Radio România Reșița

Judecătorii Instanței Supreme au fost convocați vineri, 5 decembrie, în cadrul Secțiilor Unite, pentru discuții referitoare la sesizarea către Curtea Constituțională a României (CCR) referitor la proiectul privind reforma pensiilor magistraților.

„La data de 5 decembrie 2025, ora 12:00, a fost convocată şedinţa Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. b) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, având ca obiect al ordinii de zi sesizarea Curţii Constituţionale în vederea exercitării controlului de constituţionalitate, înainte de promulgare, asupra Legii pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu (PL-x nr. 522/2025). În cadrul şedinţei Secţiilor Unite se va analiza textul actului normativ în raport de atribuţiile stabilite în temeiul art.146 lit.a) din Constituţia României şi art. 15 alin.(1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale”, anunţă Instanţa supremă într-un comunicat de presă.

Guvernul a aprobat săptămâna trecută proiectul de modificare a pensiilor magistraților, care presupune creșterea etapizată a vârstei de pensionare la 65 de ani, iar cuantumul pensiei să nu depășească 70% din indemnizația netă primită în ultima lună de activitate.

Proiectul a primit aviz negativ din partea Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătorii şi procurorii au solicitat ca pensia lor să fie aproape la acelaşi nivel cu ultimul salariu încasat, în timp ce premierul Ilie Bolojan a insistat ca pensia să nu fie mai mare de 70% din ultimul salariu net încasat.

Primul proiect al reformei pensiilor magistraţilor a fost declarat neconstituţional de CCR pe 20 octombrie, ca urmarea a unei sesizări depuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

CCR a motivat atunci că Guvernul nu a solicitat, în intervalul de timp prevăzut de lege, aviz de la CSM, chiar dacă acesta este consultativ.

Foto: CCR

Post-ul ÎCCJ va ataca la CCR legea de modificare a pensiilor magistraților apare prima dată în Radio România Reșița.

Federica Mogherini, fostă șefă a diplomației Uniunii Europene, a demisionat din funcțiile deținute la Colegiul Europei din Bruges (Belgia) pe fondul anchetei pentru corupție care o are în centrul său, informează joi dpa și Reuters.

Mogherini a demisionat din funcția de rector al Colegiului Europei și din cea de director al Academiei Diplomatice a Uniunii Europene.

Potrivit Parchetului European, ancheta vizează trei persoane pentru presupuse fapte de ”fraudă și corupție în cadrul contractelor publice, conflict de interese și încălcarea secretului profesional’, în legătură cu fraudarea de fonduri UE destinate formării de tineri diplomați.

Avocatul lui Mogherini a declarat că ea neagă că ar fi comis ilegalități, și cooperează cu anchetatorii.

Un alt suspect în acest caz, Stefano Sannino, înalt diplomat în cadrul Comisiei Europene, a afirmat într-un e-mail consultat miercuri de Reuters că va demisiona în cursul acestei luni, considerând că nu este potrivit să continue în contextul anchetei. El s-a declarat ‘încrezător că totul va fi lămurit’, dar nu a răspuns solicitărilor Reuters de a comenta.

Federica Mogherini a condus Serviciul European de Acțiune Externă al UE (SEAE) între anii 2014 și 2019, iar în 2020 a devenit rector al Colegiului Europei, un institut de studii europene post-universitare care pregătește funcționari europeni.

Mogherini și Sannino, amândoi cetățeni italieni, sunt bine-cunoscuți în cercurile diplomatice de la Bruxelles, iar veștile despre acuzațiile care li se aduc au trimis unde de șoc în comunitatea UE.

Agerpres

Post-ul Federica Mogherini a demisionat din funcțiile de la Colegiul Europei în contextul anchetei vizând fapte de corupție apare prima dată în Radio România Reșița.

„Suntem niște zei proști, niște zei nemuritori care ne-am uitat destinul‘‘, spunea filosoful și eseistul, mentor spiritual al unor intelectuali români, membru post–mortem al Academiei Române, Constantin Noica:12 iulie 1909-4 decembrie 1987.

Atunci când mă gândesc la Constantin Noica, gândul se oprește la scrierea ‘’Rugațivă-vă pentru fratele Alexandru’’, pentru că fiecare dintre noi suntem un frate Alexandru…
Cred că este mai acutală ca oricând această carte, în aceste zile de război la granițe, când ne salutăm pe breaking news, aproape într-un mod firesc şi contemplăm, dezonoraţi de neputinţa, calvarul unei noi privelişti a războiului. Dacă ne ocolesc codurile roşii de catastrofe naturale, dăm piept cu frica, cu spaima înrădăcinate în noi de vulgaritate social și războaie…

