Send us Fan Mail

ridul lui Sisif

rostogolesc cuvântul

pe întuneric în sus

pe cărările nopții

la țărmul oboselii

cuvintele se rostogolesc către zori

în versuri vinovate

colțuroase

și arțăgoase

pe țărmul vieții mele

se strâng o grămadă de bolovani

vinovați

de

poezie

căci destinul meu este să scriu

ca o durere

Maica

culege dintre bolovani

iubirea

pe care o sădesc

în cuvintele mele

durerea

de a fi

bolovanii plâng vinovați

și curg

către infernul

nesfârșirii

în poarta casei de pe țărm

cea de cu ferestrele la răsărit

femeia mea

cu mâinile în poală

a așteptare

împletește eternitatea

în

forma matriceală

a

oului

cu ochiul deschis

înlăuntrul

iubirii

ea așteaptă un om

eu vin un poem

undeva

în colțul poemului

va răsări

eternul

mirosind

a

mâna

Maicii Domnului

la capătul răbdării

va înflori

o grădină de poeme

@ndrei filip ©onstantin burdușa™ 

de Sfânta Maria

la Albac

2024

Support the show