Ne asculți din septembrie 2020 și, timp de un an, alături de jurnaliști, cercetători și experți media, te-am ghidat prin labirinturile dezinformării, falsurilor și manipulării din presă ca să te ajutăm să le distingi, să le înțelegi, să nu le promovezi și să contribui, astfel, la o societate informațională mai sănătoasă. Astăzi, în ultima ediție a primului sezon al Podcastului cuMINTE, îți propun să facem o retrospectivă a celor mai importante lecții și sfaturi pe care le-am preluat de la invitații noștri. Să începem.

În debutul seriei noastre de podcasturi ai învățat că opiniile jurnaliștilor nu își au locul în știri. Știrea relatează pe scurt despre un fapt sau eveniment, iar părerea autorului lipsește de acolo cu desăvârșire. „Jurnaliștii încă nu pot face diferența dintre un material de opinie și o știre. Mai bine spus, ghidați de intenții ascunse, ei nu vor să facă această diferență. Este o abatere nocivă și periculoasă pentru că impune o anumită părere consumatorului și nu-l lasă pe el să gândească, să analizeze, să-și formeze propria opinie. Altfel spus, îl manipulează și îi insuflă opiniile altcuiva”, explica cercetătorul media Victor Gotișan. 

Ai aflat și despre faptul că o parte dintre articolele pe care le citești sunt departe de a fi corecte, iar cu ajutorul nostru ai descoperit cum să-ți dai seama care portaluri informaționale sunt de încredere și care nu. Cercetătoarea media Aneta Gonța a făcut lumină la acest capitol. „Orice redacție care pretinde a fi credibilă și respectă cititorii își va prezenta politica editorială în compartimentul «Despre noi». Astfel, beneficiarul sau beneficiara de știri vor ști la ce să se aștepte de la un site sau altul. Urmează numele și datele de contact ale autorilor/autoarelor materialelor, sunt ei personaje reale, pot fi identificați? Dacă aceste date lipsesc sau nu sunt suficiente, atunci trebuie să ne punem întrebări. La fel, gradul de actualizare a site-ului – dacă sunt sau nu suficiente materiale, atunci trebuie să ne punem întrebări. De asemenea, titlurile în acord sau dezacord cu textul sau semnarea de către redacție a Codului deontologic al jurnalistului sunt și ele indicii pentru credibilitate”.

Iar directoarea executivă a Centrului pentru Jurnalism Independent, Nadine Gogu, a venit cu un set de sfaturi care să te ajute să determini care ar trebui să fie nivelul tău de credibilitate față de anumite instituții de presă. „Pentru a determina dacă un material este calitativ sau mai puțin calitativ, acesta este evaluat pentru a vedea dacă corespunde anumitor rigori. În primul rând este evaluat pentru a vedea dacă subiectul este de actualitate și de interes public, dacă are impact asupra majorității populației. De asemenea, sunt evaluate sursele citate, dacă sunt citate, ar trebui să fie surse diverse. Atunci când avem materiale controversate, este obligatoriu să fie citate ambele părți. Urmează imparțialitatea din partea redacției sau autorului, mai ales când vorbim de știri – ele trebuie să se bazeze pe fapte, nu trebuie să conțină opinii, adjective, etichete. Și o altă rigoare – materialul trebuie să fie semnat de un autor, redacție. Doar întrunind toate aceste rigori, putem să spunem că un material este calitativ”.

Într-un alt podcast ai aflat de la Viorica Zaharia, jurnalistă și președintă a Consiliului de Presă din Moldova, la ce alte instrumente se recurge în presă în încercarea de a conferi credibilitate unei informații. „Apelul la emoție este o componentă importantă a propagandei și dezinformării. Emoțiile puternice deconectează creierul și asta nu o spun eu, o afirmă specialiștii. Atunci când simțim o emoție puternică, ni se deconectează gândirea critică. În știri suntem supuși permanent unor emoții. Fie că suntem revoltați de cruzimea cuiva care bunăoară a bătut un copil sau și-a bătut joc de un animal – asta ne creează un sentiment de revoltă, fie ni se generează sentimente de milă sau de compasiune față de cineva căr...