Sunt în Cluj. Stau pe o bancă si citesc. Din când în când sunt distras de zgomotul din jurul meu. E cel mai plăcut zgomot pe care poți să-l auzi într-un parc. Copii care zburda, țipă, râd cu poftă sau se ceartă între ei. Cu alte cuvinte este zgomotul care descrie viața și care te face să privești cu încredere spre viitor. Iar viitorul este frumos, dragii mei, atâta timp cât are cine face zgomot.

Mi-am văzut ochioasele ieri dimineața, dar în acest peisaj frumos mă simt singur. Mi-e dor de ele. Îmi vine să mă ridic și să le spun celor din jur că și eu am doua strengarite care fac zgomot. Și încă ce zgomot.

Oare sa fac si eu putin zgomot? Ce-ar fi sa citesc o poveste?

Ce-o sa zica copii?

Hai ca vedem, cred ca o sa le placa. A aaa, ce rățuște drăguțe sunt pe lac.

O sa le spun povestea Rățușca cea urâtă. O poveste scrisă Hans Christian Andersen.

Introducerea a fost scrisă de Fabrica de tătici.

Ascultă povestea!