintre care 22 femei, au contactat consilierul EURES din cadrul AJOFM Caraș-Severin, prin întâlniri directe, e-mail sau telefon.

Cele mai solicitate țări de destinație au fost Germania, Austria, Malta, Danemarca, Spania, Italia și Olanda.

Pe lângă consilierea individuală, AJOFM Caraș-Severin a organizat și întâlniri de grup dedicate rețelei EURES.

„Am avut trei contacte de grup, cu un număr total de 62 de persoane, pentru care au fost organizate sesiuni de informare EURES”, a precizat consilierul superior.

Persoanele interesate de un loc de muncă în străinătate au avut niveluri diferite de pregătire profesională.

„Avem 25 de persoane cu pregătire primară, gimnazială și profesională, 28 cu nivel liceal și postliceal, iar 10 persoane cu nivel de instruire universitar”, a explicat Mitrică Ramaian.

Solicitările au vizat în principal domenii precum agricultura, construcțiile, HoReCa și IT.

Interesul nu a venit doar din partea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, ci și din partea angajatorilor europeni.

„Am avut 17 angajatori din Malta care au solicitat informații pentru recrutarea forței de muncă din România”, a declarat Ramaian.

Ca urmare, pe portalul național EURES au fost publicate 26 de locuri de muncă, pentru meserii precum ingineri, manageri, personal IT, tehnicieni, strungari și asistenți relații clienți.

Sprijin pentru CV-uri și accesul la baza de date EURES

AJOFM Caraș-Severin a oferit și suport practic persoanelor interesate să aplice pentru locuri de muncă în străinătate.

„Am acordat asistență unui număr de 18 persoane pentru redactarea CV-urilor în format Europass și pentru înregistrarea acestora în baza de date europeană a portalului EURES https://www.anofm.ro/caras-severin/legaturi-eures/”, a mai spus consilierul superior.

Totodată, 16 persoane au fost informate despre proiectul TMS – Targeted Mobility Scheme Suedia și despre modalitatea de aplicare.

Cărășeni reîntorși din străinătate și evidențiați de AJOFM

În evidențele AJOFM Caraș-Severin se regăsesc și persoane reîntoarse în țară după ce au lucrat legal în străinătate.

„237 de persoane reîntoarse în țară, dintre care 76 femei, au fost înregistrate în evidențele agenției”, a precizat Mitrică Ramaian.

Acestea au lucrat anterior în state precum Spania, Germania, Danemarca, Italia, Austria, Franța, Belgia sau Norvegia.

sursa foto: EURES

Post-ul Peste 60 de cărășeni au apelat la rețeaua EURES în 2025 pentru un loc de muncă în străinătate apare prima dată în Radio România Reșița.

Spitalul Municipal din Caransebeș a început noul an 2026 cu un plan amplu de echilibrare a bugetului, după ce modificările din sistemul de asigurări de sănătate au generat o scădere semnificativă a adresabilității și a veniturilor. Conducerea unității sanitare a fost nevoită să adopte măsuri ferme pentru limitarea pierderilor financiare, dar și pentru pregătirea unei reforme interne care să asigure sustenabilitatea spitalului pe termen mediu și lung.

Managerul Spitalului Municipal Caransebeș, Octavian Dena, a explicat că impactul modificărilor legislative asupra asiguraților a fost imediat resimțit în bugetul spitalului.

„În ultimele luni ale anului, în lunile mele de mandat, am urmărit în primul rând echilibrarea bugetului de venituri și de cheltuieli. Având în vedere modificarea legii cu asigurările, adresabilitatea către spital a scăzut foarte mult, lucrul acesta aducând la diminuarea veniturilor realizate cu Casa de Asigurări de Sănătate”, a declarat Octavian Dena.

Această situație a obligat conducerea spitalului să intervină rapid asupra cheltuielilor curente.

Pentru a limita pierderile și a preveni măsuri mai dure, precum reduceri de personal, managementul spitalului a analizat toate contractele de servicii aflate în derulare.

„Am fost obligați să echilibrăm bugetul de venituri și de cheltuieli prin controlul cheltuielilor. Astfel, am evaluat toate contractele de servicii pe care spitalul le avea încheiate. O parte din aceste contracte au fost închise, iar o altă parte au fost diminuate ca valoare”, a precizat managerul.

Efectele acestei decizii sunt semnificative: „Prin această acțiune, pentru anul 2026, impactul asupra cheltuielilor este de peste 3 milioane de lei, ca beneficiu al spitalului”, a declarat managerul Dena.

Pentru anul 2026, conducerea Spitalului Municipal Caransebeș are în vedere eficientizarea activității secțiilor și adaptarea structurii spitalului la noile direcții ale reformei din sistemul sanitar.

„Pentru noul an dorim să eficientizăm activitatea secțiilor. Practic, dorim să facem o modificare a structurii spitalului și trecerea unor compartimente în ambulatoriu”, a explicat Octavian Dena.

Această măsură vine în contextul presiunilor exercitate la nivel guvernamental: „Lucrul acesta a fost o insistență și din partea guvernanților, a ministerului, ca o parte din compartimentele care nu sunt rentabile din punct de vedere financiar să treacă în ambulatoriu.”

Noua reformă sanitară prevede transformarea unor spitale considerate ineficiente în policlinici, scenariu pe care conducerea spitalului din Caransebeș dorește să îl evite.

