Ieri, ministrul finanțelor a prezentat elementele pe care este construit așa-numitul program de relansare a economiei, de fapt, un plan pentru sprijinirea mediului de afaceri. Programul este ușor derutant, adică include mai puțin decât s-ar fi așteptat mulți, dar mai mult decât s-ar fi gândit unii.

Sunt câteva lucruri de apreciat la programul de relansare. În primul rând, are câteva obiective ambițioase, dar care sunt urmărite în condițiile în care bugetul este limitat. S-a încercat să se mențină un impact bugetar rezonabil, iar Alexandru Nazare a estimat că efectul negativ asupra bugetului (creșterea cheltuielilor plus reducerea veniturilor) va fi anul acesta de aproximativ 2,2 miliarde de lei. Suma este egală cu reducerile de cheltuieli care ar trebui să se facă în administrația centrală și locală. Cu alte cuvinte, ceea ce se ia pe mere (se scad cheltuielile cu administrația) se dă pe pere, adică se sprijină mediul economic. Ideea nu este rea, dar va trebui să funcționeze.

În al doilea rând, pachetul de sprijin încearcă să finanțeze câteva priorități. De exemplu, orientarea schemelor de ajutor de stat către investiții mari, românești sau străine, și către investiții care contribuie la reducerea deficitului de balanță comercială. În al treilea rând, programul vrea să introducă o serie de instrumente de finanțare noi care sunt în ton cu politicile europene în domeniu.

Sunt și câteva obiective discutabile în program. Este vorba despre încercarea de resuscitare a parteneriatului public-privat (PPP), respectiv înființarea unei facilități naționale pentru pregătire și asistență tehnică a proiectelor PPP. Este o inițiativă riscantă în condițiile în care acest tip de parteneriat nu a funcționat deloc în ultimii 20 de ani.

De asemenea, este exagerată așteptarea ca băncile de stat, în special fosta Eximbank, să dezvolte programe de susținere a exporturilor și de internaționalizare a companiilor românești, mai ales în condițiile în care premierul a criticat de mai multe ori de la preluarea mandatului activitatea fostei Eximbank. Să girezi în continuare aceeași bancă fără a face o schimbare sau o restructurare a activității este o inițiativă riscantă și care poate da aceleași rezultate minore ca și până acum.

Marea problemă a programului de sprijin este miza pe care o aduce. Este un program condamnat să reușească dintr-un motiv extrem de simplu și anume sunt mulți antreprenori sau cetățeni care și-au adus aminte cu această ocazie că guvernul le-a crescut accizele, TVA, taxele locale sau impozitul pe dividende. O parte din ei nu vor beneficia de sprijinul conținut de program, chiar dacă acesta include și unele măsuri de încurajare a microîntreprinderilor.

Există riscul ca efortul făcut de public, de companii și de antreprenori să fi fost în zadar. Dacă anul acesta sau anul viitor deficitul bugetar își va schimba traiectoria, adică va fi în creștere, în loc să scadă, va fi greu, aproape imposibil, ca mediul economic și populația să susțină încă o dată un program de măsuri de ajustare bugetară. Deci, măsurile de sprijin trebuie să funcționeze fără a afecta traseul de reducere a deficitului bugetar.

Este clar că programul de sprijin pentru economie conține și doze de optimism. Planul vrea să convingă populația și antreprenorii că există resurse pentru a antrena creșterea economică și dezvoltarea. Numai că publicul larg vede altfel relansarea economică. De exemplu, la conferința de presă a ministrului finanțelor un jurnalist a întrebat: „ați afirmat că s-a încheiat austeritatea, când scade TVA?”. Este greu de spus cât sarcasm, câtă retorică și câtă seriozitate este în întrebare, dar cu certitudine mulți români gândesc în acești termeni.

În concluzie, deocamdată, programul de relansare este un șir de bune intenții. Vom vedea în următorii ani, dacă planul va avea și efecte pozitive în economie.