
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
“zori desculți și lipsiți de milă” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 5 aprilie 2021.
Poemul arată astfel :
zori desculți și lipsiți de milă
din când în când întorc timpul
și timpul mă întoarce pe mine
întorc timpul
cu o cheie metalică
tot sper că o vom lua de la început
înflorindă în aceeași iubire
înflorindă
și el mă întoarce pe mine
cu o cheie celestă crestată
ușor ruginie
cu inima pe partea care mai poate despica zborul despăturit din semn
la ora cinci
lumina trage de la șold
și pieptul meu tresaltă
lipit de pieptul tău
deja uitat de aerul dimineții
împachetez tristețea cu
despărțirile
țurțurii
gerul
umbra
duioșia ta de femeie
despletită
dezbrăcată
dezâmblânzită
dezmeticesc zorii cu două perechi de ciorapi aruncate pe podea
și-un pic de amar presărat din lacrimi
la capătul drumului
acolo unde se lasă liniștea pentru mine
capătul lumii cognoscibile
pentru mine
ești tu
iz de femeie
tu
cea mirosind adânc a patimă
pe buzele tale
adâncă tăcerea își lasă fruntea
și
eu
desculț
îți picur din poem în sânge
puținul venin
al cuvintelor rupte din propria durere
mai trăim o noapte
noi doi
de unul singur
într-un singur trup
ancorat într-un port
spălat de ape dulci și reci
ale unei mări de iubire neîmblânzite
și îmi amintesc aproape trist
că totuși mai am undeva ochii tăi
cu care
joc moartea la zaruri
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
“zori desculți și lipsiți de milă” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 5 aprilie 2021.
Poemul arată astfel :
zori desculți și lipsiți de milă
din când în când întorc timpul
și timpul mă întoarce pe mine
întorc timpul
cu o cheie metalică
tot sper că o vom lua de la început
înflorindă în aceeași iubire
înflorindă
și el mă întoarce pe mine
cu o cheie celestă crestată
ușor ruginie
cu inima pe partea care mai poate despica zborul despăturit din semn
la ora cinci
lumina trage de la șold
și pieptul meu tresaltă
lipit de pieptul tău
deja uitat de aerul dimineții
împachetez tristețea cu
despărțirile
țurțurii
gerul
umbra
duioșia ta de femeie
despletită
dezbrăcată
dezâmblânzită
dezmeticesc zorii cu două perechi de ciorapi aruncate pe podea
și-un pic de amar presărat din lacrimi
la capătul drumului
acolo unde se lasă liniștea pentru mine
capătul lumii cognoscibile
pentru mine
ești tu
iz de femeie
tu
cea mirosind adânc a patimă
pe buzele tale
adâncă tăcerea își lasă fruntea
și
eu
desculț
îți picur din poem în sânge
puținul venin
al cuvintelor rupte din propria durere
mai trăim o noapte
noi doi
de unul singur
într-un singur trup
ancorat într-un port
spălat de ape dulci și reci
ale unei mări de iubire neîmblânzite
și îmi amintesc aproape trist
că totuși mai am undeva ochii tăi
cu care
joc moartea la zaruri
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show