Simți uneori că, pur și simplu ai obosit? Da, ești mare deja, mergi la școală, ai teme și activități extrașcolare, dar ai și timp de odihnă? Mintea este la fel de importantă precum e corpul. Ai grijă de ea, oferă-i pauze, gânduri bune și timp pentru a se relaxa. Iar dacă simți că ceva nu e bine, spune-i cuiva drag ce te îngrijorează pentru că adulții te pot ghida.

În inima Ungariei, pe malurile albastre ale Dunării, se întindea un sat mic și liniștit, unde oamenii își duceau traiul pescuind și cultivând pământul fertil. Printre ei trăia un băiat pe nume András, fiul unui pescar modest, dar cu o inimă mare și visuri îndrăznețe.

Bunicul său, un om înțelept cu barba albă ca spuma râului, îi spunea deseori povești despre Regina Apelor, un spirit magic care veghea asupra Dunării și ascundea în adâncurile sale o comoară legendară.

– „Dar această comoară nu este din aur sau pietre prețioase, dragul meu András,” îi spunea bătrânul. „Este ceva mult mai valoros, dar numai cel cu suflet curat și curajos o poate descoperi.”

Într-un timp îndepărtat, în frumosul oraș Barcelos, situat în nordul Portugaliei, domnea o atmosferă de neliniște și teamă. O serie de furturi misterioase tulburau liniștea locuitorilor, iar autoritățile erau hotărâte să găsească vinovatul cu orice preț. Într-o astfel de situație tensionată, suspiciunile s-au îndreptat asupra unui pelerin, un bărbat simplu care se îndrepta spre Santiago de Compostela, traseul sacru urmat de credincioși de-a lungul timpului.

Pelerinul era un om tăcut și modest, purtând haine ponosite și o mantie uzată de drumurile lungi parcurse. Se oprise în Barcelos pentru a se odihni și pentru a căuta adăpost peste noapte. Din nefericire, prezența sa a ridicat suspiciuni, iar oamenii din oraș, înspăimântați de furturile tot mai dese, au decis că el trebuie să fie vinovatul. A fost arestat fără dovezi și dus în fața judecătorului, care l-a condamnat la moarte, fără să îi ofere șansa de a se apăra.

Lângă apele reci ale Mării Nordului, acolo unde pajiștile se întind cât vezi cu ochii și canalele se împletesc precum firele unei uriașe pânze de păianjen, trăia odată un popor mândru și curajos. Olandezii erau oameni harnici și pricepuți, dar viața lor era grea. Marea, cu apele ei necruțătoare, înainta încet spre pământurile lor, iar furtunile năprasnice amenințau să le înece satele.

Se spunea că vânturile care suflau dinspre mare erau trimise de Marea Doamnă a Apelor, o forță capricioasă, când blândă și liniștită, când furioasă și distrugătoare. Nimeni nu putea ghici când avea să-și schimbe starea, iar când se întâmpla, valurile înghițeau casele, iar vânturile smulgeau acoperișurile și dărâmau podurile.

Salutare! Eu sunt Portugalia, țara de la marginea Europei! Sunt așezată pe coasta de vest a continentului, având Oceanul Atlantic drept vecin. Sunt cunoscută pentru peisajele mele spectaculoase, orașele vibrante, istoria bogată și cultura mea plină de culoare. De-a lungul timpului, am fost casa unor mari exploratori și am avut un impact semnificativ asupra culturii și civilizației mondiale. Astăzi, sunt una dintre cele mai primitoare țări, recunoscută pentru ospitalitatea locuitorilor mei și pentru atmosfera caldă care îi face pe turiști să se simtă ca acasă. Hai să descoperim împreună minunile mele!

Numele meu provine de la orașul Portus Cale, un vechi port fondat de romani, care a dat naștere denumirii „Portugalia”. De-a lungul secolelor, am fost locuită de diverse popoare, printre care celți, fenicieni, romani și mauri. Am fost condusă de regi aproape 800 de ani, iar în secolele XV-XVI eram o adevărată superputere maritimă. Exploratorii mei au descoperit noi teritorii, creând unul dintre cele mai mari imperii din istorie, cu colonii în Africa, Asia și America de Sud. În 1974 am trecut printr-o revoluție pașnică, numită Revoluția Garoafelor, care a deschis drumul către democrație. Astăzi, sunt un stat modern, membru al Uniunii Europene și o destinație de vis pentru milioane de turiști din întreaga lume.