“Spre sfârşitul Celui De-al Doilea Război Mondial, o mănăstire de maici din Moldova a fost ocupată de trupele sovietice biruitoare. Maicile au căutat refugiu în alte locuri. La întoarcerea lor au găsit în altar un bilet pe care stătea scris:
Comandantul trupelor care au ocupat mănăstirea vă declară că a lăsat-o neatinsă şi vă cere să vă rugaţi pentru sufletul său. De atunci, la fiecare serviciu religios este pomenit numele lui Alexandru. Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru!
Rugaţi-vă pentru Alexandru din China, dar nu uitaţi pe fratele Alexandru din Statele Unite; rugaţi-vă pentru cei puternici de pretutindeni, pentru cei ce ştiu, fizicieni, matematicieni, şi supratehnicieni, dar care nu mai ştiu bine ce ştiu şi ce fac, pentru cei ce posedă şi dispun, cu economiştii lor cu tot; rugaţi-vă pentru cei ce rătăcesc prin viaţă fără cultură, dar şi pentru cei ce rătăcesc în cultură; pentru omul European care a triumfat asupra nevoilor materiale, pentru omul modern care va triumfa asupra naturii şi a bunului Dumnezeu. Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru! Roagă-te şi tu cititorule, căci numele nu priveşte doar pe comandantul trupelor victorioase, ci numele îi priveşte pe ceilalţi fraţi Alexandru, biruitori nesiguri şi ei. Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru!” , scria Constantin Noica.

S-a format sub îndrumarea profesorului de matematică, poetul Uvedenrodelor, Ion Barbu alias Dan Barbilian, în liceu și apoi la Facultatea de Filosofie și Litere din București, pe care o va absolvi în 1931 cu teza de licență „Problema lucrului în sine la Kant”, timp de trei ani l-a avut ca profesor pe filosoful Nae Ionescu.

În mai 1940 își susține la București doctoratul în filosofie, cu teza Schiță pentru istoria lui „Cum e cu putință ceva nou?”.
În octombrie 1940 pleacă la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German. Va rămâne la Berlin până în 1944, unde a participat de mai multe ori la seminarul de filosofie a profesorului Martin Heidegger.

În perioada 1949 – 1958 are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Aici, Noica și-a căpătat ideea filosofică și totodată și-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai tîrziu. În 1958 Noica este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi.
Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de „grupul Noica”.Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.

Din 1965 se stabilește în București, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române, având drept domiciliu un apartament cu două camere unde Noica va ține seminarii private pe marginea filosofiei hegeliene, platonice sau kantiene.
Printre participanți se numără mai tinerii săi colegi de la Centrul de Logică, Sorin Vieru sau de la Institutul de Istoria Artei,Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu. Ultimii ani din viață începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi (vezi Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu.

România în viziunea lui Constantin Noica:
„Autoritate (augeo) are cel care te sporeşte, te adevereşte, ca mama pe copil, profesorul pe elev, sufletul – corpul.Toată problema României nu e numai să fie, să fie în eternitate, ci şi să devină.
Dar cum poţi preface fiinţa în devenire? Începând de când? Şi mă gândesc la o Românie care ar suporta pe un Nietzsche spunându-i: „Românii nu sunt nimic; ei devin ceva”.
Aș încheia simplu, rugați-vă pentru România!

Epilog
Filosoful Constantin Noica, unul dintre cei mai autentici și însemnați gânditori români și europeni ai secolului trecut, ne-a lăsat una din capodoperele sale sub forma și dimensiunile unei scrisori.
Ea a fost prilejuită de călugărirea fiului său, englez după mamă și trăind în Marea Britanie (…). Publicată sub titlul “Scrisoare către Rafail” în penultimul număr apărut din revista “Prodromos” (număr dublu, 8-9 din 1968 ) editată de Paul Miron și Ioan Cușa în Germania Federală și Franța, ea se încheia cu o veritabilă mărturisire de credință. O mărturisire care venea la sfârșitul unei profunde analize a lumii în care trăim și pe care Constantin Noica o definea ca lume a cunoașterii și nu a iubirii, cum era aceea în care pășea fiul său.

“Istoria toată, poate, nu este decât o lentă moarte a stăpânilor” (Constantin Noica)
Ce poate fi în lumea voastră, dragul meu, că te-ai gândit să pleci din ea? Și sunt mulți – mi se spune – care se despart de ea, chiar dacă nu intră în ordin, ca tine. V-a mâhnit peste măsură lumea de azi? Ați găsit că o puteți sluji de dincolo de ea?
Nouă, aici, ni se părea că lumea de azi nu mai poate fi boicotată. Este în ea ceva care urcă, și tot ce urcă e sacru. Popoarele ies acum, rând pe rând, din boicotul istoriei (cum spusese Blaga despre neamul acesta al nostru) sau ele ies din somn și animalitate. Dobitoacele și firea se primenesc. Ce e cu putință invadează, cu bogăția lui, lumea lui ce este – și omul însuși, care populează lumea cu noi și stranii făpturi, este pe cale să devină o noua făptură, cu înzestrări sporite.
Sună, poate, naiv optimist tot ce-ți spun. Lasă-mă atunci să spun lucrurile pe limba ta, care mi-e dragă și mie.
În limba ta există o vorbă a trecutului care-mi pare, într-un fel, mai adevărată astăzi decât oricare alta. Este cea a lui Augustin, “iubește și fă ce vrei”. Căci dacă iubești cu adevărat – s-a spus – nu mai faci aceea ce vrei, doar ce trebuie. Poate că lumea de azi e uneori smintită pentru că a despărțit pe “fă ce vrei” de “iubește”. Ea și-a luat toate libertățile și face tot ce-i place; dar nu iubește întotdeauna. Asa cum artistul modern adesea nu iubește cuvântul sau materia în care lucrează și acestea se destramă în irealitate – în timp ce un Brâncuși, care-și iubea materia și o mângâia, făcea din ea aceea ce trebuie și este – omul modern trăiește scandalul libertăților și al inimii, pentru că nu stă sub ordo amoris.