„Noua formulă a reformei sistemului sanitar va dori ca o parte din spitalele ineficiente să fie transformate în policlinici. Dorim să facem un prim pas și să nu fim atinși de reducerea veniturilor și să fim obligați să intervenim asupra personalului.”

Potrivit managerului, aceste măsuri sunt esențiale pentru menținerea resursei umane: „O astfel de măsură ne-ar ajuta să păstrăm personalul și să aducem secții noi în spital, care au o adresabilitate mult mai mare.”

Un element-cheie al strategiei pentru anul 2026 îl reprezintă deschiderea unor noi compartimente medicale, adaptate nevoilor reale ale populației.

„Aici mă refer la două compartimente pe care dorim să le deschidem în cel mai scurt timp. Este vorba de fizioterapie și de gastroenterologie”, a anunțat Octavian Dena.

Aceste specializări sunt considerate esențiale, având o cerere ridicată și un potențial crescut de adresabilitate, contribuind astfel la stabilizarea veniturilor spitalului.

Urmărește-ne și pe Google News

Post-ul Spitalul Municipal Caransebeș a intrat în 2026 cu măsuri de echilibrare a bugetului și cu planuri de extindere a serviciilor medicale apare prima dată în Radio România Reșița.

Prefectul județului Caraș-Severin, Ioan Dragomir are mari așteptări de la anul 2026. El speră ca marile lucrări de infrastructură să se încheie în acest an. De asemenea, așteaptă o decizie fermă în legătură cu noul spital județean de la Reșița.

„Cred că este timpul să se finalizeze lucrările de apă și canal. De prea mulți ani se tot lucrează la aceste investiții și nu se mai finalizează. Sunt multe investiții de modernizare a străzilor care sunt blocate de alimentările cu apă. Să clarificăm odată și cu investiția în nou spital. Se face sau nu se face spitalul județean? Este și ideea aceea cu parteneriatul public-privat. Este dificilă. Pe o analiză serioasă, pe discuții serioase și la conducerea Guvernului ar trebui spus, facem sau nu facem spitalul ăsta“.

„Sper ca în primul trimestru să iasă fum alb la Arsenal. Ultima dată care mi s-a spus este finalul lunii ianuarie. Eu spun că, totuși, în Trimestrul I ar trebui clarificate toate autorizările cu conducerea Ministerului Economiei, să pornească activitatea acolo! La Oțelu Roșu, în momentul de față, toate clădirile sunt fie finalizate, fie în curs de finalizare. Sper ca anul acesta să fie anul finalizării investițiilor și dotării.“

Reprezentantul Guvernului în teritoriu a mai spus că pe plan național și-ar dori mai puțin scandal în politică și mai multe programe aplicate pentru populație.

Urmărește-ne și pe Google News

Post-ul Prefectul Ioan Dragomir își pune mari speranțe în anul 2026 apare prima dată în Radio România Reșița.

Incendiul izbucnit accidental în noaptea de Anul Nou într-un bar din stațiunea elvețiană Crans-Montana se înscrie într-o serie dramatică de tragedii produse, de-a lungul deceniilor, în cluburi și discoteci din întreaga lume. Bilanțul provizoriu indică peste 40 de persoane decedate și aproximativ 115 rănite, dintre care în jur de 80 se află în stare critică, un impact fără precedent pentru Elveția.

Incendiul a avut loc în barul Le Constellation, frecventat de turiști, în special tineri veniți să sărbătorească trecerea în noul an. Președintele Confederației Elvețiene, Guy Parmelin, a catalogat evenimentul drept „una dintre cele mai grave tragedii” din istoria recentă a țării.

Potrivit unei analize realizate de agenția France Presse, incendiile mortale din cluburi nu sunt evenimente izolate. De cele mai multe ori, anchetele au indicat drept cauze utilizarea materialelor pirotehnice în spații închise, deficiențe grave de securitate, materiale inflamabile, ieșiri de urgență insuficiente sau blocate și supraaglomerarea.

Cel mai grav incendiu dintr-un club de noapte rămâne, până astăzi, cel de la Cocoanut Grove din Boston, produs la 28 noiembrie 1942, soldat cu 492 de morți. Tragedia a dus la o reformă amplă a legislației privind siguranța la incendiu în Statele Unite.

Începând cu anii ’70, cel puțin 21 de incendii produse în cluburi sau discoteci din întreaga lume au provocat fiecare moartea a 40 de persoane sau mai mult, marcând profund societățile în care s-au produs și declanșând dezbateri majore privind siguranța spațiilor de divertisment.

Cea mai recentă tragedie, înainte de cea din Elveția, a avut loc în martie 2025, în Macedonia de Nord, unde un incendiu declanșat de artificii într-o discotecă aglomerată din Kocani, urmat de o îmbulzeală, a ucis 63 de persoane, majoritatea tineri.

În memoria colectivă a României, un reper dureros rămâne incendiul din Clubul Colectiv, produs la 30 octombrie 2015. Atunci, 64 de persoane și-au pierdut viața în urma unui incendiu izbucnit în timpul unui concert cu efecte pirotehnice, tragedie care a generat proteste masive și schimbări legislative.

Alte incendii majore au avut loc în Brazilia (Santa Maria, 2013 – 242 de morți), Rusia (Perm, 2009), Thailanda (Bangkok, noaptea de Anul Nou 2009), Argentina (Buenos Aires, 2004 – aproape 200 de morți), precum și în Statele Unite, China, Venezuela, Indonezia, Filipine, Spania, Irlanda, Canada și Franța, unele încă din anii ’70 și ’80.

