Masculinitatea și feminitatea sunt adesea privite ca un simplu binom la care este redusă identitatea de gen. Deși sunt construite polarizat și sunt asociate cu trăsături fizice, afective și morale net diferite pe care le atribuim bărbaților și femeilor (de exemplu, femeile sunt emoționale/bărbații sunt raționali, femeile sunt blânde și grijulii/bărbații sunt agresivi și competitivi, femeile sunt corecte/bărbații sunt mai ușor de corupt), în fapt acestea nu sunt decât stereotipuri care simplifică exagerat complexitatea identității de gen. Pentru a ilustra diversitatea acestei identități voi exemplifica multiplele sale manifestări făcând apel la datele unei cercetări antropologice privind migrația ca proces prin care migranții reflectă asupra experiențelor trăite ca devenire a lor ca bărbați adulți. De-a lungul a mai bine de 10 ani, am realizat interviuri și observații participative cu migranți români în diferite contexte, atât în țară cât și în străinătate, în special în Italia, principala destinație a migranților români. Am încercat să înțeleg cum vorbesc despre masculinitatea lor migranții care au locuit în altă țară mai mult de 10 ani și să desprind din aceste narațiuni modul în care masculinitatea se întrepătrunde cu alte aspecte ale identității cum sunt clasa socială, vârsta și experiența migrației.În lectura actriței Katia Pascariu, cu o ilustrație de Andreea Moisehttps://antropedia.com/sfertulacademic/ionela-vlase-masculinitati-ale-migrantilor/

Textul care urmează este o continuare a poveștii străinei, așa cum mi-a fost dat să trăiesc această experiență în călătoria mea în Wuhan, China. De această dată am descris tipurile de relații sociale al căror subiect am fost în timpul petrecut în Wuhan, încercând să schițez o imagine cât mai fidelă realității întâlnirii dintre mine, o est-europeană, și Celălalt, profund diferit, și totuși la fel ca mine. Limba vorbită, experiențele comune, bagajul cultural diferit, contextul cultural și punctele de întâlnire ale acestora într-un spațiu cultural anume – întrețesute, creează cadrul cultural care definește tipurile de relații sociale posibile între actanți, precum și modul în care se vor materializa ele. Abordarea antropologică ne arată modurile subtile în care se nasc, se dezvoltă și se destructurează relațiile pe care de multe ori le vedem ca fiind strict dependente de voința noastră.

În lectura actriței Katia Pascariu, cu o ilustrație de Tuan Nini

https://antropedia.com/sfertulacademic/elena-chiorean-eu-wuhan-si-antropologia-ii/