
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
“rostul în bază doi la infinitiv»
este un doem scris
sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .
El apare în istoriografia personală datat în data de 23 octombrie 2021.
Doemul arată astfel :
rostul în bază doi la infinitiv
infinitul căzu de la etajul unu și-și rupse un poem
acum poemul șchiopăta
într-un apus de toamnă zdrențuită
haotic pipăind visele
sub vraja mirosului de nerostire
în acest răstimp
prefăcuți în pulberea ruginie a aceluiași apus nescris
noi răsuceam deznodăminte înnodate
într-o beție de săruturi
pe lespedea unui vers desfăcut la șireturi
și lăsăm inimile să respire
în culcușul palmelor
îngerind zilele
rămase ascunse în cumpăna rostirii
infinitul se ținea de șale și zâmbea amar
iar noi ne vedeam de
tainele cuminți ale gândurilor noastre
neștiute adâncuri
ce vor coace poamele târzii
ale unui nou început
ce nerostire
ce nerostire
ne lasă toamna pe umeri
într-un ruginiu infernal
de vetustă iubire
miruța & @ndrei filip ©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în a douăzeci și treia zi de brumărel în Ghiroda
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://burdusa.blogspot.com/
https://burdusas-podcast.podsite.io/
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
În podcast recită autorul
Support the show
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
“rostul în bază doi la infinitiv»
este un doem scris
sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .
El apare în istoriografia personală datat în data de 23 octombrie 2021.
Doemul arată astfel :
rostul în bază doi la infinitiv
infinitul căzu de la etajul unu și-și rupse un poem
acum poemul șchiopăta
într-un apus de toamnă zdrențuită
haotic pipăind visele
sub vraja mirosului de nerostire
în acest răstimp
prefăcuți în pulberea ruginie a aceluiași apus nescris
noi răsuceam deznodăminte înnodate
într-o beție de săruturi
pe lespedea unui vers desfăcut la șireturi
și lăsăm inimile să respire
în culcușul palmelor
îngerind zilele
rămase ascunse în cumpăna rostirii
infinitul se ținea de șale și zâmbea amar
iar noi ne vedeam de
tainele cuminți ale gândurilor noastre
neștiute adâncuri
ce vor coace poamele târzii
ale unui nou început
ce nerostire
ce nerostire
ne lasă toamna pe umeri
într-un ruginiu infernal
de vetustă iubire
miruța & @ndrei filip ©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în a douăzeci și treia zi de brumărel în Ghiroda
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://burdusa.blogspot.com/
https://burdusas-podcast.podsite.io/
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
În podcast recită autorul
Support the show