O gândire sfântă se menține trează prin reamintirea darurilor divine, care ne protejează de ereziile distrugătoare.

Doar adevăratul har ne face neclintiți și ne încurajează să continuăm să trăim sfânt, în mijlocul suferinței.

Smerirea sub mâna tare a lui Dumnezeu este postura harului în care primim putere să rămânem sfinţi într-o lume ostilă.

În suferință, purtând haina smereniei unii față de alții, ne așezăm sub harul purtării de grijă a lui Dumnezeu.

Creștinul poate suferi cu bucurie, deoarece suferința pentru Cristos face parte din planul lui Dumnezeu, confirmă unirea cu Cristos și conduce spre gloria viitoare.

Deoarece sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape, suntem încurajați să nu renunțăm la a trăi în sfințenie.

Gândirea lui Cristos în suferință ne înarmează să înfruntăm presiunea lumii, înaintând în sfințenie chiar dacă suferim.

Botezul ilustrează unirea cu Cristos - arca salvării care ne garantează victoria finală și ne înarmează să trăim sfânt atunci când suferim.

Fericirea în Cristos este motorul care ne dă putere să facem bine atunci când lumea ne face rău.

Trăirea evlavioasă a credincioșilor este cea mai puternică apologetică în fața unei lumi ostile.