Să-l reînvățam dragostea, ai putea spune așadar; și cum orice dragoste adevărată este, până la urmă, dragoste către Dumnezeu, să-l restituim credinței. – Dar iată, aici se despart apele.
Vorba lui Augustin este adevărată, dar abia în dezmințirea ei. Astăzi nu mai putem spune: iubește și fă ce vrei. Trebuie să spunem, cum s-a spus în fapt: cunoaște și fă ce vrei. De vreo trei veacuri așa simte omul modern, și nu-i rămâne decât să-și ducă vorba până la capăt, așadar să intre în ordinea cunoașterii.
Cunoașterea a pus într-adevăr pe om în intimitate cu lucrurile – într-o altă intimitate decât cea magică, mitică ori religioasă – și atunci omul modern începe să facă ce-i place. Poate reface substanțele anorganice, așa cum reface societatea; sau dublează realitățile cu “izotopii” lor și lucrează asupra acestora ca asupra unei noi lumi. Face tot ce vrea: dacă vrea face și arme atomice.

Vei spune: le face, în fapt. Dacă ar iubi, nu ar face din astea, și atâtea alte nefăcute; să-i redăm deci comunitatea de dragoste. – Dar omul de azi nu mai poate să nu cunoască. S-a întâmplat cu el ceva hotărâtor; s-a trezit în el o altă neliniște decât cea a inimii. Augustin spunea: cor irrequietum. Omul modern, însă, e însuflețit de o mens irrequieta. Comunitatea de dragoste i-a devenit prea puțin.
Și ce a ieșit din asta? A ieșit o lume care nu mai seamănă cu cea de până acum a bunului Dumnezeu. Gândește-te așa, concret: dacă bunul Dumnezeu ar spune astăzi unui Noe să-și pregătească arca fiindcă vine potopul peste răutatea lumii – oare ce ar pune în arcă Noe? Ar pune câte o pereche din fiecare soi de vietăți? Nu. Ar pune altceva, straniu de tot – câteva sticluțe cu acizi nucleici, și câteva calculatoare, și câteva pile electrice sau mai știu eu ce. Bunul Dumnezeu ar întreba: ce sunt astea? Și Noe ar răspunde: ce trebuie păstrat din lumea Ta, Doamne. Și ar putea să nu se mai urce nici el, Noe, în arcă.

Lumea aceasta ne place ori nu, dar e lumea noastră. Și ea ne place undeva, căci e o lume a supunerii, a răbdării și a înfrățirii, între noi și cu lucrurile. Dar nu mai e o lume a dragostei. Este una a cunoașterii.
Știu, în lumea dragostei se întâmplau lucruri adânci de tot: omul se înfrățea cu oamenii, se înfrățea cu firea, și putea prelua, în creșterea lui spirituală, până și materia lipsită de simțire. Citesc câteodată Mineiurile Bisericii Ortodoxe, care-mi plac pentru limba lor românească fără pereche, și găsesc în Mineiul pe septembrie, la ziua lui Simion Stâlpnicul, rândurile acestea uluitoare: “Cuvioase părinte, de ar avea graiu stâlpul, n-ar înceta a vesti durerile, ostenelile și suspinurile tale; însă acela nu el te ținea pe tine, ci mai ales umezindu-l tu, fericite, cu lacrimile tale, ca un pom îl țineai”.

