Există în ultimii ani o preocupare serioasă pe tema reindustrializării economiei românești. Desigur, termenul este pretențios, pentru că în pofida scăderii ponderii în PIB a sectorului industrial, trebuie să vedem că totuși industria rămâne cea mai puternică ramură a economiei românești cu o pondere de 18% în PIB urmată de comerț cu 17% din PIB.

Cu alte cuvinte, industria românească există și funcționează cu o pondere mult mai ridicată în economie decât în alte state europene. Desigur, în multe orașe ale țării s-a putut vedea cum fabrici vechi au fost dezafectate și în locul lor s-au construit cartiere rezidențiale sau spații comerciale moderne. Această transformare a dat senzația că există o regulă și anume aceea că se dărâmă fabrici și se construiesc mall-uri. De fapt, motivul pentru care unele fabrici din vechea economie socialistă au fost demolate este în primul rând economic și de lipsă de adaptare la o economie concurențială.

Sunt mulți promotori ai unei așa-numite reindustrializări, atât politiceni, cât și profesioniști. Cu toate acestea, nimeni nu a reușit să facă un plan realist de atragere a unor investitori în domeniul industrial, ci lucrurile s-au întâmplat atunci când investitorii au considerat că au în România o bună oportunitate pentru a-și dezvolta afacerea.

Investițiile în industrie au efecte pozitive pentru economie: contribuie la creșterea PIB și, în funcție de ramură, pot duce la scăderea deficitului comercial. De asemenea, în principiu, industria este un domeniu care produce valoare adăugată mare și drept consecință oferă salarii bune, peste media pe economia națională. Nu trebuie ignorate celelalte ramuri ale economiei, construcțiile sunt importante, serviciile au valoare adăugată mare, iar comerțul nu poate fi neglijat.

Am plecat de la ideea că economia primește un plus dacă un investitor construiește sau extinde o fabrică. De aceea, voi trece în revistă o parte dintre fabricile construite în România în ultimii doi ani. Astfel, grupul german Knauf a finalizat construcția la Târnăveni, județul Mureș, a unei fabrici de vată minerală de sticlă. Investiția a fost de 140 milioane de euro la care se adaugă o investiție de 88 milioane de euro în derulare la o fabrică de gips în localitatea Huedin, județul Cluj.

Firma germană de medicamente Stada a construit de la zero o fabrică în parcul industrial din Turda, județul Cluj, în care a investit 50 milioane de euro și a primit un ajutor de stat de aproximativ 21 milioane de euro. Produsele fabricate la Turda vor fi vândute și pe piețele europene.

Producătorul italian de electrocasnice DeLonghi a investit 40 de milioane de euro în fabrica din Satu Mare, a treia din România, ceea ce face ca țara noastră să fie cel mai mare producător de aparate de cafea al grupului italian în lume.

Grupul german Stihl a inaugurat anul trecut prima fabrică în România, la Oradea, cu o investiție de 125 milioane de euro, în care produce utilaje cu acumulatori.

PepsiCo a inaugurat un depozit automatizat la fabrica din Popești-Leordeni, o investiție de 100 milioane de dolari care deservește 17 țări europene. În fine, să mai menționăm și investiția producătorului român de lactate, Artesana, care a anunțat că a început construcția unei noi fabrici, o investiție care va ajunge la o valoare cuprinsă între 8 și 10 milioane de euro. Fabrica va fi construită la Tecuci, în județul Galați.

Evident, investițiile enumerate nu sunt singurele. Dar, pe de o parte, putem observa concentrarea companiilor în zona de vest a țării, iar, pe de altă parte, nu putem omite prezența semnificativă a investitorilor străini. Și o precizare: guvernele au avut o contribuție minoră la decizia companiilor de a investi. Meritul este într-o proporție foarte mare al acționarilor firmelor.