Deși fiecare tragedie a fost urmată de promisiuni de reformă și modificări legislative, repetarea unor astfel de evenimente arată că riscurile persistă, mai ales în contexte festive, cu aglomerație mare și utilizarea efectelor pirotehnice în spații închise.

Incendiul din Crans-Montana readuce în discuție vulnerabilitatea spațiilor de divertisment și necesitatea respectării stricte și constante a normelor de siguranță, pentru a preveni repetarea unor tragedii cu un impact uman devastator.

Sursa Radio Romania

Foto: REUTERS | Denis Balibouse

Urmărește-ne și pe Google News

Post-ul Tragedia din Crans-Montana readuce în atenție incendiile mortale din cluburi. Peste 40 de morți și 100 de răniți în Elveția apare prima dată în Radio România Reșița.

Anul 2026 se anunță unul de referință pentru Reșița, marcând două momente istorice esențiale: 255 de ani de istorie industrială și 100 de ani de la ridicarea localității la rang de oraș. Aceste aniversări sunt asumate și valorificate printr-un amplu program cultural inițiat de Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița.

Totodată, anul jubiliar readuce în atenție și vizita regală de acum un secol în Banatul Montan, moment în care, la Reșița, a fost pusă în funcțiune locomotiva „Ferdinand”, prima din seria 50.000, construită integral în România, exclusiv cu materiale românești – un simbol al excelenței industriale reșițene.

Organizatorii continuă tradiția proiectelor culturale dedicate istoriei și identității Reșiței, completând inițiativele deja consacrate cu proiecte noi, menite să pună în valoare patrimoniul local.

Calendarul „Reșița 255”, deja realizat, deschide seria manifestărilor dedicate anului 2026.

La începutul anului, Oficiul Poștal Reșița 1 va lansa o ștampilă filatelică ocazională, aprobată de Poșta Română, care va marca debutul celui de-al 255-lea an de istorie industrială. Toată corespondența expediată în acea zi va purta această ștampilă, contribuind la promovarea Reșiței la nivel național și internațional. Evenimentul va fi completat de un plic aniversar, primul dintr-o serie de emisiuni filatelice dedicate jubileelor anului 2026.

Începând cu 10 ianuarie, revin Conferințele „REȘIȚA”, inițiate în 2021. Pe parcursul întregului an vor avea loc 12 întâlniri lunare, fiecare cu invitați de marcă, care vor aborda teme legate de istoria, cultura și oamenii Reșiței. La fel ca ediția precedentă, conferințele vor fi reunite într-un volum ce va apărea în 2027.

Un alt proiect de impact este Concursul de fotografie „Reșița 255 / 100”, organizat de Foto Clubul „Banatul Montan” Reșița, alături de cele două organizații culturale germane. Fotografi reșițeni sunt invitați să surprindă, prin obiectiv, spiritul orașului și relația personală cu locul în care trăiesc. Detaliile complete ale concursului vor fi anunțate la data lansării.

La finalul lunii ianuarie, pe 30 ianuarie 2026, debutează un amplu proiect expozițional fotografic, sub motto-ul „Cei trei A din Reșița”:

Cei trei artiști vor realiza 12 expoziții dedicate Reșiței, completate trimestrial de expozițiile fotografei Ioana Ciolea, o prezență artistică apreciată, care a ales Reșița ca spațiu de inspirație și creație.

Proiectul artistic lansat în 2020, „Reșița 250 – Timp și contratimp”, va continua în 2026 prin implicarea Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” și a Cercului de sculptură „Jakob Neubauer”. Lucrările realizate vor fi prezentate într-o expoziție specială în luna iunie 2026, ca preambul al aniversării oficiale de la 3 iulie 2026, când se împlinesc 255 de ani de industrie reșițeană.

În a doua jumătate a anului, pictorii Cercului „Deutsche Kunst Reschitza” vor participa la sesiuni de creație în aer liber, din puncte panoramice emblematice:

Aceste perspective vor deveni surse de inspirație pentru noi lucrări dedicate orașului.

Anul 2026 va reuni doar o parte dintre proiectele culturale dedicate Reșiței, altele urmând să fie anunțate pe parcurs. Toate au un scop comun: respectul pentru istorie, promovarea valorilor locale și încrederea în viitorul orașului.

Reșița există și va exista, sprijinită pe un trecut solid, construit de generații de oameni care au muncit și au creat aici.

Erwin Josef Țigla – Reșița, 22 decembrie 2025

Sursa foto: Erwin Josef Tigla

Urmărește-ne și pe Google News

Post-ul Un nou an cultural pentru Reșița: 2026, între 255 de ani de industrie și proiecte aniversare majore apare prima dată în Radio România Reșița.

Primăria Municipiului Timișoara a lansat procedura de achiziție publică pentru proiectarea și construirea unei noi creșe în zona de nord a orașului, pe strada Ion Ionescu de la Brad. Investiția vine în sprijinul familiilor tinere și răspunde uneia dintre cele mai mari nevoi ale comunității: accesul la servicii de educație timpurie pentru copiii cu vârste între 0 și 3 ani.