Bună, copii! Mă numesc Ungaria și am o poveste fascinantă de spus! Sunt o țară cu o istorie îndelungată, plină de povești cu regi și cavaleri, tradiții vii și o cultură ce dăinuie de peste secole. Maghiara, limba poeziei și a cântecelor mele este o limbă unică în Europa, complet diferită de cele romanice, slave sau germanice. Sunt situată în inima Europei Centrale, având granițe cu Austria, Slovacia, Ucraina, România, Serbia, Croația și Slovenia. Această poziție mi-a oferit, de-a lungul timpului, un amestec cultural fascinant, făcând din mine un loc unde Estul și Vestul se întâlnesc armonios.

Capitala mea este Budapesta, un oraș fermecător care îmi reflectă sufletul. Străbătută de fluviul Dunărea, Budapesta este împărțită în două mari părți: Buda, cu dealurile sale istorice, palate și fortărețe, și Pesta, vibrantă și modernă, cu bulevarde largi, cafenele elegante și o viață culturală efervescentă. Budapesta este adesea supranumită „Parisul Estului”, datorită arhitecturii sale spectaculoase și a atmosferei romantice care o învăluie.

Bun venit în Olanda, țara apelor, a morilor de vânt și a lalelelor colorate! Sunt o țară mică, dar plină de surprize! Am peisaje spectaculoase, cu pajiști verzi, canale strălucitoare și câmpuri nesfârșite de flori. Mă aflu în vestul Europei și sunt cunoscută pentru orașele mele frumoase și pentru oamenii mei prietenoși.

Numele meu vine de la cuvântul „Holland”, care înseamnă „Țara Pajiștilor”. Deși oficial mă numesc Regatul Țărilor de Jos, toată lumea mă știe drept Olanda. O mare parte din teritoriul meu se află sub nivelul mării, dar oamenii mei pricepuți au construit diguri și mori de vânt pentru a ține apele în frâu. Ce invenție minunată, nu?

Am fost mereu o țară de marinari și exploratori. În Evul Mediu, am fost un important centru comercial, iar corăbiile mele călătoreau în întreaga lume, aducând mirodenii, aur și comori exotice. Am avut și vremuri grele, fiind ocupată de diferite puteri, dar întotdeauna mi-am păstrat libertatea și cultura.

Pământul e un loc atât de fascinant! Oriunde te-ai uita poți observa vietăți și plante de tot felul. Știai că o singură linguriță de pământ poate conține între 10 mii și 50 de mii se specii de bacterii? Sau că oamenii de știință au clasificat peste 1,75 milioane de specii de viețuitoare, lista lor completându-se constant? Fiecare specie ajută, în felul ei, la păstrarea unui ecosistem echilibrat și asigură adăpost, hrană, materii prime de care inclusiv oamenii au nevoie pentru a supraviețui. În povestea următoare vei afla mai multe despre rolul albinelor în natură!

Japonia, sau Țara Soarelui Răsare, cum i se mai spune, își surprinde turiștii prin curățenie și ordine. În ciuda numărul mare de persoane care circulă zilnic pe străzi și a consumerismului aferent orașelor mari, Japonia e un model de educație și conștientizare socială. Știai că în şcolile japoneze nu există persoane angajate pentru curăţenie pentru că elevii se ocupă singuri de asta? De asemenea, oamenii sunt obișnuiți să ducă deșeurile pe care le produc acasă și apoi să le recicleze, nu să le lase în coșuri de gunoi care dau pe dinafară. Ascultă povestea lui Haru și vei afla multe lucruri despre tradițiile și obiceiurile acestei țări-model.

Sigur știi deja că e bine să reciclezi, ai auzit acest lucru de multe ori de la profesori, părinți, poate de la televizor sau de pe internet. Ai mai auzit și că hârtia se face din coaja copacilor, dar te-ai întrebat vreodată care este procesul și cum poate un copac să se transforme în cărți, agende, etichete, bonuri, șervețele, afișe, ambalaje, pungi, cutii și multe altele?

Pe scurt, hârtia este un material comprimat din fibre vegetale, celuloză, care sunt prelucrate mecanic și chimic.  Lemnul folosit este obținut din defrișarea copacilor cu lemnul tare cum sunt arțarul, ulmul sau mesteacănul. Oamenii au nevoie de hârtie în viața de zi cu zi, dar e important să o folosească în mod responsabil, fără risipă. Astfel, ea rămâne un suport valoros pentru creativitate, comunicare și cultură, așa cum vei afla și din povestea următoare.