Episodul cu numarul 7 din seria sunetelor mele se referă la un artist pe care îl apreciez cu neobosită uimire și mirare de ani de zile. Mă surprind forța lui creativă, stranietatea studiată, educată, sursele lui de inspirație și, nu în ultimul, rând am fost cucerit de profunda originalitate născută din educația formală și dintr-o acută și nestăvilită căutare autodidactă. Mai mult, Nik Bärtsch emană în jurul lui o energie pozitivă, o strictețe de ceas elvețian (deh, țara de origine!), și la asta, dacă mai adaugi și pedantul (nu în sens peiorativ, totuși) stil de a vorbi, îl încadrezi direct la categoria oameni rari. Îl ascult de ceva vreme și anul trecut am avut ocazia să discut puțin despre arta lui și legătura cu România – mai strânsă decât intuiam! În periplul dialogului nostru am atins subiecte cu trimitere la muzica românească și am profitat de ocazie să fac mici digresiuni în direcțiile indicate de către artist, tocmai în ideea de a explora mai mult rădăcinile, pentru ca, mai apoi, să pot privi în context construcțiile atât de neobișnuite, dar, în egală măsură, atât de antrenante și meditative. Trebuie să recunosc că, abia după ce am terminat acest episod, parcă l-am ascultat pentru prima oară pe Nik. Și pun pariu că vă voi stârni curiozitatea de a explora mai mult chiar dacă nu sunteți înflăcărați ai genului. Și cu acestea, vă las să pătrundeți în universul acestui artist fenomenal, prin intermediul cuvântului și al ritmului muzicii lui ritualice.

Oops, I did it again! Bine v-am regasit, sunt sanatos daca se intreba cineva, ceea ce va doresc si voua pe deplin si pe bune! Acum, ca inca lumea ma saluta cu „Hristos a inviat!”, uite ca si „Sunetele lui George” au inviat, din linistea pura a inexistentelor episoade din ultimele vreo 8 luni (inca una si puteam invoca imaculata conceptie!). Si pentru ca mi-a luat ceva timp pana mi-am adunat fortele si am decis sa suflu suflare de viata peste seria dedicata muzicii (cu adevarat) bune, am reluat direct seria dedicata artistilor intalniti la Smida Jazz Festival, de data asta edita 2019. Primul episod, ce are ca invitat un headliner al evenimentului, il are in centru pe James Holden – unul dintre cei mai originali artisti pe care mi-a fost dat sa ii cunosc. Care jongleaza - ca un Houdini al sunetelor - cu electronica, muzica traditionala, jazzul si in genere cam tot ce misca si-l intereseaza estetic. Inca o ora in care veti patrunde intr-o minte complicata si relaxata, cu poteci ce strabat multe forme de relief muzical sau inca o ora pe care nu o veti parcurge auditiv, daca nu va place sa iesiti din zona voastra de confort. Acum ca v-am provocat, va doresc pofta buna si sa ramaneti nevirusati, atat fizic cat si cognitiv! Multumiri, Smida Jazz Festival 2019, Razvan Scurtu si toti oamenii din fata si spatele scenei, care de trei ani mi-au devenit amici! Sa ne revedem cu bine!

În sfârșit, un nou episod vă lovește playerele de podcast, un artist extra-ordinar, cu talent peste măsură, pe care stau geană de multă vreme, a binevoit (a doua oară, aflați mai multe din episod) să stea la o poveste cu mine. Ana Cristina Leonte, sub numele A-C Leonte & The Reveries a lansat la începutul anului un disc – Dream House - ce a bătut la ușa departamentului „Albume de Colecție” a întreprinderii „Sunetele lui George” și i s-a deschis pe loc! I s-au făcut actele și a primit un birou cu vedere la mare... Acest episod s-a lăsat greu realizat, din varii motive, dar este gataaa și vă oferă o ocazie de a vă familiariza din mers cu câteva momente importante din cariera uneia dintre cele mai apreciate voci ale jazz-ului contemporan, care nu s-a mulțumit cu un traseu liniar, ci a continuat să exploreze noi teritorii sonore, alaturi de artiști de cel puțin aceeași talie – Tavi Scurtu, Michael Acker, Albert Tajti, Alex Arcuș. Bineînțeles, focusul albumului este cel mai recent album din seria celor de autor ale Anei. All-in-all, vă doresc audiție plăcută, take your time, turnați-vă un pahar de vin și așezați-vă comod, cu căștile alea bune pe/în urechi – vă promit o aventură sonoră relaxantă, condimentată cu muzici de mare finețe și..fidelitate!

