Carmen Busch Podcast

"...Privesc oamenii ca a fi în general buni, dar că sunt răniți și oamenii răniți rănesc. Am empatie și înțelegere față de ei, fără sa le scuz comportamentul.

Felul în care am interpretat propria experiență cu potențial traumatizant pentru toată viața mea, mi-a permis această perspectivă asupra lumii, care mă pune pe loc de slujire și nu de apărare constantă."

Eu vreau să învăț să comunic complet. Și vreau să-i învăț și pe alții să o facă. Vreau să învăț să iert și să pun întrebări. CELE MAI MULTE PROBLEME DIN LUME sunt probleme de relații. Și cele mai multe probleme de relații se nasc din lipsa de comunicare sau comunicare deficitară. Vă spuneam că luni am avut o zi oribilă. Același tip de scenariu a creat acea zi. O interpretare a unui comportament prin propriile mele traume. Sunt în curs de vindecare și creștere. În unele zile îmi iese, în altele nu. Însă am învățat lecții prețioase în ultimele două zile și sper să vă fie și vouă de folos. Cel mai tare îmi doresc ca, atunci când cresc mare, să fiu NEOFENSABILĂ.

Cât mă bucur că am insistat când am vrut să renunțăm. Cât mă bucur că am fost dispuși să creștem și să devenim liderii de care această companie avea nevoie în România. Cât mă bucur că am avut voce cât să arătăm românilor că există o cale mai bună pentru vindecare, mai complexă, una pe termen lung, dar mult superioară. Cât mă bucur că românii au fost pregătiți pentru un astfel de mesaj!

În aceste momente dificile este important să ne clarificăm scopul, altfel trăim în derivă, cărați de colo-colo de propagandă, frică, reacție, amorțeală sau entuziasme disproporționate cu nivelul nostru de implicare și deprinderi, urmate de dezamăgire și proverbialul “nu se poate”. Când trăim "duși de val" putem sfârși în locuri în care nu am vrut intenționat să ajungem. Donald Miller mi-a amintit zilele trecuite ca “viața noastră tinde să meargă în direcția în care îi aducem noi aminte să o facă.”

Puține lucruri sunt mai deranjante pentru mine decât momentele în care vorbesc cu cineva și sunt întreruptă de unul dintre copii fără nici un respect față de ceea ce făceam eu. Fie că sunt întreruptă din vorbire, ori uneori din gândire/scris, mă ia mereu prin surprindere acest lucru și de multe ori reacția mea nu e cea dorită, nici de mine nici de ei, și nu ne slujește nici unuia dintre noi. Devin un bursuc mânios :)

Nu sunt o mamă mai bună dacă stau cu ei tot timpul și fac activități, ci mai degrabă, ținându-mi mintea ascuțită, lucrând pentru visurile mele (îi voi învăța să facă același lucru), făcând gimnastică, ascultând muzică bună, etc.

Copiii trebuie să învețe de mici să aibă respect și reverență față de VIAȚĂ. Respectul față de ei înșiși, față de ceilalți și față de mediul înconjurător va fi modelat și învățat. Acesta va fi cel mai bun mod de prevenție a conflictelor. Viața e un dar și eu am o vorbă: “Sunt favorita lui Dumnezeu, dar și tu ești”. Asta mă ajută în general să iubesc și să respect oamenii, să acord prezumția nevinovăției și să nu fiu ușor ofensată de ce fac alții ori să iau lucrurile personal. Le spun asta și copiilor. La mai spun și: “Tu ești copilul meu preferat, și mai am trei preferați.”

Rutina este foarte importantă atât pentru tine ca și părinte, cât și pentru copii mai ales în perioada aceasta în care stăm cu toții acasă.

Dacă aveți deja rutine care vă ajută și pe care le puteți continua, rămâneți cât mai fideli acestora pentru a crea senzația de normalitate, fără însă a fi inflexibili. Trebuie să fiți buni și cu voi.

Mai jos vă arăt programul nostru, poate vă ajută. Noi funcționăm bine în “blocuri” de timp.

Copiii noștri se trezesc singuri, între 6:00-7:30. Noi de obicei ne trezim la 5:00. Dacă se trezesc înaintea noastră, știu că NU AU VOIE să deschidă televizorul, însă pot citi în camera lor sau se pot juca în liniște ca să nu trezească pe nimeni.

Lecția 2 din seria “Părințeală fără tocmeală” este despre COMUNICARE. Comunicarea bună stă la baza oricărei relații sănătoase. Cele mai mari probleme din relații sunt probleme de comunicare. Dacă învățăm să facem asta bine, vom avea șanse mult mai mari să obținem cooperarea copiilor și să îi setăm înspre succes.

Personal cred că “NU EXISTĂ COPII RĂI așa cum nu există PĂRINȚI RĂI”. A fi părinte se învață pas cu pas, deprindere cu deprindere, zi după zi.

Așa că, haideți să purcedem cu prima “lecție” - Setează limite și așteptări și comunică-le clar și consecvent