Biblioteca lui Iris și a lui Petru

Domnul Zapacila e cel mai plimbaret somnambul din oras, desi el habar n-are ca hoinareste pe strazi cand se lasa intunericul. Guit, porcusorul lui de Guineea, il urmeaza insa noapte de noapte, de ani buni, si are grija ca stapanul adormit sa scape cu bine din toate aventurile in care intra cu ochii-nchisi. Alatura-te si tu celor doi prieteni si-ai sa vezi cum linistitul si timidul domn Zapacila se preschimba in eroul neinfricat al noptii.

Torino e nemultumit ca trebuie sa mearga la scoala. Nu intelege la ce-i foloseste. In clasa, el nu asculta si ii deranjeaza pe ceilalti colegi. Dar prietenii lui il vor ajuta sa descopere ca scoala este foarte interesanta si ca aici invata o multime de lucruri captivante!

O poveste induiosatoare despre dragostea dintre surori, despre importanta rabdarii si a intelepciunii, precum si despre… un extraordinar spectacol de teatru de revista pentru soricei! Nu vreau sa am o surioara! Oare Rosie vorbeste serios? Sora ei, micuta Buttercup, ii da numai batai de cap in ultima vreme. Nu o lasa deloc in pace, face vocalize demne de o mare soprana, cam suiera pe nas cand doarme, ii strica programul de balet si se incapataneaza sa se joace cu greierii ei. Intr-o buna zi, Rosie decide s-o dea pe Buttercup - unui om cu sufletul bun, desigur! Dar odata ce se desparte de surioara ei, are un sentiment tare ciudat, ca o strangere dureroasa de inima. Ce este de facut…? Ilustratii de Stephane Jorisch.

Intr-o zi de iarna, o gasca salbatica se prabuseste in curtea unei casute singuratice. Acolo locuieste Babusca. Ea picteaza cele mai frumoase oua de Pasti si are o inima larga cat intinderile inzapezite. O prietenie emotionanta se leaga intre Babusca si Recenka, gasca cea ranita, pregatindu-le pe amandoua pentru o mica minune de Pasti.

O poveste de toamna. O istorisire despre destinul pe care ti-l poti croi singur, prin alegerea pe care o faci, oricat de mic, fragil si neinsemnat pari a fi.

O alegorie despre moarte, din care invatam sa valorificam timpul trecerii noastre prin lume, sa ne dam un sens existentei.

O pledoarie a vietii in culori calde. O motivatie pentru curajul de a alege sa nu traiesti cu frica de necunoscut, pentru a face din acesta un adjuvant in explorareaa tot ceea ce pana atunci parea intangibil.

Cand afla ca Iepurasul de Paste aduce copiilor daruri si oua vopsite, Matei si fratii lui se hotarasc sa‑l gaseasca si sa‑l roage sa le aduca si lor cadouri. Iar cand isi da seama ca Iepurasul e de negasit, lui Matei ii vine o idee salvatoare, insa tot el are parte de cea mai mare surpriza.

Legendele spun ca zanele bune mijlocesc felurite bucurii pentru copii. Desigur ca o cunoastem pe Zana Maseluta, dar de Zana Viselor cine a auzit? Ei bine, Cand mergeam seara la culcare nu e doar inceputul unei fraze care prevesteste o noapte presarata cu praf magic, ci si titlul unui basm, scris si ilustrat de artista Silke Leffler. Asadar, cand fiecare om viseaza la o calatorie minunata, Zana Viselor ni se arata-n data. Si o insotesc zeci de mii de spiridusi care asteapta sa ne poarte pe taramuri de neinchipuit. Unii dintre ei, mai poznasi, ne inalta in zbor printre pesti; altii ne sperie si ne trezesc. Unora le plac calatoriile in tari indepartate, iar altora pajistile inflorate. Dar cand noaptea atat de scurta se ingana cu zorile, ei pornesc, pe cai albi inaripati, spre ceruri. Oare cine-i asteapta acolo si ce fac pana-i intalnim iar? Silke Leffler ne-a fascinat privirea cu gingasia ilustratiilor din cartea De ce este omatul alb . Insa colaju-i creator transpune de aceasta data simbioza dintre planul vizual si cel narativ, cartea Cand mergem seara la culcare fiind o captivanta incursiune in lumea tainica a viselor. Sub inraurirea artistei prind viata felurite personaje care ne poarta la pas prin cadre de poveste. Ludicul, straniul, fabulosul si exoticul se impletesc si ne aduc un strop de magie aici si acum, ingaduindu-ne totodata visarea cu ochii deschisi. Scrisa pentru cititorii mari si mici, Cand mergem seara la culcare vine in intampinarea fricilor nocturne, risipindu-le. Si ni-i face prieteni pe ghidusii spiridusi, convingandu-ne sa vrem a-i intalni iar si iar.

Anul acesta Iepurasul de Paste vrea sa mearga intr-o vacanta la schi dar festivalul de Paste nu trebuie anulat! Pentru ca toate ouale colorate sa fie pregatite la timp, el porneste repede sa isi gaseasca un inlocuitor. Din pacate, nu toate animalele au calitatile necesare: elefantul este mult prea stangaci cand are de-a face cu ouale fragile, lenesul se ascunde prea incet iar maimutele sunt puse pe sotii. Chiar nu exista nimeni care sa il poata inlocui?

E o zi fără soare. Plouă, plouă fără oprire şi e mult prea frig ca să te joci, aşa că Sally și fratele ei stau cuminţi în casă, stau ca niște mormoloci... Asta până când își face apariţia un Cotoi cu pălărioi, care știe o mulţime de jocuri și nu ține seama de vreo regulă. Așa că în scurt timp casa e cu susul în jos și nimeni nu se mai poate plânge de plictiseală.

Stiati ca si sub pamant se ascunde o lume a prietenilor care impart si impartasesc? Secretul lor ne e dezvaluit de Eveline Hasler si ilustrat de Kathi Bhend in povestea Visez ca pot zbura. La finalul toamnei, cinci prieteni se pregatesc pentru iarna cea lunga si friguroasa. Un vierme, doua rame, un gandac si o omida impart nu doar tunelurile care comunica intre casutele lor, ci si unele seri de jucat carti. Mai mult decat atat, micii prieteni isi impartasesc si gandurile despre stocurile de hrana adunate cu sarguinta pana atunci. Ramele isi lauda firimiturile de frunze si nuci de prin casa, iar gandacul pofteste la gustarile-i ascunse sub pat; hrana omizii vor fi visele, in timp ce viermele isi ademeneste prietenii cu un secret ascuns in spatele unei usi incuiate.