
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
” răsăritul ca despărțire”
este un doem scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .
El apare în istoriografia personală datat în 19 iunie 2021
Doemul arată astfel :
răsăritul ca despărțire
- doem -
răsăritul
așternut cu o lumină frântă curgând lăptoasă și sângerie
pe tristețea mea decrepită
și cântecul cocoșilor care pare șifonat strident de liniște
și macii care înfloresc despotic printre spice simetrice până la esența făinii
și pietrele care murmură fântâni între ele
și despodobite de colțuri se rostogolesc către niciunde
care nicicând
nicicum
și eu care plàng într-o lume care plânge
într-un infinit care plânge și el
când tu plângi
printre brațele mele tocite de atâtea îmbrățișări
se văd cercuri imperfect concentrice
la capătul cărora
se frâng razele de lumină
care ne-au așternut înainte să adormi
rupt în versuri descălecate
perfect perpendicular pe implorarea mea taciturnă
curg zilele pe ferestrele sufletului meu
muiat în amarul apusului singurătății
descuiate la îngeri
răsăritul ca despărțire
apusul ca devenire
simetria zborului ca anotimp
miruța & @ndrei filip ©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în luna lui cireșar în a nouăsprezecea zi în Ghiroda & București
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://burdusa.blogspot.com/
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2021
@drian ©onstantin burdușa™
În podcast recită autorul
Support the show
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
” răsăritul ca despărțire”
este un doem scris sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .
El apare în istoriografia personală datat în 19 iunie 2021
Doemul arată astfel :
răsăritul ca despărțire
- doem -
răsăritul
așternut cu o lumină frântă curgând lăptoasă și sângerie
pe tristețea mea decrepită
și cântecul cocoșilor care pare șifonat strident de liniște
și macii care înfloresc despotic printre spice simetrice până la esența făinii
și pietrele care murmură fântâni între ele
și despodobite de colțuri se rostogolesc către niciunde
care nicicând
nicicum
și eu care plàng într-o lume care plânge
într-un infinit care plânge și el
când tu plângi
printre brațele mele tocite de atâtea îmbrățișări
se văd cercuri imperfect concentrice
la capătul cărora
se frâng razele de lumină
care ne-au așternut înainte să adormi
rupt în versuri descălecate
perfect perpendicular pe implorarea mea taciturnă
curg zilele pe ferestrele sufletului meu
muiat în amarul apusului singurătății
descuiate la îngeri
răsăritul ca despărțire
apusul ca devenire
simetria zborului ca anotimp
miruța & @ndrei filip ©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în luna lui cireșar în a nouăsprezecea zi în Ghiroda & București
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://burdusa.blogspot.com/
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2021
@drian ©onstantin burdușa™
În podcast recită autorul
Support the show