Send us a text

“despre visul meu de mine” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 13 iunie 2015

Poemul arată astfel :

despre visul meu de mine

nu mai pot dormi demult în visul meu

îngrozitor de străin mie

tocmai pentru că îl ştiu atăt de bine

încât cu greu aş putea spune

dacă sunt eu sau sunt visul meu

atât de mine ieşit dinlăuntrul meu sunt

încât adesea

nici nu-mi vine să mă mai întorc

sau să mai întorc chipul

către ceea ce nu mai sunt

de ceva vreme

de când întoarcerea nu mai e o opțiune

nu mai pot dormi nicicum nici în visul copilei mele

peste care ninge cu flori de tei

peste care ninge amestecat cu zile şi dureri

cu renunțări

dar şi cu speranțe deja trăite

atăt de mine ieşit dinlăuntrul meu sunt

încât adesea

nici nu-mi vine să mă mai întorc

sau să mai întorc chipul

către ceea ce nu mai sunt

de ceva vreme

de când întoarcerea nu îşi mai află semnele

întoarse fiirii

şi nici măcar în visul tău nu mai pot dormi

de atăta nerăbdare strănsă apusului

către care nu mă duc

pentru că am apus demult

în formă de om

şi nu mai mi-au rămas

decât cuvinte

încât nici nu-mi vine să mă mai întorc

sau să mai întorc chipul

către ceea ce nu mai sunt

de ceva vreme

de când întoarcerea

nu a mai rămas decăt o pagină

în calea nemărginirii

mele

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restrişte 7523 de la facerea lumii

în luna lui cireșar în a treisprezecea zi

în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

În podcast poemul este recitat chiar de către autor.

Support the show

Send us a text

“ tablou uşor întors cătretristețe” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 12 iunie 2015

Poemul arată astfel :

tablou uşor întors către tristețe

când cade cortina prăfuită a înserării

simt rugina zilei depuse pe chipurile obosite

şi nici nu mai ştiu când se face noapte

şi nici nu mai ştiu dacă ceasul măsoară ceva

sau timpului i se scurg şi lui

sensurile

printre cele două indicatoare

care nu au părăsit niciodată cadranul

care stă să-şi puna mâna streaşină la ochi

şi să se îmbete la timpul trecut cu parfumul teilor

nici nu mai ştiu de ce se lasă visul

traversat de noaptea ochilor mei sferici adânc aprinşi

până când se contaminează de atâta noapte

şi nu mai am cum înțelege

de e întuneric înlăuntrul meu

sau în afara mea

şi mă aşez obosit încet

încet lângă cântecul adormit al păsării

ce se odihneşte din când în când pe retina mea

deşi simt zădărnicia

cu care i se măsoară zborul cu acelaşi ceasornic

care bâjbâie în noapte

cu buzele mele arse de cremene sărut măinile pământului

aşteptând să-şi desfacă palmele

 şi să aducă o boare de lumină rece

la malul visului meu

în care ninge

întunericul

până la tristețe

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restrişte 7523 de la facerea lumii

în luna lui cireșar în a douăsprezecea zi

în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

În podcast poemul este recitat chiar de către autor.

Support the show

Send us a text

“ poem duminicat” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . 
El apare în istoriografia personală datat în 17 martie 2019

Poemul arată astfel :

.

poem duminicat

la capătul tăcerii se întind pânzele de păianjen

ale cuvintelor care-și caută țărmurile

cu aripile întinse către strigăt

cârduri pirogravate pe ceruri

dezlegate la patimi

cu piepturile absurd de goale

se reped către marginile hârtiei

care se întinde cu fiecare val

către un vis care

nu mai ajunge

în portul închis

din cauza furtunilor de alegații conjugale ale vrăbiilor

care fac țăndări diminețile retezate

din rădăcinile visărilor

despicate de îngerii

deghizați în cocoși absurd de vitali

fiecare chemare

țintește zorii

de streașina zdrențuită a nopții

până când luna

își depune lumina pe jumătate stinsă

la ultima cutie poștală

de pe ulița încă închisă

în întunericul neterminat

mă închei trist la duminică

și mă culc înapoi

în poemul pătat cu vin

la un colț de păcat

încă uitat

pe o prispă a perinei

în care te-am așternut drept icoană

la ultimul iernat

ești ultimul meu dumicat

de iubire

închinat zilei de rostuit liniști

în fiecare cat al ploii

din care te țes

poem duminicat

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restrişte 7527 de la facerea lumii