Ce minune de gând și de vorbă – pentru o faptă dincolo de orice judecată. Dar se întâmplă ca acum, în lumea cunoașterii, nu omul singuratic și nu cu lacrimile sale, ca un pom totuși ține stâlpii lucrurilor și-i preia în creșterea sa.
Este o altă înfrățire, cu lucrurile și cu oamenii. S-a sfârșit cu lumea aproapelui; este o lume a departelui nostru, cea în care trăim și se va trăi. Nu e o întâmplare că eu însumi îți scriu de departe, dragul meu, și că-ți scriu pe departe, nu de-a dreptul, ca și cum ai fi pentru mine doar unul din Rafailii lumii.
Dar nu te dezaprob și nu i-aș dezaproba nici pe ceilalți, chiar dacă ar fi oaste și biserică, iar nu singurateci. Nu vă dezaprob, chiar dacă m-aș teme ca trăiți într-o lume gata făcută – și care nu mai are ce face.
Pentru că aveți ce face. Aveți, tocmai pe linia cunoașterii. Ființa Domnului n-o puteți cunoaște și n-au cunoscut-o nici marii Părinți. Ființa lucrurilor încearcă s-o cunoască știința. Ființa ca ființă este de vreo 2500 de ani lotul gândirii filosofice. Ființa istorică, la rândul ei, o caută iarăși alții (ai citit vreuna din admirabilele cărți ale lui Mircea Eliade?).
Vouă vă e dată ființa omului. E datoria voastră să spuneți despre om ceva mai adânc și mai adevărat decât pot spune sîrmana psihologie, sau biata antropologie și biata istorie. Se legaseră nădejdi de științele acestea, dar nici una din ele n-a putut arunca în om sondele pe care le-a aruncat teologia, cândva.
Veți consimți voi să vedeți în teologie o știință a omului? Veți înțelege să faceți din comunitățile voastre de dragoste comunități de cunoaștere? Veți consimți să nu spuneți nu unei lumi care urcă, sau să spuneți, ca vechii greci, un nu care sa fie mai slab decât da?
Eu nu am a-ți da lecții. Spre capătul vieții, văd că nu știu mai nimic. Dar când mă uit îndărăt, văd că e ceva sigur până și într-o viață ca a mea: e bucuria. N-am avut dreptate decât atunci când m-am bucurat. Omul e ființa care jubilează. Omul a făcut bucuria, și a văzut că era bună.

Dar nu te poți bucura cu adevărat dacă nu ai cunoaștere, dacă nu ai deschidere în lumină, dacă oamenii suferă, dacă sunt strâmbătăți în jurul tău, dacă sunt adevăruri neștiute în jurul tău, dacă nu vibrezi de toată bogăția lumii tale, dacă nu te desfeți cu joaca asta extraordinară a umanității din veacul nostru cu fluizii electrici și cu undele – dacă nu știi tot și nu iubești tot.
Îmi vine atunci în minte că, dincolo de iubire și cunoaștere, ba cu ele cu tot, exista o ordo gaudii. Și-ți spun numai: bucură-te și fă ce vrei !”

Sursa: rafailnoica.wordpress.com

Post-ul Constantin Noica: Toată problema României nu e numai să fie, să fie în eternitate, ci şi să devină apare prima dată în Radio România Reșița.

Premiul România Europeană 2025 a mers la marele actor Victor Rebengiuc, o voce puternică a societății civile. Artistul a primit, în cadrul unei ceremonii la Ateneul Român, Premiul România Europeană, acordat de Asociația Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană. Premiul este decernat personalităților și organizațiilor care, prin acțiunile și atitudinile lor, promovează și consolidează valorile democratice europene în societatea românească.

“Destinul maestrului Rebengiuc, indiferent că vorbim de activitatea sa artistică sau de acțiunile sale din sfera societății civile, este strâns legat de promovarea culturii democratice europene. Înainte chiar ca valorile europene să devină limbaj curent în spațiul public românesc, domnia sa le-a întruchipat. A apărat neobosit demnitatea, libertatea, responsabilitatea civică și respectul pentru adevăr mult înainte ca România să devină membră a Uniunii Europene”, transmite ICDE.

“Norocul mare pe care l-am avut în carieră este că am lucrat cu cei mai mari regizori ai secolului trecut, cei mai mari regizori pe care i-a avut teatrul românesc. Am lucrat cu Ciulei, cu Pintilie, cu Penciulescu, cu Vlad Mugur. (…) Eu am mai făcut încă vreo două-trei facultăţi lucrând cu aceşti mari regizori, am învăţat de la ei foarte multe lucruri şi m-am străduit să arăt că am învăţat ceva de la ei. Nu am fost şi nici acum nu sunt foarte mulţumit de mine şi de ce am făcut. Întotdeauna pretenţiile mele au fost mai mari decât ceea ce am izbutit să fac şi rămânea mereu ca viitorul rol să încerc să îl fac în aşa fel încât să nu am ce să-mi reproşez. Nu mi s-a întâmplat lucrul acesta. Am făcut roluri cu mici insule neacoperite de bine, dar am fost foarte fericut când am dat de piesa aceasta pe care am jucat-o ultima, Tatăl. La vârsta mea am considerat că este o piesă care merită să încheie o carieră de aproape 70 de ani pe scenă”, a declarat Victor Rebengiuc, la finalul ceremoniei. Acesta a venit însoţit de actriţa Mariana Mihuţ, soţia sa despre care, emoţionat, a spus că au jucat împreună în foarte multe piese şi că a fost foarte mândru de acest parteneriat: “Am iubit-o foarte mult şi din punctul acesta de vedere.”

