2Celsius

Trei organizații,  Asociația Bankwatch România, Agent Green și Fundația Eco-Civica, au fost somate, sub amenințarea unei posibile urmăriri penale pentru „împiedicarea aflării adevărului”, să se prezinte pe 2 decembrie în fața Comisiei parlamentare de anchetă pentru stabilirea cauzelor creșterii substanțiale a prețurilor gazelor naturale și energiei electrice. Bankwatch a pornit în urmă cu câțiva ani o acțiune în instanță împotriva proiectului hidrocentralei de pe Jiu. Acesta a fost oprit în ultimul moment prin decizia definitivă a Curții de Apel București în dosarul 10058/2017, prin care au fost anulate autorizațiile de construire emise de Consiliul Județean Hunedoara și de Consiliul Județean Gorj. Comisia parlamentară de anchetă nu s-a aplecat asupra ilegalităților pronunțate de justiție ci a dat drumul unei suite inchizitoriale contra societății civile. Oengeurile de mediu au devenit tot mai incomode pentru confreriile corupte dintre politicieni și businessuri; consecutiv, asaltul iliberal al puterii împotriva societății civile și atitudinile cras antieuropene ale clasei politice se exhibă, sunt tot mai dese și mai îngrijorătoare.

Alături de Corina Negrea de la Radio România Cultural am invitat-o pe Ioana Ciută de la Bankwatch să ne vorbească despre ceea ce s-a întâmplat la "lucrările" comisiei. 

Raul Cazan

Există un personaj care leagă Marea Unire de ecologie. La Adunarea Națională de la Alba Iulia veni și un tânăr reprezentant al comitatului Alba de Jos. Avea doar 29 de ani și avea să devină cel mai tânăr membru al Marelui Sfat Național, cu funcție de secretar sau notar. Era nepotul lui Iuliu Maniu și era educat în drept și economie politică la Budapesta, Berlin și Munchen.

Tânărul se numea Ionel Pop.

 După Marele Război, se dedică avocaturii, politicii, dar și mai mult publicisticii. În 1933 înființează revista Carpații, de vânătoare, pescuit, chinologie. În limitele vremii, sub ochiul de redactor șef al lui Ionel Pop, apar articole conservaționiste, scrieri care conțin un ecologism embrionar, dar și mici briliante literare semnate de însuși editorul revistei, Ion Agârbiceanu (în plină glorie literară), Brătescu Voinești (înainte de a îmbrățișa cele mai abjecte derive legionare și antisemite) sau Mihail Sadoveanu (semnatar al unor articole extraordinare ce pot fi etichetate fără dubiu: eco).

Marele scriitor, Sadoveanu adică, după ce descoperi deliciile comunismului și fu instalat președinte al Marii Adunări Naționale, avea să îl salveze pe Ionel Pop de închisoare grea. A pătimit doar o jumătate de an în beciurile Securității în 1948. Apoi s-a retras; comuniștii îi furaseră toate proprietățile printre care și cabana de lemn de pe Valea Frumoasei din Munții Șureanu.

Tot Sadoveanu l-a convins în timpul anilor negri ai stalinismului să se dedice literaturii – să-i spunem cinegetice. Începând cu sfârșitul anilor 1950 Ionel Pop avea să lase 22 de volume printre care „Întâlniri neașteptate”, „Hoinăreli prin natură” sau „O palmă de râu” – dedicate înțelegerii naturii și, rareori, a oamenilor din munți. A scris un singur volum de ficțiune, romanul „Inima pădurii”, o minune a literaturii românești.

Ionel Pop muri la 95 de ani în anul 1985, ultimul delegat la Unirea de la Alba Iulia.

Biograful lui Ionel Pop e unchiul meu, venerabilul profesor George Limbeanu de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, autor al cărții „Ionel Pop. Meandrele unui destin sau patima nemuririi”. Volumul e un mix reușit de biografie și critică literară.

Mi-am vizitat unchiul în niște zile de vară la casa lui din Mărginimea Sibiului, ridicată într-un sat paradisiac, Vale, undeva între Săliște și Sibiel. Am jucat șah, am destupat vinuri moldovenești și am vorbit despre al nostru Ionel Pop.

Poluarea aerului din România e efectul direct al toxicității politicii de la noi.  Vorbesc cu Oana Neneciu de la AerLive despre cum putem măsura și apoi opri poluarea aerului pe care îl respiră cetățenii orașelor din România. Există modele bune de urmat, există legi și regulamente deștepte, dar lipsa transparenței, prostia și îngrozitor de proasta guvernare duc la moartea (statistică) a vreo 24.000 de români în fiecare an din cauza poluării aerului. Excepțiile apar doar la nivel local, în câteva municipalități mai răsărite. Și soluțiile par a fi doar la nivel local ori regional. Restul e smog.

Raul Cazan

În episodul ăsta nu fac decât să fructific un parteneriat sui-generis pe care îl avem cu Corina Negrea de la Radio România Cultural. Înregistrarea a fost făcută la emisiunea Știința 360 și îmi permit să o dau mai departe pe platformele de podcasting. Planul nostru comun este să aducem la urechile publicului toate emisiunile pe care le facem împreună cu Corina; e șansa noastră deprofesionalizare rapidă și la locul de muncă. 