în luna lui mărțișor în a șaptesprezecea zi

în Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

În podcast poemul este recitat chiar de către autor.

Support the show

Send us a text

Cu câteva zile în urmă am realizat două podcasturi pentru două clase de copii. Acesta este al doilea și este realizat cu ajutorul unor copii din clasa a unsprezecea de la un liceu particular din Timișoara.
Evident, le sunt recunoscător acestor copii, precum și profesoarei lor de limba și literatura română.
Podcastul nu a avut caracter comercial.

Support the show

Send us a text

Cu câteva zile în urmă am realizat două podcasturi pentru două clase de copii. Acesta este primul și este realizat cu ajutorul unor copii din clasa a șasea de la Școala Gimnazială nr. 6 din Timișoara.
Evident, le sunt recunoscător acestor copii, precum și dirigintei lor.
Podcastul nu a avut caracter comercial.

Support the show

Send us a text

“către femeia mea sau unu în bază doi»

este un poem scris

sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 El apare în istoriografia personală datat în data de nouă decembrie 2020.

Poemul arată astfel :

către femeia mea sau unu în bază doi

pământul sângerează de clipe

se aude cum fierbe sângele în cuvintele împărtășite cu lumină

și cuvintele strigă către zi

și ziua strigă către curgere

și curgerea seamănă durere

atâta durere că pasărea nu mai poate sta de zbor

iar clopotul nu mai poate sta de sunetul lui de clopot

pereche se fac

doi egal cu unu

râul este perechea muntelui

marea este perechea țărmului

trecerea este perechea fiiri

nu știu dacă mă poți auzi

până aici

până la sita poemului

sub asurzitorul ritual al scrisului

eu îl vreau viu

pământul este plin de sete

marea este adâncă de cer

viața e plină de morți

cum oare te-aș putea afla printre atâtea fericiri de vânzare

printre atâtea iubirii de închiriat

printre atâtea săruturi on line

am văzut și o expoziție de artă sexuală

oameni n-am văzut

adevăruri nu am găsit

uite

aici faci prima la dreapta spre pădure

despre ce îți vorbeam

tot te aflu în mine

dezlipită de aripi

împlântată până la prăsele în respirarea mea

uite

te aflu aici sub radical

stai pe pieptul meu în bazã doi

nu vreau să explic nimănui nimic

cresc într-o curte cu trandafiri grena

și crinii cei albi al Măicuței mele

te învelesc cu rădăcinile mele

te acopăr cu dorințele și patimile mele

te ocrotesc cu poemele mele

tu ești pământul meu

în care îmi mustesc picioarele

a sânge

a viață

și a cuvinte

cuvântă-te cu mine

femeie din mine

ești lutul poemului meu

cel care va să rămâie

dincolo de noi

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7528 de la facerea lumii

în a noua zi de undrea în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2020 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us a text

“idee cu toamnă la deplin»

este un poem scris

sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 El apare în istoriografia personală datat în data de 23 octombrie 2021.

