
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
“ schiță de martie urban și orfan” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 23 martie 2021.
Poemul arată astfel :
schiță de martie urban și orfan
la capătul tejghelei
cartierul se sprijină într-o bere bătrână
afară e un întuneric calp și murdar
și pe bulevard curge
un acordeonist obosit
de-o jale și doi bani
ecoul plânge și el înghețat
și lugubru cu un țigan beat la căpătâi
și eu mă întreb disperat
cum poți fi în iad când ești în inima mea
o cicatrice perfectă pentru o durere mai grea
decât noaptea
nu are cum să-mi fie frică de moarte
moartea nu trădează
mi-e frică
de păsările fără zbor
de bisericile fără duh
și de femeile fără Dumnezeu
ceasul se întoarce în ceas
întunericul în întuneric
durerea în durere
în patul meu stă cineva mult mai bătrân decât mine
îl privesc cu fereastra deschisă
și nu văd nimic
doar o umbră a umbrei
un singur trecător prin infinit
și nu
nu e tristețea
doar greața ca un mucegai vertical
pe dimineți chinuite
cât vezi cu ochii
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în luna lui mărțișor în a douăzecișitreia zi a noului an în Bucuresti
Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
“ schiță de martie urban și orfan” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 23 martie 2021.
Poemul arată astfel :
schiță de martie urban și orfan
la capătul tejghelei
cartierul se sprijină într-o bere bătrână
afară e un întuneric calp și murdar
și pe bulevard curge
un acordeonist obosit
de-o jale și doi bani
ecoul plânge și el înghețat
și lugubru cu un țigan beat la căpătâi
și eu mă întreb disperat
cum poți fi în iad când ești în inima mea
o cicatrice perfectă pentru o durere mai grea
decât noaptea
nu are cum să-mi fie frică de moarte
moartea nu trădează
mi-e frică
de păsările fără zbor
de bisericile fără duh
și de femeile fără Dumnezeu
ceasul se întoarce în ceas
întunericul în întuneric
durerea în durere
în patul meu stă cineva mult mai bătrân decât mine
îl privesc cu fereastra deschisă
și nu văd nimic
doar o umbră a umbrei
un singur trecător prin infinit
și nu
nu e tristețea
doar greața ca un mucegai vertical
pe dimineți chinuite
cât vezi cu ochii
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în luna lui mărțișor în a douăzecișitreia zi a noului an în Bucuresti
Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show