Partizanii adventiști ai teologiei reformaționiste, ca și opozanții noștri din protestantismul blocat în teologia lui Luther, îndrăgesc o sintagmă pe care o socotesc imbatabilă. Ei spun că neprihănirea prin credință este doar îndreptățire, și că neprihănirea prin credință și viața fără păcat sunt incompatibile. Și eu zic că – exact în acest fel au înțeles și reformatorii învățătura lui Pavel. Și mai zic că atât a fost suficient să înțeleagă, ca să zgâlțâie din temelii monumentala construcție a religiei vremii lor clădită pe sacramente și fapte mântuitoare. Problema reformaționiștilor de astăzi este că ei nu cred că lumina a continuat să vină în valuri, sau că Pavel ar putea fi mai profund decât au ajuns reformatorii să înțeleagă.