Poemul arată astfel :

idee cu toamnă la deplin

viața se întâmplă înlăuntrul lui unu

moartea se întâmplă înlăuntrul lui zero

acolo unde zero nu este un număr

ci o eternitate

de aceea 0 și cu 1 fac plus infinit

și nici nu are sens și nici nu are margini

să aduni

neadunatele

de aceea

mama mea de mine

este femeia mea de mine

care este fiica mea

cea din mine fântână

cea care curgere este din curgerea mea

ca o orchestră de coarde în abis

pe-o partitură care va exploda

la contactul cu suprafața sărată a lacrimii

ce va despica mov cerul

peste ofilitele valuri

dacă nu înțelegi

pruncule

lasă-te în mine și uită-te în zare

vei vedea rânduri întregi de bunici ai bunicilor

ai străbunicilor străbunicilor

până la primul sau ultimul pas

depinde de unde privești pământul

de la răsărit

sau de la apus

când ieși

numai

te rog

închide zborul la aripi

altfel se varsă marea

înlăuntrul lacrimii mamei tale

cu care m-am unit în ziua

sosirii noastre

în pragul

fervorii

acum

cuvântă-mă

 @ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în a douăzeci și treia zi de brumărel în Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us a text

“fervoarea ca o toamnă de îngeri»

este un poem scris

sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 El apare în istoriografia personală datat în data de 26 octombrie 2021.

Poemul arată astfel :

fervoarea ca o toamnă de îngeri

atât a murit toamna asta

atât s-a zguduit durerea înlăuntrul său

copacii despicându-i  de frunze

că timpul s-a întâmplat să crape pe la colțuri

irepetabil și iremediabil

și femeia s-a descălțat de duioșia ei

împietrită în lacrimi între ghizdurile fântânii celei săpate

între omoplații bărbatului ei

cu toată sudoarea fervorii

celei de toate zilele

căci ceea ce nu înțelege nimeni

este tocmai indispensabila necesitate a fervorii

fervoarea

este ceea ce unește

existența cu lumina și  cu timpul

uite

și acum simt cum țâșnește din mine strigătul

ca o crăpătură de lumină

răzbătută prin tăișul curgerii

până la prăsele

până la sânge

ce îngeri am putea fi

dacă prin venele noastre ar curge lumină

și toamna

ofilindu-ne

pielea s-ar face galben -ruginie

ce colorate ar fi străzile și orașele

și câtă poezie ar umple tramvaiele albe de rugina facerii de lumină

ce patrie de îngeri

ce toamnă de descântec

ce strigăt de lumină

am fi

tomnindu-ne din atâta iubire

 @ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în a douăzeci și șasea zi de brumărel în Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us a text

“rostul în bază doi la infinitiv»

este un doem scris

sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 El apare în istoriografia personală datat în data de 23 octombrie 2021.

Doemul arată astfel :

rostul în bază doi la infinitiv

 infinitul căzu de la etajul unu și-și rupse un poem

acum poemul șchiopăta

într-un apus de toamnă zdrențuită

haotic pipăind visele

sub vraja mirosului de nerostire

în acest răstimp

prefăcuți în pulberea ruginie a aceluiași apus nescris

noi răsuceam deznodăminte înnodate

într-o beție de săruturi

pe lespedea unui vers desfăcut la șireturi

și lăsăm inimile să respire 

în culcușul palmelor

îngerind zilele

rămase ascunse în cumpăna rostirii

infinitul se ținea de șale și zâmbea amar

iar noi ne vedeam de

tainele cuminți ale gândurilor noastre

neștiute adâncuri

ce vor coace poamele târzii

ale unui nou început

ce nerostire

ce nerostire

ne lasă toamna pe umeri

într-un ruginiu infernal

de vetustă iubire

miruța &  @ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în a douăzeci și treia zi de brumărel în Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

În podcast recită autorul

Support the show

Send us a text

“haiku»

este un haiku scris

sub licența @drian ©onstantin burdușa™ .

 El apare în istoriografia personală datat în data de 24 octombrie 2021.

Poezia arată astfel :

haiku

galben vertical

poalele toamnei arse

de vântul turbat

 @ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în a douăzeci și patra zi de brumărel în Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://burdusas-podcast.podsite.io/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

În podcast recită autorul

Support the show