Am vorbit scurt despre Planul Național de Redresare și Reziliență, celebrul PNRR, pe care l-am criticat în ale lui două mici capitole.

România, la COP26 de la Glasgow, nu și-a asumat reducerea emisiilor de metan, alături de cele 103 țări semnatare ale Angajamentului Global pentru Metan (Global Methane Pledge). Am chemat-o pe Otilia Nuțu (EFOR și 2C), o analistă aprigă a piețelor de energie să vorbim despre asta. "Iarăși așteptam să facă alții mai mult pentru noi – daca își asumă UE ceva, facem și noi, dar am prefera să faca alții mai mult. Mai rău, noi nu urmărim serios dezbaterile globale și s-ar putea să nici nu fi știut, la nivelul cel mai înalt, că avem ceva de semnat." Apoi, evident, discuția a alunecat spre geopolitică și frica de ruși.

Metanul este un gaz cu efect de seră care se află pe locul al doilea, după dioxidul de carbon, ca factor care contribuie la schimbările climatice. El e responsabil, în Europa, de 10% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră. România e printre puținii producători europeni de gaz metan și își propune să își extindă rețeaua de gaze în ciuda prețului și amprentei ecologice a acestui combustibil fosil.

Impactul negativ al arderii biomasei pentru energie atinge oamenii și comunitățile în moduri diverse și grave. Exploatarea agresivă a biomasei lemnoase distruge în mod evident pădurile. Mai mult decât pierderea unor vaduri de carbon critice, distrugerea pădurilor perturbă ecosistemele complexe. Prof. Laura Bouriaud, expert în științe silvice, de la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, explică, într-o convorbire cu Raul Cazan, legătura strânsă dintre exploatarea biomasei forestiere și sărăcia energetică din România.
În 2010 peste 20% dintre români au suferit de frig. Aproape un deceniu mai târziu, 10% dintre români încă nu își încălzesc adecvat locuința. În Europa doar 6% din populație reclamă sărăcie energetică.
Peste jumătate dintre locuințele din România sunt încălzite parțial în timpul iernii. 14,4% din gospodării au avut restanțe la facturile de utilități înaintea pandemiei COVID-19.
Care sunt soluțiile? Soluțiile pe termen scurt și mediu nu stau (doar) în substituire, ci în înțelegerea naturii problemei: lemnul trebuie utilizat în mod inteligent chiar și atunci când este ars pentru încălzirea familiilor din comunități cu acces redus la surse de energie alternativă.

Dan Alexe nu e doar unul din autorii mei favoriți, ci și un personaj important în istoria contemporană a Europei de Est. E unul dintre fondatorii Operațiunii Sate Românești, o organizație ce a avut în anii '88 și '89 și niște trăsături ecologice. În contextul în care cercetez mișcările ecologiste din fostul bloc comunist, cred că ei, ecologiștii, au fost cei care au lovit cel mai adânc în trupul de beton al sistemului sovietic și au avut cea mai mare contribuție la prăbușirea lui. În România, mișcările ecologiste au fost pale către inexistente, însă în restul statelor comuniste ele au reușit să se exprime public, pe străzi, în întreprinderi, în natură, ba chiar și pe scena politică. Organizația printre ai cărei membri fondatori se numără și Dan Alexe, a fost poate unica formă de protest a câtorva compatrioți în exil. Interviul, purtat într-o cârciumă marocană din cartierul St. Josse din Bruxelles, acoperă mai multe chestiuni, care de care mai amuzante. Întâlnirea noastră a avut loc acum trei ani, însă abia azi episodul e urcat pe platformele relevante de podcasting.

Raul Cazan

Programul de prime de casare auto „Rabla” pentru autoturisme a fost introdus pentru prima dată în 2005, iar scopul lui explicit era să îmbunătățească calitatea aerului, solului, apei, să reducă deșeurile prin oferirea de stimulente financiare. A reușit? Pare că nu. Natalia Ciobanu, cercetătoare și doctorand în științele mediului la universitatea Bosfor din Istanbul, a făcut pentru 2C un studiu care arată inabilitatea guvernului României de a dovedi un minim impact pozitiv al "Rablei" asupra mediului înconjurător. Studiul poate fi consultat pe 2Celsius.org. Raul Cazan a intervievat-o pe autoare. Ascultați-o!

Ce e ăla, un COP?

În fiecare an, înainte de de sărbătorile de iarnă, avem un eveniment global important despre care ne place să vorbim în anticiparea gândurilor bune de Crăciun sau de Anul Nou. Acest eveniment e marea conferință climatică, COP-ul, și se ocupă cu menținerea apocalipsei pe agenda publică. Mulți vor să facă din el un eveniment zvelt, progresist, care să ne schimbe modul de viață într-un an, să ne facă ecologiști de serviciu și să pună capăt antropocenului. Anul ăsta COP se întâmplă la Glasgow în Scoția. Și România va fi pe acolo.

Raul Cazan