ICDE i-a decernat, joi, 4 decembrie 2025, Premiul România Europeană în cadrul unei ceremonii festive organizate în foaierul Ateneului Român, în prezența Președintelui României, a unor personalități din lumea teatrului, a reprezentanților societății civile și a membrilor ICDE.

După o carieră fulminantă, Victor Rebengiuc s-a retras de pe scenă în toamna acestui an, ultimul rol jucat fiind André, din piesa Tatăl, a lui Florian Zeller, jucat la Teatrul Bulandra, din Bucureşti. Spectacolul a avut 127 de reprezentații, toate fiind jucate cu casa închisă.

În galeria laureaților de anii trecuți ai ICDE se află preşedintele României, Nicușor Dan, preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, Asociația Dăruiește Viață, Asociația VeDem Just, fostul procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Laura Codruța Kovesi, sau jurnalista Emilia Șercan.
Asociația Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană este un think tank înfiinţat în 2019, care promovează prin dezbateri, proiecte și acțiuni cultura democratică și valorile fundamentale ale Uniunii Europene.

Rolul asumat este acela de a lansa și dezbate idei menite să consolideze democrația, de a propune proiecte de politici publice în diverse domenii, de a monitoriza activitatea guvernamentală și politică în vederea evitării derapajelor de la principiile democrației, dar și de a recompensa comportamentele și atitudinile care consolidează parcursul european al României.

Având peste 30 de membri activi într-o varietate de domenii – intelectuali, oameni politici, antreprenori, profesioniști și activiști – ICDE își asumă un rol activ în societate și promovează acțiuni de substanță atât pe cont propriu, cât și în colaborare cu alte organizații din societatea civilă românească.

Sursa-Puterea a Cincea

Foto Radio Romania Actualitati

Post-ul Maestrul Victor Rebengiuc, laureat al Premiului România Europeană apare prima dată în Radio România Reșița.

Inspectoratul pentru Situații de Urgență „BANAT” a fost dotat recent, prin intermediul IGSU, cu o autosanitară SMURD Tip C-Terapie Intensivă Mobilă de ultimă generație. Noua ambulanță este proiectată pentru intervenții critice, acolo unde fiecare secundă poate face diferența dintre viață și moarte. Această investiție consolidează capacitatea ISU Timiș de a răspunde prompt situațiilor de urgență și crește siguranța pacienților transportați în regim de terapie intensivă.

Autosanitara SMURD este dotată cu tehnologii moderne, menite să ofere suport medical complet în misiuni complexe:

Corpuls CPR -Sistem automat de compresii toracice

Acest aparat realizează masaj cardiac continuu și precis, imposibil de menținut manual pe durate lungi sau în timpul transportului.
• crește șansele de reușită în cazurile de stop cardio-respirator
• menține calitatea resuscitării indiferent de condițiile din teren

Sistem de telemedicină în timp real

Ambulanța poate transmite imagini video și date medicale direct către dispecerat sau către medicii specialiști. Permite ghidarea intervenției de la distanță, îmbunătățește deciziile medicale în situații critice
şi crește siguranța transportului până la spital.

Body-cam-uri pentru personalul operativ

Echipamentele video portabile oferă: transparență și acuratețe în documentarea intervențiilor,
protecție suplimentară pentru echipaje şi analiza ulterioară a situațiilor pentru îmbunătățirea procedurilor.

Un pas important pentru siguranța comunității

Dotarea ISU Timiș cu autospeciale moderne și echipamente medicale performante este esențială pentru intervenții rapide și eficiente. Noua autosanitară SMURD Tip C reprezintă un sprijin major pentru echipajele care intervin zilnic în cazuri critice, de la accidente grave și stopuri cardiace până la situații în care pacientul are nevoie de terapie intensivă imediată.

Investițiile în tehnologie modernă înseamnă misiuni mai sigure, răspuns mai rapid și șanse crescute de salvare a vieților, obiectivul principal al tuturor echipelor SMURD.

Sursa foto: ISU Timiş

Post-ul O nouă autosanitară SMURD Tip C a intrat în dotarea ISU Timiș: Terapie Intensivă Mobilă cu echipamente de ultimă generație apare prima dată în Radio România Reșița.

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) – Centrul Județean Caraș-Severin anunță că, până la data de 22 decembrie 2025 inclusiv, fermierii pot depune Cererile de acord pentru finanţare aferente schemei de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură, valabile pentru anul 2026.

Documentele se depun la APIA Centrul Județean Caraș-Severin din Reșița, situat pe str. Piața Republicii nr. 28, de către beneficiarii ale căror exploatații agricole se află în raza de competență a acestui centru.

Acordul prealabil pentru finanțare prin rambursare va fi emis de Centrele Judeţene APIA până la data de 1 martie 2026, conform procedurilor stabilite la nivel național.