Noua creșă va fi concepută ca un spațiu sigur, prietenos și adaptat dezvoltării armonioase a copiilor mici. Proiectul prevede o clădire modernă, care va include:

Această investiție contribuie direct la creșterea calității vieții în municipiu și la sprijinirea părinților care se confruntă anual cu lipsa locurilor disponibile în creșe.

Viceprimarul Ruben Lațcău a subliniat importanța extinderii rețelei de creșe publice din oraș:

„Creșterea numărului de locuri în creșe a fost o prioritate constantă. În ultimii doi ani, am reușit să suplimentăm capacitatea sistemului public cu peste 100 de locuri, prin reamenajări și reorganizarea spațiilor existente. Totuși, aceste măsuri nu pot acoperi integral cererea anuală.”

Finalizarea celor două creșe noi de pe străzile Bucovina și Bogdăneștilor va permite adăugarea a peste 100 de locuri suplimentare, care vor fi disponibile în sesiunea de înscrieri din luna mai 2026. Activitatea va începe în anul școlar următor, în parteneriat cu unități de învățământ.

Proiectul noii creșe din zona de nord a Timișoarei prevede dotarea completă a spațiilor interioare, astfel încât copiii și personalul să beneficieze de condiții moderne și sigure. Vor fi asigurate:

La exterior, creșa va dispune de:

Valoarea estimată a investiției este de 6.315.996,62 lei fără TVA, iar durata contractului este de 15 luni, incluzând atât etapa de proiectare, cât și execuția lucrărilor.

Firmele interesate de acest proiect pot depune ofertele până la data de 10 februarie 2026, prin Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP), accesând următorul link:
https://www.e-licitatie.ro/pub/notices/c-notice/v2/view/100203759

Construirea unei noi creșe în Timișoara înseamnă:

Prin această investiție, Primăria Timișoara continuă demersurile pentru modernizarea sistemului de educație timpurie și pentru adaptarea orașului la nevoile actuale ale comunității.

Post-ul Primăria Timișoara construiește o nouă creșă în zona de nord a orașului, pe strada Ion Ionescu de la Brad apare prima dată în Radio România Reșița.

În fiecare zi de vineri vă propunem rețete în care ingredientul principal este peștele – fie de apă dulce, sărată sau fructele de mare. Carnea de pește este una dintre cele mai sănătoase pentru organism, iar includerea ei constantă în alimentație contribuie la un stil de viață echilibrat și la protejarea sănătății fizice și mintale.

În ritmul alert al vieții cotidiene, uităm adesea de lucrurile cu adevărat importante: grija pentru noi și pentru cei dragi, respectul față de mediu și alegerile alimentare responsabile.

Hamsiile, cunoscute și sub denumirea de anșoa, sunt ușor de preparat, accesibile ca preț și extrem de versatile. Rețeta de astăzi este una tradițională din Campania, dar a devenit atât de apreciată încât se regăsește astăzi în restaurante din toată Italia.

Pot fi servite ca fel principal pentru un prânz sau o cină rapidă, ca fel doi sau chiar ca aperitiv cald.

Curățați hamsiile: îndepărtați capul, viscerele și oasele, apoi spălați-le bine și uscați-le cu prosoape de hârtie.

Puneți într-un blender coaja rasă de lămâie, pătrunjelul, usturoiul, caperele (desărate în prealabil) și pesmetul. Alternativ, puteți prăji câteva felii de pâine, le rupeți în bucăți mici și le folosiți în loc de pesmet.

Amestecați ingredientele, apoi adăugați puțin suc de lămâie, un strop de ulei de măsline extravirgin și condimentați cu sare și piper, după gust.

Așezați hamsiile într-o tavă de copt, stropiți-le ușor cu ulei de măsline și presărați uniform amestecul de pesmet aromat. Coaceți în cuptorul preîncălzit la 150°C, timp de aproximativ 15 minute.

Serviți hamsiile imediat, cât sunt încă fierbinți, alături de o salată verde sau legume la grătar.

Gătiți cu plăcere și bucurați-vă de ceea ce puneți pe masă. Poftă bună!
Sursă inspirație: lacucinaitaliana.it

Daniel Babun

Post-ul Hamsii la cuptor – rețetă mediteraneană simplă și sănătoasă, din sudul Italiei apare prima dată în Radio România Reșița.

„Academia Română este unul din pilonii de încredere pentru un sentiment de trăinicie, de siguranţă, de readunare a forţelor acestui neam, de revenire la valori”, afirmă aniversatul zilei, Ioan-Aurel Pop.

De la Ion Heliade-Rădulescu cel care a deschis istoria lumii academice românești fiind membru fondator al Societății Academice Române și primul președinte al acesteia, astăzi gândurile noastre merg către președintele în funcție al prestigioasei instituții,Ioan-Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române, care împlineşte 71 de ani!

Istoricul Ioan-Aurel Pop s-a născut la 1 ianuarie 1955, în localitatea Sântioana, judeţul Cluj.
După absolvirea Liceului ”Andrei Şaguna” din Braşov, a urmat cursurile Facultăţii de Istorie-Filosofie a Universităţii ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1974-1979), potrivit cv-ului său publicat pe site-ul http://hiphi.ubbcluj.ro.

