… sau „cei patru împărați erau trei și noi am vorbit despre ei”. Bine, nu erau trei, dar mi-a plăcut mie mult de tot cimilitura. Vorbim de perioada de război civil de după domnia lui Nero, un război civil destul de scurt comparativ cu ce știm că pot romanii dar suficient de lung încât să producă o resetare a sistemului de conducere. Cu patru împărați care își împart un an, fiecare lăsându-și amprenta în societate într-un fel sau altul.

Vorbim așadar despre Lucius Livius Ocella Sulpicius Galba, generalul care a decis că e mai bine să nu facă nimic la conducerea unei provincii ca să nu stârnească geloziile lui Nero, și care sfârșește măcinat de gută și trădat fix de soldații pe care ar fi trebuit să știe să-i controleze. Vorbim, apoi, despre Otho, cel care s-a căsătorit cu amanta lui Nero ca să i-o țină la păstrare, și care în moarte dă o strălucire deosebită unei vieți altfel deloc onorabile. În cele din urmă Vitellius, omul profund viciat care a devenit în timp etalonul pentru romanul corupt de plăceri și de viața bună, care termină într-o scenă care face să pălească cele mai spectaculoase seriale Tv.

Despre Vespasian vom vorbi peste două episoade. Următorul episod, însă, vom vorbi despre podcast și vom răspunde întrebărilor voastre. Pe Patreon există un subiect deschis și puteți să adăugați întrebarea voastră acolo, există această postare pe Facebook, puteți să mă contactați pe Twitter, sau puteți să ne contactați prin e-mail.

Roma în anul celor patru împărați