Așa nu-mi plac diminutivele precum bănuții, prăjiturelele sau pisicuțele.

Doar că de data asta “pantofiorii” e tare potrivit în contextul poveștii fetiței cu pantofiorii roșii.

E o poveste de la care nu îmi dezlipesc mintea la fel cum pantofii roșii nu se dezlipesc de picioarele fetei. Și nu se dezlipesc nici mintea mea și nici pantofii pentru că există în mine, în fata aceea din poveste și, risc eu să zic în multe dintre noi, o atracție aparte, ciudată, de-a dreptul supărătoare, față de capcanele strălucitoare.

Un episod despre capcana fermecătorului pantof roșu și despre cum deprivarea și privațiunea din trecut te aruncă ca o catapultă în situații din care ieșim de multe ciufuliți și ciufulite. Căci și asta e parte din proces, din poveste.

Dă airtime vocii tale! 

#innervoice