Send us a text

Support the show

Send us a text

Dor de doreme este un montaj de 10 doeme dintr-un volum care se apropie de data apariției și cuprinde doeme scrise de Miruța Mareș - Burdușa și Andrei Adrian Constantin Burdușa. Doemele sunt recitate de autori.
Tot materialul este publicat sub protecția drepturilor de autor care aparțin poeților menționați.

Support the show

Send us a text

Aici este o selecție de 11 doeme dintr-un volum de versuri care poartă titlul "Pruncul cuvintelor noastre".




Poemele sunt citite de Mirela Mareș - Burdușa și Andrei Burdușa

Support the show

Send us a text

Aceasta este o selecție din poemele de dragoste scrise de Miruța Și Andrei Constantin Burdușa. Este o colecție citită înainte de începutul primăverii așa ca un dor de zile frumoase și calde și pline de dor.

Support the show

Send us a text

Aici veți regăsi o selecție de doeme pregătită de Miruța și citite împreună de cea care a făcut selecția și de Andrei Constantin Burdușa.

Sperăm să vă facă ziua mai tandră.

Support the show

Send us a text

Pentru tine este un montaj de versuri din volumul de doeme PRUNCUL CUVINTELOR NOASTRE apărut în 18 martie 2016 și semnat  de Mirela Mareș și Andrei Burdușa.

Este făcut să vă bucure inimile și să poată fi trimis cu dragoste persoanei iubite.

Support the show

Send us a text

"despre déjà vu din nou și despre Beethoven" este un poem scris în noaptea de dinaintea zilei de 13 ianuarie 2023, într-o perioadă cu o mai mare fervoare creativă.
Mai jos este poemul care este scris sub marca ®@ndrei constantin burduș@© 2023 

am căzut peste ochiul meu drept

am căzut ușor aplecat

sprijinindu-mi un genunchi de poem

simțeam că sunt o formă de clopot

greu de explicat

și clopotul suna întretăiat

ca o respirație încurcată în mărăcini

panicată și disperată

aveam o senzație de Beethoven surd

care tocmai avea o revelație

pe care nu o putea imprima

pe nici un fel de suport

simfonia se scria într-una

înlăuntrul lui

și se ștergea imediat ce pășea înainte

era o senzație ciudată de déjà vu

o senzație pe care o cunosc de foarte mult timp

și pentru care am în continuu

un sentiment acut de afecțiune și frică

depinde pe ce parte a oglinzii mă aflu

e ca și cum aș mai fi trăit viața aceasta

pe care sunt condamnat să o scriu

să o compun

să o cânt

să o trăiesc

la nesfârșit

fără să pot schimba nimic

din ceea ce sunt

sau din ceea ce am fost

sau din ceea ce voi deveni

o să surzesc cândva

și nu voi mai putea să-mi aud nici cuvintele

nici simfoniile

nici păsările

nici clopotul

clopotul acela de care mă agăț cu disperare

nici pe tine nu te voi mai putea auzi

aceasta este cea mai mare tulburare a mea

căci nu-mi pot închipui ființarea fără de tine

e complicat de explicat cum iubirea schimbă legile fizicii

și anatomia ființei umane

în fond ce știm noi despre iubire

sau ce știm despre noi

sau ce știu eu despre mine

când sunt în permanență la poarta ființării mele

și tot aștept să se deschidă oglinda

cum spuneam

am căzut pe ochiul meu drept

am căzut pe un genunchi

sau pe un cuvânt

mi-e greu să văd de aici

de la etajul suferinței mele celei prelungi

am 600 de kilometri de motive

să te urăsc și să te iubesc

în același timp 

și

în aceeași măsură

cum spuneam

simfonia se scrie singură

dar se șterge într-una

lăsându-mă surd

și neînțeles

în poemul meu

decolorat

și demodat

așteaptă-mă

îmi zic

poemului

sau simfoniei

tot una

curge fântâna pe la ochiul drept

®@ndrei constantin burduș@©2023

13th of January 2023

București

Support the show

Send us a text

 "Despre calea cuvintelor la răsăritul drumului" este un poem mai vechi care apare pe documentul pe care l-am aflat venind din anul 2015. Pe măsură ce voi afla mai multe amănunte (acum nu am posibilitatea să o fac) voi modifica acest text. ȘI el este protejat de drepturi de autor sub egida ® @ndrei constantin burduș@ © 2015.
Iată poemul:

despre calea cuvintelor la rãsãritul drumului

la țărmul fiecărei dimineți

sărut marea cu cuvintele mele lichide

și marea se umple de sensuri

care șerpuiesc îndoind lumina

până la necuprindere

mângâi văzduhul cu bietele mele vorbe

purtătoare de zbor

și cerul se curbează înlăuntrul cuvintelor mele

precum din versul meu naște țipătul

prea înaltul înalt

sãdesc vorbele mele purtătoare de semne

la rãdãcina fiecărei vieți

și viața se întoarce în carte

și cartea se întoarce în fiecare urmă

și Cel Ce Definește Eternul

îmi întoarce poemul sã îl port

până când sorocul poemului sã se nască

devine sens

în fiecare clipă când mor

mã transform într-un semn

care desenează timpului o mãsurã a sensului

căci eu sunt Purtătorul de Semne

cuvânt din lumină

și pas din urmă

tăcut și umil coborât în sunet

spre preamărirea

Eternului

care va veni sã odihnească drumul

împlinind căutarea

ca iubire

® @ndrei constantin burduș@ © 2015

 Vocea din podcast aparține autorului.

Support the show

Send us a text

“ poem vertical” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ .

El apare în istoriografia personală finalizat în data de 12 ianuarie 2023

Poemul  arată astfel :

poem vertical

am plecat din acest timp

am plecat din această măsură a verticalului

și-am stins noaptea

și apoi liniștea

și apoi

am deschis fiecare zi

pe rând

căutându-te

așa

despletită în neliniști

la fiecare pas

îmi închinam ochii

și gândurile

și inima

și fiecare pas deșirat pe nisip

se așeza cuminte

în forma lui sferică

de duioșie

asemenea semnelor din care curg cuvintele

ușor asimetric

noaptea dezlipită de pe retina poveștii

curgea din colțurile gurii orașului

arestat de întuneric

iar eu

eu împingeam durerea

până la pragul cuvintelor

cu care sădeam sămânța poemelor

în oricare lacrimă

căutându-te

așteptându-te

și

iubindu-te

până la prăsele

vertical împlântat în lumină

până la sete

 ® @ndrei constantin burduș@ © 2019 -2023

În podcast poemul este recitat de ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA.

Support the show

Send us a text

“ realitatea ca spectacol ” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ .

El apare în istoriografia personală finalizat ]n data de 10 ianuarie 2023

Poemul  arată astfel :

relativitatea ca spectacol

pe o foiță subțire de răsărit

presar  amintiri fărâmate

și-mi fac din ea o țigară subțire

pe care o fumez cu sete

în fața plutonului de execuție

nu a mai rămas nimic de trăit

de spus

de iubit

totul s-a transformat în cenușa imperiului imuabilului timp

în fond nimic nu vine

nu trece

și nici nu rămâne

sunt un punct

dintr-un punct

dintr-un punct

dintre nenumărate puncte

fără nici un fel de identitate

cade cortina peste un spectacol jalnic de geometrie plană

demonstrațiile toate se țin de mâini

și se apleacă reverențios

în fața ultimilor spectatori în viață

spectatorii toți se țin și ei de mâini

și se apleacă triști

în fața geometriei plane

tot ceea ce-am înțeles este relativ

până și teoria relativității poate fi relativă

și se poate curba în dreptul inimii

fumul țigării se disipează lent în fața porții deschise

prin poartă răzbate aceeași lumină orbitoare

pe care o știu de la naștere

numai că acum are un gust ușor amărui

pe poarta aceasta nu vine nimic

și nu pleacă nimic

mă uit la plutonul ăsta de cuvinte cu armele încărcate îndreptate spre pieptul meu

și mă cuprinde o tristețe sticloasă de iarnă înțepenită între ramurile unei iubiri transformate într-o stalactită de lumină

mai trag cu sete un fum din viață și îi fac un semn cu ochiul poemului

poemul se uită la mine rece

și ordonă foc

fix când poarta dă să se închidă

țigara cade pe caldarâm pe jumătate stinsă

din răsărit încă mai iese fumul ultimelor amintiri

poemul ia țigara și trage și el cu sete un fum din aceleași amintiri

poarta se închide pentru o altă eternitate

punct

În podcast poemul este recitat de ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA.

Support the show