Pentru lucrările mecanizate din sectoarele vegetal, zootehnic și îmbunătăţiri funciare, beneficiarii trebuie să achiziționeze motorina necesară și să solicite furnizorilor emiterea documentelor pe numele lor, în conformitate cu prevederile OUG nr. 120/2021, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 139/2022, cu modificările ulterioare.

Schema de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură este reglementată prin:

Acest sprijin financiar urmărește să reducă presiunea costurilor cu carburantul în agricultură și să sprijine fermierii din Caraș-Severin în desfășurarea lucrărilor agricole din anul 2026.

Sursa foto: agrointel.ro

Urmărește-ne și pe Google News

Post-ul APIA Caraș-Severin primește cereri pentru finanțarea reducerii accizei la motorina utilizată în agricultură pentru anul 2026 apare prima dată în Radio România Reșița.

Cadrele medicale și farmaciştii din Banat trag un nou semnal de alarmă privind disfuncționalitățile tot mai dese ale Sistemului Informatic Unic Integrat (SIUI) al Cardului Național de Sănătate. Platforma, esențială pentru validarea serviciilor medicale și eliberarea rețetelor compensate, se confruntă cu blocaje repetate încă de la începutul anului, afectând activitatea zilnică a mii de profesioniști din domeniul sănătății.

În perioadele în care SIUI nu funcționează, medicii sunt obligați să elibereze rețetele în regim offline, procedură care complică fluxul de lucru și crește riscul de erori administrative. În lipsa accesului la platformă, cadrele medicale nu pot verifica calitatea de asigurat a pacienților, ceea ce duce la situații în care consultațiile și serviciile efectuate rămân nevalidate.

Unii medici au acumulat, în ultimele luni, sute de servicii medicale încă neînregistrate oficial în sistem, ceea ce poate afecta atât decontarea, cât și evidența corectă a activității.

Blocajele din SIUI lovesc și în farmaciile comunitare, unde eliberarea medicamentelor compensate depinde de funcționarea cardului de sănătate. Personalul farmaceutic se confruntă cu întârzieri, cozi suplimentare și proceduri manuale, în timp ce pacienții riscă să nu primească la timp medicamentele necesare.

Problemele din sistemul informatic au afectat și accesul pacienților la investigații imagistice. În unele clinici din Banat, cei care au avut nevoie de RMN, CT sau ecografii au fost nevoiți să lase cardul de sănătate la sediul unității medicale pentru ca serviciile să poată fi validate ulterior, atunci când platforma funcţionează. Practica este incomodă pentru pacienți și reflectă presiunea pusă pe furnizorii de servicii medicale în lipsa unei infrastructuri digitale stabile.

De la începutul anului, SIUI a funcționat aproape zilnic cu întreruperi, iar medicii afirmă că problema persistă de ani de zile. Lipsa predictibilității îngreunează programările și limitează timpul real dedicat pacienților.

Disfuncționalitățile continue ale SIUI reprezintă o problemă critică în România. Profesioniștii din sănătate cer de urgență măsuri concrete pentru modernizarea și stabilizarea infrastructurii informatice care stă la baza întregului sistem public de sănătate.

Urmărește-ne și pe Google News

Post-ul Blocaje zilnice în SIUI: rețete offline, ore suplimentare și servicii nevalidate în judeţele Timiş şi Caraş-Severin apare prima dată în Radio România Reșița.

Campania de Crăciun a Băncii pentru Alimente debutează anul acesta cu o implicare puternică şi în vestul ţării. În județul Caraș-Severin, colecte oficiale se desfășoară în Reșița, Caransebeș, Oravița, Anina, Bocșa, Băile Herculane și Moldova Nouă. Potrivit coordonatorului regional, Hanna Csaszar, „indiferent de volumul strâns, tot ce se colectează în Caraș rămâne în Caraș — nu pleacă la Timișoara, nu pleacă în alt județ, ci ajunge direct în comunitatea voastră”.

Cum funcționează circuitul donațiilor în județ

Reprezentanții Băncii pentru Alimente explică faptul că fluxul este unul local și transparent: se colectează din magazinele partenere și depozitele alimentare din fiecare oraș, iar produsele merg imediat către asociațiile și familiile vulnerabile din același județ. „Practic, noi colectăm din fiecare județ și donăm în județul respectiv. Dacă avem o cantitate mare în Reșița, nu ajunge la Timișoara, rămâne aici”, a spus Hana Csaszar în cadrul emisiunii Banatul în direct.

96 de organizații sprijinite în toată regiunea de Vest

Proiectul acoperă întreaga regiune de vest — Timiș, Caraș-Severin, Hunedoara și Arad — deservind peste 96 de asociații, centre sociale, fundații locale și comunități vulnerabile. „Suntem prezenți în toate cele patru județe ale regiunii și colectăm constant din magazine și depozite alimentare, tocmai pentru ca sprijinul să fie rapid și eficient”, a declarat coordonatoarea.

