Inner Voice-ul meu nu știe, nu poate și (de cele mai multe ori) nu se gândește să ceară ajutor. Și nici la primit ajutor nu știe ce să zică pentru că întâi e uimit apoi simte bucuria. Oare Inner Voice-ul vostru cum se descurcă cu cerutul și primitul de ajutor? 

Acesta este un episod mărturisire, să rămână aici și pentru mine și pentru voi. Vă vorbesc despre căile pe care am apucat-o eu în această etapă de descoperire și citesc un fragment drag din Mama și sensul vieții a profesorului Yalom; fragment care m-a lăsat pe gânduri. 

Dă airtime vocii tale!