În 1989, şi-a susţinut teza de doctorat, ‘‘Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV-XVI”, potrivit lucrării ”Membrii Academiei Române 1866-2003” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003).
Ioan-Aurel Pop a fost ales pe 5 aprilie 2018, Preşedinte al Academiei Române, de către Adunarea Generală a acestui înalt for, prilej cu care a afirmat:

„Pentru mine, Academia Română este cea mai importantă instituţie de erudiţie, de consacrare, de cercetare şi de creaţie din această ţară, trebuie să reinstaureze încrederea în ea şi în celelalte instituţii ale statului pentru ca numele de România să ajungă din nou pe buzele tuturor, cum s-a întâmplat acum 100 de ani, când miracolul nostru românesc a uimit Europa prin Unirea cea Mare. Cine intră în Aula acestei clădiri, sub cupolele pe sub care au trecut Maiorescu, Bariţiu, Bărnuţiu, Lapedatu, Nicolae Iorga şi toţi ceilalţi, sigur că e privilegiat al sorţii, urmele paşilor lui rămân şi e foarte important ca acest sentiment să-l aibă şi poporul român. Un sentiment de trăinicie, de siguranţă, un sentiment de readunare a forţelor acestui neam, de readunare a celor care au plecat din disperare din această ţară, de revenire la valori şi mai ales la încredere, cum spuneam. Şi unul din pilonii încrederii trebuie să fie Academia Română”.

A desfăşurat o intensă activitate didactică. A fost profesor la Liceul industrial nr. 6 din Cluj-Napoca (1979-1984), apoi, începând din 1984, a urcat toate treptele ierarhice universitare, de la asistent (1984-1990), lector (1990-1992), conferenţiar (1992-1996) şi până la cea de profesor (din 1996), susţinând cursuri de paleografie latină, istoria Transilvaniei, istoria medievală a României în cadrul Universităţii ”Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

„Un mare istoric francez, devenit martir – Marc Bloch – făcea în prima jumătate a secolului al XX-lea apologia pentru istorie și elogiul meseriei de istoric și a plătit cu viața pentru convingerile sale, pentru apărarea valorilor umanității.Nu mai dorim să plătim cu viața pentru a asigura perpetuarea valorilor umane, a marilor creații ale omenirii”, sublinia Președintele Academiei Române.

Cercetător ştiinţific I şi director al Centrului de Studii Transilvane (din 1993) din cadrul Fundaţiei Culturale Române (ulterior Institutul Cultural Român), integrat Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române (din 2007), potrivit cv-ului său.

A fost ”visiting professor” la: Universitatea din Pittsburgh, SUA (bursier Fulbright, 1991-1992), INALCO din Paris (1998), Universitatea din Trento (2001), Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia (2003-2008). A fost director al Centrului Cultural Român din New York (1994-1995) şi director al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia (2003-2007). A participat la numeroase specializări, congrese, documentări şi conferinţe în străinătate.

Este autorul a peste 50 de cărţi, ediţii de izvoare istorice, tratate şi manuale universitare, volume îngrijite şi a peste 300 de studii, articole, recenzii, dări de seamă, cronici, prefeţe etc. în volume separate şi în reviste de specialitate şi publicaţii de cultură.

Dintre cărţile de autor amintim: ”Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania” (1996), ”Istoria Transilvaniei medievale: de la etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul” (1997), ”Geneza medievală a naţiunilor moderne. Sec. III-XVI” (1998); ”Naţiunea română medievală. Solidarităţi etnice româneşti în sec. XIII-XVI” (1998); ”Românii şi România. O scurtă istorie” (1998), ”Istoria, adevărurile şi miturile” (2002), ”Contribuţii la istoria culturii româneşti (cronicile braşovene din secolele XVII-XVIII)” (2003), ”Biserică, societate şi cultură în Transilvania secolului al XVI-lea. Între acceptare şi excludere” (2012), ”Eminescu şi Transilvania (sau elogiul culturii naţionale româneşti)”, ”Locul românilor în Europa – la confluenţa Occidentului latin cu Orientul bizantin”, ”Lecţia de românism a românilor de la răsărit (sau Cum am devenit moldovean…)”, seria ‘‘Rostiri Academice Româneşti” (2014), ”Transilvania, starea noastră de veghe” (2016).

A fost coautor la sintezele ”A History of Romania” (1995); ”Istoria României. Transilvania” (vol. I, 1997); ”Patrimoniul natural şi cultural al României. Munţii Apuseni” (2006); ”Silviu Dragomir şi dosarul Diplomei Cavalerilor Ioaniţi” (2009); ”Un italian la Bucureşti: Luigi Cazzavillan (1852-1903)” (2011); ”Tradiţie şi inovaţie în învăţământul agricol din Transilvania. Istoria Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, vol. I – De la începuturi până în 1945” (2015) şi unul dintre coordonatorii lucrării ”O istorie a românilor” (1998, apărută în mai multe limbi).

Pentru activitatea sa de cercetător, în principal, a istoriei medievale româneşti, i-au fost decernate numeroase premii, diplome, medalii, ordine: Premiul ”George Bariţiu” al Academiei Române (1991), Ordinul de Onoare din partea Preşedintelui Republicii Moldova (2010), Premiul de excelenţă al Institutului ”Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni (2011), Premiul Media de Excelenţă, din partea ziarului ”Gazeta de Cluj” (2011), Medalia ”Crucea Transilvană” din partea Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului (2014), Comandor al Ordinului Militar de România (2014), Medalia ”Crucea Şaguniană pentru laici” din partea Mitropoliei Ardealului (2015), Diploma ”Meritul Academic” din partea Academiei Române (2015), Medalia ”Crucea Nordului pentru mireni” din partea Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord (2016), Ordinul ”Palmes Academiques” în grad de Cavaler din partea Republicii Franceze (2016), Ordinul ”Steaua Italiei”, în grad de Comandor din partea Republicii Italiene (2016).

