Paula Erizanu a venit de la Chișinău pentru a participa la Festivalul Internațional de Literatură de la Odesa, care, de doi ani, din cauza războiului, a devenit un proiect itinerant. Anul trecut s-a ținut la Batumi, în Georgia, anul acesta se desfășoară la București. 

Paula Erizanu a publicat pînă acum trei cărți. Un volum de nonficțiune, „Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o”, la Editura Cartier, un jurnal al protestelor din Republica Moldova din 2009, un volum de poezie, „Ai grijă de tine”, la Editura Charmides, și romanul „Ard pădurile”, apărut la Cartier. A coordonat, împreună cu Alina Purcaru, antologia în trei volume „Un secol de poezie română scrisă de femei”, apărută la Editura Cartier. A lucrat la Londra ca jurnalistă, a fost editor cultural pentru „The Calvert Journal” și a colaborat cu „The Guardian”, BBC, „Financial Times”, „London Review of Books”. Am vorbit cu Paula Erizanu despre interesul pentru Est declanșat odată cu începerea războiului, despre legăturile literare dintre Republica Moldova și România, despre cum e să scrii literatură la cald despre evenimente tragice în plină desfășurare.

Paula Erizanu: „Interesul României pentru Ucraina a început odată cu interesul Statelor Unite pentru Ucraina. Deși România și Ucraina sînt vecine de atîta timp, uite că a trebuit să înceapă să se cunoască reciproc în această criză.”

De ce e important ca, pe timp de război, scriitorii să continue să vorbească, să continue să participe la evenimente literare, să continue să cheme publicul spre literatură?

Paula Erizanu: „Pentru că asta e meseria noastră. Și, dacă un scriitor simte nevoia să vorbească și să depună mărturie despre ceea ce se întîmplă, trebuie neapărat să o facă. Nevoia de poezie, de literatură a publicului e mai mare în perioade de restriște decît în perioade de confort. În Ucraina sînt scriitori care au devenit rockstaruri, ca Serhii Jadan, de exemplu, la lansările căruia vin sute de oameni și care urmează să-și lanseze un nou volum în una dintre cele mai mari săli din Kiev, cu mii de oameni. E clar că în perioadele de criză avem nevoie să ne simțim conectați unul la altul și literatura e tocmai acea formă de intimitate care ne unește și care ne ajută să ne simțim mai puțin singuri și mai puțin vulnerabili. Dar e și o formă de întoarcere la viața normală, de dinainte de criză.” 

O emisiune de Adela Greceanu  
Un produs Radio România Cultural