Solidaritate cu miză reală pentru cărășeni

Colectele desfășurate în cele șapte localități din Caraș-Severin vor alimenta, în următoarele săptămâni, organizațiile care lucrează direct cu persoane vârstnice, familii monoparentale, persoane cu dizabilități și copii din medii defavorizate. „O cutie de conserve sau o pungă de paste poate părea puțin, dar atunci când vine din partea unei comunități întregi, devine un gest care schimbă vieți”, punctează Csaszar.

sursa foto: Banca Regională pentru Alimente Timişoara

Post-ul „Împreună hrănim speranța de Crăciun!”: începe a XIII-a ediție a Colectei Naționale de Alimente apare prima dată în Radio România Reșița.

Rainer Maria Rilke a văzut lumina zilei, acum 150 de ani, pe 4 decembrie 1875 la Praga și a trecut la cele veșnice pe 29 decembrie 1926 la vârsta de doar 51 de ani,în sanatoriul Valmont sur Territet, de lângă Montreux după ce leucemia l-a învins.

Localitate sa de naștere aparținea pe atunci, ca și întreaga Boemia, de Imperiul Austro-Ungar.
La presiunea părinților, adolescentul Rainer Maria Rilke care, prezenta vădite talente poetice și pentru desen, a trebuit să urmeze din anul 1885 o școală militară, cu profil real, Școala de Cadeți din Sankt Pölten spre a-l pregăti pentru cariera de ofițer. Exigențele instucției militare și experiența unei societăți exclusiv masculine, l-au traumatizat pe tremen lung pe acest tânăr sensibil. Din motive de sănătate, în anul 1891 Rilke a întrerupt pregătirea militară. Din 1892 până în 1895, s-a pregătit în particular pentru bacalaureat, pe care l-a luat în 1895. În anii 1895 și 1896 a studiat literatura, istoria artei și filosofia la Praga și la München.

Nefericit ca om, etern ca poet, austriacul Rilke rămâne unul din cei mai semnificativi poeți de limbă germană. Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din limba franceză, dar și în portugheză, italiană, rusă; volume de corespondență; alte jurnale. Bogata sa corespondență reprezintă o componentă majoră a creației sale literare.

Rainer Maria Rilke este unul dintre cei mai sensibili poeți care au scris în limba germana și unul dintre cei mai importanți poeti ai secolului XX.

„Dacă orice cuvânt al meu nu m-ar costa nimic, nu ar fi adevărat, dacă nu m-ar durea, nu ar fi viu, dacă nu ar arde, nu ar lumina. Dacă cotidianul ţi se pare sărac, nu-l acuza pe el. Acuză-te pe tine şi spune-ţi că nu eşti suficient de poet pentru a evoca bogăţiile lui. Căci pentru creator nu există nici indiferenţă şi nici un loc sărac şi indiferent.Fii răbdător cu toate câte sunt neclare în inima ta, încearcă să iubeşti întrebările. Nu căuta răspunsuri care nu pt fi date, pentru că, oricum, nu ai fi în stare să convieţuieşti cu ele. Iubeşte-ţi întrebările. Poate îţi va fi dat, fără ca măcar tu să observi asta, îţi va fi dat să trăieşti până în ziua aceea, acum atât de îndepărtată, în care vei primi şi răspunsul,” era crezul omului și poetului Rainer Maria Rilke.

A cutreierat Europa, a fost prieten cu Lev Tolstoi vizitând atât Moscova cât și Sankt Petersburg, traversând țara de-a lungul râului Volga. Parisul i-a prilejuit și întîlnirea cu multe surse de inspirație moderne, precum sculpturile lui Auguste Rodin sau lucrările pictorului Paul Cézanne.
Rilke a fost angajat ca secretar personal al lui Auguste Rodin, care a reprezentat pentru Rilke figura idealizată a tatălui său, dar în anul 1906, puțin după moartea tatălui lui Rilke, Rodin a pus brusc capăt acestei relații contractuale.

A iubit în felul său viața trăind-o prin sensibilitatea adâncă a celui căruia cuvintele nu-i sunt decât sentimente sculptate cu propriul sânge, în scurtul pelerinaj prin această lume:
„Stinge-mi lumina ochilor: te pot vedea,acoperă-mi urechile: te-aud ușor,fără picioare către tine pot umbla,și fără gura pot să te implor.Frânge-mi în două brațele,la fel te va cuprinde inima-mi, în loc; oprește-mi inima și creierul va bate, iar de-mi azvârli în creier foc, pe sânge te voi duce mai departe.”
Rainer Maria Rilke este diapazonul sensibilității dusă la nebunia sfântă a celui crucificat în cuvântul ce străjuiește bolta nemuririi.
„Vrând să fac un dar poeților români – de la care în tinerețe am primit inestimabile daruri, Nichita, Cezar, Grigore – am îndrăznit o versiune românească a intraductibilelor și abstruselor poeme rilkeene. Mostre supreme ale unui discurs poetic somnambulic, desfidând nu numai logică și sintaxa curentă dar și cea poetică, aceste Elegii… sunt, cred eu, un vârf dacă nu un monument al spiritualității moderne europene.Sunt fericit că limba română a strămoșilor mei și a marilor poeți români a primit și a putut cuprinde arta poetului austriac, ce se clătina și cuvânta într-un aer de o tensiune insuportabilă, între Pindar și Holderlin, un monument de vârf inegalabil, cu siguranță, al creației europene,” îl mărturisește scriitorul, dramaturgul și publicistul român, Nicolae Breban.

