"El mă vaocroti în coliba Lui,
în ziuanecazului"
(Psalmii 27:5)
------------------------------------
Video aici: https://youtu.be/oS8X2ws67z8
------------------------------------
1. El mă vaocroti, nu eu.
2. În coliba Lui,nu într-un palat.
3. În colibă nueste mult loc.
Doar eu şi El.
4. Nu mi sepromite că voi fi scutit de necaz. Ziua necazului vine şi peste mine, dar suntocrotit, nu scutit, ci ocrotit de Cel Atotputernic.
5. Coliba este unadăpost temporar şi foarte efemer. Înseamnă că necazul nu ţine mult.
6. Iniţiativaeste a Lui.
El este Cel careiniţiază ocrotirea, nu eu.
7. El este înproximitatea mea, foarte aproape de mine. Ca să ajung în colibă în momentulcând începe furtuna, nu iau avionul sau trenul sau maşina. Coliba este aproapede mine şi eu de colibă. Sunt doar la o rugăciune distanţă de adăpostul meu înCel Preaînalt.
8. Din colibă,când mă uit afară, se vede furtuna de afară, se văd trăznetele şi fulgerele, sevede ploaia torenţială, dar eu sunt în coliba Domnului, împreună cu Domnul.
9. Colibaînseamnă pregătire dinainte pentru vreme rea. Nu ai nevoie de colibă când totulîţi merge bine. Ai senzaţia că te descurci ṣi fără Dumnezeu în zile fără necaz.Nu este o gândire înțeleaptă. Este important să ai o relație personală cuDomnul în orice zi, și în furtună, și în zile bune.
10. Domnul arputea opri furtuna de afară, ar putea opri fulgerele și trăznetele din viaţamea, dar nu o face, ci doar mă ocroteşte şi asta îmi este de ajuns.
11. Isus ştiecând trec PRIN necaz. Cu toate acestea nu mă ridică DEASUPRA necazului, ci MĂOCROTEŞTE în ziua necazului.
12. Domnulîngăduie ziua necazului. El știe toate zilele din viața mea. Dar știu că măiubeşte. Înseamnă că mă iubeşte atât de mult încât Îi pasă de inima mea. Înnecaz inima se face mai bună.
13. Liniştea înmijlocul furtunii
nu vine dinabsenţa furtunii,
ci din faptul căIsus este cu mine în mijlocul furtunii,
în mijlocul necazuluimeu.
14. Isus ştie!
Ştie dinainte,
ştie ziua grea ṣi
ştie ce urmează.
15. Dumnezeu arputea rosti un singur cuvânt şi furtuna s-ar opri, necazul ar dispărea, iar eun-aş mai avea nevoie de ocrotirea Lui.
16. Când El măprimeşte în coliba Lui, eu sunt musafirul, sunt oaspetele Lui. Este o cinste şio onoare pentru mine să mă primească în coliba Lui.
17. Eu intru încoliba Lui în ziua necazului meu, adică am inima îndurerată şi întristată şisunt plin de teamă. Dar El mă primeşte aşa cum sunt, îmi mângâie inima şi măumple de bucurie.
18. În colibăsunt doar eu şi El. Nu ne deranjează nimeni.
19. Oare ce-mispune Domnul când stau în colibă doar eu şi El?
Îmi povesteştecum a creat stelele, luna şi soarele, munţii, marea şi furtuna?
Îmi aminteşte căi-ar putea spune necazului şi furtunii "Taci, fără gură!",
iar uraganul s-aropri instant şi s-ar face o linişte mare în viaţa mea.
20. Domnul nu mă acuzăși nu mă chestionează din ce cauză a venit necazul peste mine, care este vinamea, ci doar mă ocroteşte.
Indiferent dacănecazul a venit din cauza mea, sau din cauza celor apropiaţi mie, sau din cauzaaltora din exterior, Domnul nu mă mustră şi nu mă acuză, ci doar mă mângâie şimă ocroteşte.
21. Şi ce aşputea să-I spun eu Domnului?
I-aş spune:
"Te iubescdin inimă,
Doamne,
tăria mea!"
(Psalmul 18:1)
Ioan Ciobotă
tel. +40728276516
===================
BIBLIA AUDIO:
https://www.youtube.com/watch?v=M7f95e7YMHo&list=PLDXRCzLI3rbbX5Yb4eLobKvSSy6iO97RI
===================
https://www.rve-timisoara.ro/
https://www.youtube.com/watch?v=f-oSj-IXSr4&list=PL9eX8fNowItLmjJP3DrdZZx_nsgtCD3vK
