„Harap-Alb” este un basm românesc strălucitor de Ion Creangă, maestru al umorului și înțelepciunii rurale. Istorisit pentru prima dată la sfârșitul secolului al XIX-lea, basmul îmbină magia populară cu hazul pământesc și limpezimea morală. Această versiune este interpretată în limba româna, cu narațiune vocală generată cu ajutorul AI, păstrând ritmul, jocul și muzicalitatea folclorică ale originalului.
Povestea urmărește un prinț tânăr trimis să-i slujească unchiului îndepărtat, dar păcălit de Spân să jure strâmb, pierzându-și numele și rangul. Renăscut sub numele de Harap-Alb, eroul trebuie să împlinească încercări cu neputință—să aducă fiica Împăratului Roș, să străbată tărâmuri fermecate și să dovedească bărbăție și smerenie. Pe drum strânge o ceată de tovarăși minunați—Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă—ale căror daruri neobișnuite se dovedesc esențiale. Cu ajutorul Crăiesei Furnicilor, al Crăiesei Albinelor și al unei înțelepciuni aproape sfinte, Harap-Alb învață să conducă prin bunătate, să-și țină cuvântul și să vadă dincolo de înșelăciune. În final, prin trădare și renaștere, povestea așază mila și adevărul deasupra vicleniei.
Dincolo de episoadele sclipitoare, „Harap-Alb” este o meditație despre identitate, smerenie și plămădirea unei inimi drepte. Ne amintește că puterea fără bunătate e goală—și că prietenia, curajul și blânda compasiune pot ridica un prinț căzut la adevărata lui măreție.
Povestea este împărțită în două episoade.