Legenda spune că floarea pe care a iubit-o cel mai mult, trandafirul, i-a adus moartea, deoarece înțepându-se într-un spin a făcut septicemie și a trecut la cele veșnice pe 29 decembrie 1926 în sanatoriul Valmont sur Territet, de lângă Montreux, iar pe 2 ianuarie 1927 a fost înmormântat în cimitirul din Raron în Cantonul Wallis.Medicii au spus că a avut leucemie.

Pe piatra sa de mormânt este înscris un text pe care și-l alesese singur când era pe moarte:
„Trandafir, oh, contradicție pură, de a nu fi, sub atâtea pleoape, somnul nimănui.
Rose, oh reiner Widerspruch Lust. Niemandes Schlaf zu sein unter soviel. Lidern”… Asta ne este viaţa, ne luăm veşnic rămas bun.
Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
„Dacă mă sfarm? îţi sunt ulcior. Dacă mă stric? şi băutură-ţi sunt.Sunt meşteşugul tău şi-al tău veşmânt,cu mine rostul tău dispare.
În urma mea nu mai ai casă-n care,să te întâmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ţi picioare cade sandala de velur, mângâietoare.
Mantaua ta cea mare se desprinde.Privirea ta spre care se ridică, obrazu-mi cald precum o pernă mică, va rătăci-ndelungă vreme după mine-şi-n asfinţit de soare se va-ntinde,în poala rece-a pietrelor străine.
Ce-ai să te faci, Doamne? Mi-e frică”.

Nefericit ca om, etern ca poet, omul de cultură austriac, Rilke rămâne unul din cei mai semnificativi poeți de limbă germană.

Post-ul Rainer Maria Rilke, 150 de ani de la moarte apare prima dată în Radio România Reșița.

Un incident feroviar grav a avut loc pe 29 noiembrie 2025, în zona stației CFR Crușovăț, județul Caraș-Severin. Trenul InterRegio 1691, care circula pe magistrala 100 din direcția București – Timișoara, a lovit o osie de cărucior amplasată intenționat pe calea ferată.

Potrivit informațiilor oficiale transmise pentru corecta informare a opiniei publice, polițiștii din cadrul Serviciului Județean Poliție Transporturi Caraș-Severin au fost sesizați la ora 19:20 despre producerea incidentului. În tren se aflau aproximativ 30 de călători. Garnitura a staționat în jur de o oră pentru efectuarea cercetării la fața locului, după care și-a reluat deplasarea. Nicio persoană nu a fost rănită.

În urma investigaţiei desfășurată de polițiștii Serviciului Județean de Poliție Transporturi Caraș-Severin, au fost identificați doi minori bănuiți că ar fi amplasat două osii metalice pe linia de cale ferată, în zona stației CF Crușovăț.

Aceștia au fost depistați și conduși la sediul poliției împreună cu reprezentanții legali. Având în vedere gravitatea faptei și riscul major creat pentru siguranța feroviară, polițiștii au dispus reținerea celor doi, conform legislației în vigoare.

Cercetările sunt continuate sub coordonarea procurorului de caz de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, pentru infracțiunea de distrugere sau semnalizare falsă.

Pe 2 decembrie 2025, polițiștii Serviciului Județean de Poliție Transporturi Caraș-Severin s-au sesizat din oficiu și pentru infracțiunea de neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, ca urmare a unor informații comunicate în spațiul public de reprezentanții unei agenții.

Autoritățile subliniază că orice intervenție neautorizată asupra infrastructurii feroviare reprezintă o faptă extrem de gravă, cu potențial de a provoca accidente majore și de a pune în pericol viețile călătorilor și ale personalului de tren.

Serviciul Județean Poliție Transporturi Caraș-Severin reafirmă că acționează ferm pentru prevenirea și combaterea unor astfel de situații și pentru tragerea la răspundere a celor implicați.

Foto: Facebook – Club Feroviar

Urmărește-ne și pe Google News

Post-ul Incident feroviar la Crușovăț, Caraș-Severin: doi minori identificați după amplasarea unui obstacol pe calea ferată apare prima dată în Radio România Reșița.