În 2010, i-a fost acordat Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler din partea Preşedintelui Românei, iar în 2015 a primit Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler.

Este membru corespondent al Academiei Române din 29 noiembrie 2001 şi membru titular din 2010.
De asemenea, istoricul Ioan-Aurel Pop este membru în numeroase instituţii naţionale şi internaţionale: membru al Comisiei de istorie a relaţiilor internaţionale din cadrul Comitetului Internaţional de Stiinţe Istorice, Milano (din 1990); membru corespondent al Academiei de Ştiinţe, Litere şi Arte, Paris (din 1999); membru al Institutului pentru Întâlniri Internaţionale din Gorizia (din 2005); membru al ”Ateneo Veneto” (din 2005); membru în Comitetul ştiinţific al Institutului pentru cercetări de istorie socială şi religioasă din Vicenza, Italia (din 2006); membru al Academiei Europene de Ştiinţe şi Artă, Salzburg (din 2013); membru al International and Adult Continuing Education (IACE) Hall of Fame (din 2013); membru în Colegiul Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române (2013); membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2015); membru titular al Accademia Nazionale Virgiliana din Mantova (2015); membru titular cu drept de vot în Comitetul de monitorizare a Programului Operaţional Regional (POR) (2014-2020; 2015).

Este Doctor Honoris Causa al universităţilor din Alba Iulia, Timişoara, Oradea, Cahul, Galaţi, Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea de Stat din Chişinău, Universitatea Pedagogică ”Ion Creangă”’ din Chişinău, Universitatea ”Petru Maior” din Târgu Mureş.

Este director al Revistei ”Transylvanian Review” (din 1994) a Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române (cotată Thomson Reuters-ISI); membru în colectivul de redacţie al revistei ”Promemoria”, revista Institutului de Istorie Socială; preşedinte al colectivului de redacţie al revistei ”Articles. Creative Research and Art”, Haifa, Israel; membru în colegiul editorial al Revistei de Politica Ştiinţei şi Scientometrie; membru în Consiliul ştiinţific al ”Magazin istoric”; membru în colegiul de redacţie al revistei ”Memoriile Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie”; membru în colegiul ştiinţific al revistei ”Analele Universităţii ‘Ovidius’ din Constanţa – Seria Istorie”; membru în colegiul de redacţie al revistei ”Academica” a Academiei Române; membru în colegiul de redacţie al revistei ”Zagreb”; membru al Comitetului Ştiinţific de Onoare al Colecţiei ”Corpus membranarum Capuanarum”, publicată de Edizioni Scientifiche Italiane şi Edizioni Palladio; membru în comitetul de onoare permanent al Anuarului Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia; membru în consiliul ştiinţific al Anuarului Arhivelor Mureşene; membru în colegiul de redacţie al revistei ”Akademos”.

I-a fost acordat titlul de Cetăţean de onoare al Municipiului Gherla (2017), al Municipiului Cluj-Napoca (2018), al Municipiului Bucureşti (2019), al municipiului Baia Mare (2019).

La mulţi ani, Ioan-Aurel Pop!

Sursa-Academia Română

Post-ul Lumea academică în sărbătoare-La mulți ani, Ioan-Aurel Pop apare prima dată în Radio România Reșița.

Elev al lui Richard Burton și apreciat de Sir Laurence Olivier, galezul devenit Sir Philip Anthony Hopkins este unul dintre cele mai mari personalități în viață ale teatrului și filmului mondial. Anthony Hopkins s-a născut în ultima zi a anului 1937, în Margam, o suburbie a Port Talbot, Glamorgan. Părinții săi au fost Annie Muriel (n. Yeates) și Richard Arthur Hopkins, un brutar.

Anthony Hopkins nu s-a dovedit un elev strălucit, ci mai degrabă unul mediocru.
Philip Anthony Hopkins s-a născut în districtul Margam din Port Talbot , Țara Galilor, pe 31 decembrie 1937, fiul lui Annie Muriel (născută Yeates) și al brutarului Richard Arthur Hopkins.

Unul dintre bunicii săi era din Wiltshire , Anglia. El a declarat că valorile muncitoare ale tatălui său i-au subliniat întotdeauna viața:
„Ori de câte ori am sentimentul că aș putea fi special sau diferit, mă gândesc la tatăl meu și îmi amintesc de mâinile lui – mâinile lui întărite, frânte.”

Zilele sale de școală au fost neproductive; prefera să se cufunde în artă, cum ar fi pictura și desenul, sau să cânte la pian decât să se ocupe de studii. În 1949, pentru a-i insufla disciplină, părinții săi au insistat să urmeze școala de băieți Jones’ West Monmouth din Pontypool . A rămas acolo timp de cinci semestre și apoi a fost educat la Cowbridge Grammar School din Vale of Glamorgan.

Într-un interviu din 2002, el a declarat: „Am învățat prost, ceea ce m-a lăsat expus ridiculizării și mi-a dat un complex de inferioritate. Am crescut absolut convins că sunt prost.”

