Cum n-am job cânt şi io ca o broască descalificată din start.

Când n-ai job pentru o scurtă perioadă de timp, tot în jur se schimbă. Când n-ai job o perioadă mai lungă de timp, rămâi singur şi care îți vorbeşte vrând-nevrând te face loser. Nici n-apuci să te aperi...Începi să contezi din ce în ce mai puțin, pentru ceilalți şi apoi şi pentru tine. Într-o societate clasică şi exclusivistă se întâmplă des. Dacă mai şi eşti femeie, cu toate cerinţele speciale şi nivelul epuizant de sclavagism ce-l simți pe parcursul existenței îți cam vine să-ți bagi pixu'

Cine are nevoie de un job, are nevoie de un job, scurt pe doi, nu-i mare filozofie. Acuma că cele mai bune joburi îs date unor indivizi care nici un C.V. n-o trebuit să-şi facă în viața lor şi io aplic cu 3 în paralel sau că la expați ni se blocheazā demersurile diplomatice în sistem şi suntem supra-calificați pe bani de nimic e altceva.

Orice persoană are dreptul să muncească dacă poate sau vrea. Oricine are nevoie, psihologic vorbind de autonomie şi un venit personal. Eu pot să muncesc şi vreau, chiar îmi doresc şi nu am cum să procesez cum că nu aş merita ori nu-s destul de bună, ştiindu-mi exact capacitățile.

Opinii goale nu contează, în schimb să conectezi omu', acțiuni precise, asta-i altceva. Vorbele în vânt te lasă pe drumuri...Şi cum nimeni nu m-o susținut să public mācar o carte, că scriu să public din clasa a-2 a, mă mir oricând să aud vreun comentariu ori remarcă.

Să demoralizezi e uşor, să susții e mai greu.

Vă invit să susțineți şi să vă implicați, că-i mai interesant decât doar să defăimați.