 Episodul 4 este un îndemn către voi, cei care vă bucurați de muzici fine, cei care începeți să respirați abia când vă întindeți drumului și porniți cu rucsacul în spate către locuri puțin explorate, în care ajungeți și pentru că niște nebuni frumoși au avut o idee ciudată de a aduce muzica în sânul naturii. Și cum tuturor ne plac sânii, vă îndemn să căutați festivalurile astea mai low-key, mai puțin trâmbițate, ce au loc în zone mai greu accesibile și care promit artiști speciali ca și locurile ce-i găzduiesc. Pentru mine, unul dintre aceste festivaluri boutique sau hidden gem, este festivalul de jazz de la Smida. Știu că e lung, dar e și mișto, ia pune căștile alea șmechere și dă-i play, ca să te convingi - timp ai și vara abia a început!

Mă mai găsești și aici:

GooglePodcasts: https://www.google.com/podcasts?feed=aHR0cHM6Ly9hbmNob3IuZm0vcy9iYmRjNGY0L3BvZGNhc3QvcnNz&fbclid=IwAR2J-4xUPh9CsX__nBqQdTVTnpEEtW82VTdZdQHDVTQVGKpgUbcwM4rRkm4

 Pe 11 octombrie 2018 am participat la un workshop despre sunet și interpretarea lui. Atelierul a fost susținut de către Gemma Paintin, unul dintre cei doi inițiatori (alături de James Stenhouse) ai proiectului „Oh, Europa!”, un tur a 33 de țări în decursul căruia cei doi, cu un studio mobil, au înregistrat voci locale cântând cântece de dragoste. Astfel au adunat 688 de interpretări. De asemenea au postat emițătoare radio de scurtă distanță în locuri speciale, aflate la granițe de tot felul, invitând europenii să călătorească în proximitatea acestor zone pentru a putea folosi un app special și a asculta melodiile înregistrate. 

Ascultă-mă:

Apple Podcasts: https://podcasts.apple.com/us/podcast/sunetele-lui-george/id1466927220

Te țin la curent:

Instagram: https://www.instagram.com/sunetele_lui_george/

Paolo Profeti este un italian din Milano, saxofonist, care a găsit în România un cămin și un spațiu unde să se desfășoare creativ. Un artist complex (Orchestra Radiodifuziunii Române, Nopame, Băiatul Frumos), talentat, aflat la al doilea efort discografic, cu un suflu nou și alături de un colectiv de artiști ce conturează un sunet modern, eclectic, trippy și exuberant, Paolo a reușit să facă din albumul „Glide” o apariție demnă de colecția „Sunetele lui George”.

Ascultă-mă:

Apple Podcasts: https://podcasts.apple.com/us/podcast/sunetele-lui-george/id1466927220

Te țin la curent:

Instagram: https://www.instagram.com/sunetele_lui_george/

Sunetele lui George. Povești despre muzică. #podcast Episodul 1 La sfârșitul lui Ianuarie 2019 am stat de vorbă cu Sebastian Burneci și Simona Strungaru despre albumul creat împreună, „Unspoken”, disc creat în colaborare cu Radiodifuziunea Română și care a primit și un premiu pentru cel mai bun disc jazz în cadrul Galei Premiilor Jazz 2018. Veți descoperi că este mai mult decât un album de jazz, atât din dialog cât și din coloana sonoră a unei părți însemnate a acestui podcast. 

 Ascultă-mă:

Apple Podcasts: https://podcasts.apple.com/us/podcast/sunetele-lui-george/id1466927220

Te țin la curent:

Instagram: https://www.instagram.com/sunetele_lui_george/