Prefera să se uite la câteva filme pe săptămână în loc să învețe pentru școală. A schimbat chiar și câteva colegii până când s-a înscris la un colegiu de muzică și dramă, pe care l-a absolvit în 1957. Hopkins a fost inspirat de colegul său actor galez, Richard Burton, pe care l-a cunoscut la vârsta de 15 ani. Mai târziu, l-a numit pe Burton „foarte amabil, foarte drăguț” , dar a elaborat:
„Nu știu de unde toată lumea își ia ideea că eram buni prieteni. Presupun că este pentru că amândoi suntem galezi și am crescut lângă același oraș. Ca să fie clar, nu l-am cunoscut deloc.”

S-a înscris la Royal Welsh College of Music & Drama din Cardiff , pe care l-a absolvit în 1957. L-a întâlnit din nou pe Burton în 1975, în timp ce Burton se pregătea să preia rolul lui Hopkins de psihiatru în piesa Equus a lui Peter Shaffer , Hopkins declarând: „A fost un actor fenomenal. La fel și Peter O’Toole – erau personaje minunate, exuberante.”

A petrecut doi ani executând serviciul militar național între 1958 și 1960, servind în regimentul de Artilerie Regală al Armatei Britanice , unde era cunoscut sub numele de „Gunner Hopkins”, înainte de a se muta la Londra pentru a studia la RADA (Academia Regală de Artă Dramatică), unde a absolvit în 1963
Cariera sa a fost influențată, direct sau indirect, de câteva nume importante din lumea teatrului și cinematografiei.

În anul 1965 se mută la Londra, la Teatrul Național, la invitația lui Laurence Olivier, care văzuse în tânărul Hopkins ceva promițător chiar de la prima audiție. Din acel moment, cariera lui prinde contur. Debutul în film îl face cu The White Bus (Autobusul Alb) în 1966. Filmul nu a avut ecou în lumea cinematografică.

Tânărul Hopkins repurta însă succese deosebite ca actor de teatru. Momentul de răscruce al carierei sale l-a constituit rolul lui Edgar din Dansul morții de August Strindberg, în care, inițial, fusese doar dublura lui Lawrence Olivier. Soarta însă a vrut ca Olivier să se îmbolnăvească de apendicită și Hopkins să fie nevoit să îi ia locul pe scenă. A fost remarcat și rolurile au început să curgă.

În 1971 a jucat primul rol principal, în filmul When Eight Bells Toll.
Celebral și totodată decis, artistul are o filosofie sănătoasă de viață: ’’Adevărul este că nu ești pentru toți și nu toți sunt pentru tine.Dă drumul oamenilor care nu sunt pregătiți să te iubească! Acesta este cel mai greu lucru pe care va trebui să-l faci în viața ta și va fi și cel mai important lucru.
Încetează să porți discuții dificile cu oameni care nu vor să se schimbe. Încetează să te prezinți persoanelor care nu au niciun interes în prezența ta. Știu că instinctele tale sunt să faci tot posibilul să fii apreciat de cei din jur, dar este un impuls care îți fură timpul, energia, sănătatea mentală și fizică.
Când începi să lupți pentru o viață cu bucurie, interes și angajament, nu toți vor fi gata să te urmeze în acel loc. Asta nu înseamnă că trebuie să schimbi ceea ce ești, înseamnă că trebuie să lași să plece oamenii care nu sunt pregătiți să te însoțească.
Dacă ești exclus, insultat, uitat sau ignorat de oamenii cărora le dedici timpul, nu îți faci o favoare continuând să le oferi energia și viața ta’’.

Sir Anthony Hopkins, cunoscut în mod special pentru rolul terifiantului Hannibal Lecter din „Tăcerea mieilor”, „Hannibal” și „Red Dragon” este unul dintre cei mai talentați oameni din lumea filmului, din toate timpurile.

La cei 89 de ani ai săi împliniți astăzi, deține o listă lungă de premii și onoruri pe care le-a primit pe parcursul vieții sale, datorită autenticității lui și talentului său incontestabil. Este apreciat pentru felul inedit în care abordează viață, dar și pentru replicile filosofice pe care le-a dat pe parcursul timpului.

Aristocrat, erudit și complicat de simplu s-a impus prin complexitate și talent. Anthony Hopkins a jucat în peste 100 de filme, seriale de televiziune și piese de teatru. cunoscut în special pentru rolul doctorului Hannibal Lecter din filmele Tăcerea mieilor, Hannibal și Red Dragon.

Are 6 premii Oscar primite în anii 1992, 1994, 1996, 1998,2020 și 2021.

Ceea ce se știe mai puțin este că la 27 de ani, Anthony Hopkins a compus și muzică.
Într-un interviu, Hopkins a declarat: „Am compus muzică toată viața mea și, dacă aș fi fost suficient de deștept la școală, mi-ar fi plăcut să merg la facultatea de muzică. Așa cum stăteau lucrurile, a trebuit să mă mulțumesc cu a fi actor.”

În 1986, a lansat un single numit „Distant Star”, care a ajuns pe locul 75 în topul single-urilor din Marea Britanie .

În 2007, a anunțat că se va retrage temporar de pe ecran pentru a face turnee în jurul lumii. Hopkins a scris, de asemenea, muzică pentru săli de concerte, în colaborare cu Stephen Barton ca orchestrator. Printre aceste compoziții se numără The Masque of Time , care a avut premiera mondială cu Orchestra Simfonică din Dallas în octombrie 2008, și Schizoid Salsa .

