
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
“tărâmul pierdut” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 21 noiembrie 2020.
Poemul arată astfel :
tărâmul pierdut
îngerule
- zic
îngerule tu
cel căzut
zic
îngerule tu
cel de aripe asemenea cuvintelor mele
urme ale pașilor nepășiți
din luntrea neclădită
tu
pasăre adâncă precum fiordul
cel lăsat apusului
în semn de trecere
eu
despre mine când sunt
zic
eu în calea mea
neaflându-mă
inocență a ucigașului plătit în lumina lunii
îmbrățișând tăcerea
unde sunt eu
unde suntem noi
îngerule
unde suntem noi
în nemărginirea asta care nu ne mărginește
ci ne cuprinde
unde suntem noi
și cum se despletesc perspectivele
poate că
în fapt
tu
ai adunat toate punctele cardinale
și-ai aruncat zarurile cu ele
și-ai nimerit pe buza crăpată de sete
a prăpastiei
știu
nici apă vie nu sunt
nici apă moartă nu e
viața și moartea
sunt și ele
cap sau pajură
depinde de unde te uiți liniștei
prin sete
respirația ei
știu
respirația ei măsurându-se cu patima pustiului
în mine încă înoată ulițele de zăpadă
crede-mă îngerule
eu nu am încredere în trepte
universul nu are trepte
poate de aceea am pus semn păsării la înger
nici n-ai de unde ști
de unde până unde cosesc cuvintele
cum îți spuneam
îngerule
ai grijă
va curge sânge
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
“tărâmul pierdut” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 21 noiembrie 2020.
Poemul arată astfel :
tărâmul pierdut
îngerule
- zic
îngerule tu
cel căzut
zic
îngerule tu
cel de aripe asemenea cuvintelor mele
urme ale pașilor nepășiți
din luntrea neclădită
tu
pasăre adâncă precum fiordul
cel lăsat apusului
în semn de trecere
eu
despre mine când sunt
zic
eu în calea mea
neaflându-mă
inocență a ucigașului plătit în lumina lunii
îmbrățișând tăcerea
unde sunt eu
unde suntem noi
îngerule
unde suntem noi
în nemărginirea asta care nu ne mărginește
ci ne cuprinde
unde suntem noi
și cum se despletesc perspectivele
poate că
în fapt
tu
ai adunat toate punctele cardinale
și-ai aruncat zarurile cu ele
și-ai nimerit pe buza crăpată de sete
a prăpastiei
știu
nici apă vie nu sunt
nici apă moartă nu e
viața și moartea
sunt și ele
cap sau pajură
depinde de unde te uiți liniștei
prin sete
respirația ei
știu
respirația ei măsurându-se cu patima pustiului
în mine încă înoată ulițele de zăpadă
crede-mă îngerule
eu nu am încredere în trepte
universul nu are trepte
poate de aceea am pus semn păsării la înger
nici n-ai de unde ști
de unde până unde cosesc cuvintele
cum îți spuneam
îngerule
ai grijă
va curge sânge
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show