Pe 31 octombrie 2011, André Rieu a lansat un album care includea un vals pe care Hopkins îl compusese în 1964, la vârsta de 26 de ani. Hopkins nu mai auzise niciodată compoziția sa, „ And the Waltz Goes On ”, înainte ca aceasta să fie prezentată în premieră de orchestra lui Rieu la Viena ; Albumul lui Rieu a primit același nume ca și piesa lui Hopkins.

În ianuarie 2012, Hopkins a lansat un album de muzică clasică, intitulat „Composer” , interpretat de Orchestra Simfonică a orașului Birmingham și disponibil pe CD prin intermediul postului de radio din Marea Britanie Classic FM . Albumul conține nouă lucrări și coloane sonore originale ale sale, una dintre piese fiind intitulată „Margam” în omagiu adus orașului său natal de lângă Port Talbot din Țara Galilor.
În ianuarie 2025, Hopkins a găzduit un concert de gală la Riyadh, Arabia Saudită, cu piese compuse de el, interpretate de Orchestra Filarmonică Regală .

Renumit pentru capacitatea sa de a-și aminti replici, Hopkins își menține memoria flexibilă învățând pe de rost lucruri precum poezie și Shakespeare. În filmul Amistad (1997) al lui Steven Spielberg, Hopkins a uimit echipa de filmare cu memorizarea unui discurs de șapte pagini din sala de judecată, rostit dintr-o dată. Un Spielberg copleșit nu s-a putut îndura să-l numească pe Hopkins „Tony” și a insistat să i se adreseze cu Sir Anthony pe tot parcursul filmărilor.

Într-un interviu din 2016 acordat publicației Radio Times , Hopkins a vorbit despre capacitatea sa de a speria oamenii încă de când era un băiat și creștea în Port Talbot, Țara Galilor.
„Nu știu de ce, dar am știut întotdeauna ce îi sperie pe oameni. Când eram copil, le spuneam fetelor de pe stradă povestea despre Dracula și făceam «a-a-a» (zgomotul de supt pe care l-a reprodus în Tăcerea mieilor ). Drept urmare, fugeau țipând.”

Și-a amintit că a parcurs scenariul pentru Tăcerea mieilor pentru prima dată cu ceilalți membri ai distribuției. „Nu știam ce vor face, dar îl pregătisem – prima mea replică către Jodie Foster a fost: «Bună dimineața. Ești una de-a lui Jack Crawford , nu-i așa?» Toată lumea a înlemnit. S-a lăsat tăcerea. Apoi, unul dintre producători a spus: «Sfinte Dumnezeule, nu schimbați nimic».” [ 103 ] Despre abordarea lui Hopkins în interpretarea personajelor negative, Miranda Sawyer scrie în The Guardian :
„Când portretizează oameni înfricoșători în mod deliberat, îi interpretează discret, subliniind controlul lor sinistru.”

Despre el mărturisește:
’’Trăiesc o frumoasă surpriză constantă. Nu credeam că voi ajunge la 40 de ani. Și încă sunt uimit că sunt actor și că primesc roluri în continuare. Când memoria mea va fi afectată, când îmi vor cădea dinții și când mă voi usca pe picioare, abia atunci mă voi retrage. Dar, deocamdată, sunt sănătos. Poate voi trăi 100 de ani.”

În anul 2025, Hopkins și-a publicat autobiografia, „ We Did Ok, Kid” , împreună cu Simon and Schuster.

La mulți ani, Sir Anthony Hopkins!

Post-ul Sir Anthony Hopkins: ’’Trăiesc o frumoasă surpriză constantă. Nu credeam că voi ajunge la 40 de ani” apare prima dată în Radio România Reșița.

Reșița interzice coroanele și aranjamentele funerare artificiale. Începând cu 1 ianuarie 2026, în cimitirele din municipiul Reșița vor fi permise doar coroanele și aranjamentele funerare naturale. Consilierii locali au decis interzicerea folosirii celor din materiale plastice, pentru a proteja mediul și a reduce costurile ridicate de valorificare a deșeurilor.

Viceprimarul Daniel Călin a explicat că măsura era necesară, întrucât procesarea coroanelor artificiale s-a dovedit dificilă și costisitoare.

„Aceste aranjamente sunt realizate din materiale combinate – sârmă, lemn și mai multe tipuri de plastic – care nu pot fi sortate și reciclate eficient. Procesul de valorificare costa municipalitatea aproximativ 500 de lei plus TVA pe tonă”, a precizat acesta.

„Era cazul ca și în municipiul Reșița să facem această modificare. De la 1 ianuarie, vor fi permise doar coroanele naturale, jalbele sau buchetele de flori”, a mai adăugat viceprimarul Daniel Călin.

Autoritățile locale avertizează că nerespectarea prevederilor va fi sancționată. Organizatorii de evenimente funerare care folosesc aranjamente din plastic, riscă amenzi de până la 1.000 de lei. Scopul acestei măsuri este protejarea mediului înconjurător și reducerea cantității de deșeuri nereciclabile din cimitire. Administrația locală încurajează folosirea coroanelor biodegradabile și a aranjamentelor din flori naturale, mult mai prietenoase cu natura.

Urmărește-ne și pe Google News

Post-ul Reșița interzice coroanele și aranjamentele funerare artificiale apare prima dată în Radio România Reșița.