Înțelepciunea populară spune că ”Cine n-are bătrâni, să-și cumpere”. Este o credință din strămoși care prețuiește înțelepciunea, experiența și valoarea date de trecerea anilor. În mentalul tradițional colectiv, cei mai în vârstă sunt respectați pentru priceperea și contribuția lor, considerându-se că reprezintă o comoară de mare folos pentru comunitate, pentru familii și, de ce nu, pentru firmele în care lucrează.

Însă zicătoarea din străbuni este aspru contrazisă de realitate, cel puțin în piața muncii. Atât la noi în țară, cât și pe plan global, studiile recente ne arată că oamenii trecuți de 45 de ani au mari probleme de integrare, fiind discriminați fățiș de către angajatori.

Sunt cel puțin două mari cauze ale acestui fenomen: pe de o parte, cei mai în vârstă sunt în general mai experimentați și implicit mai costisitori pentru angajatori – cer salarii mai mari, sunt mai puțin dispuși la compromisuri și pun mai multe condiții, fiindcă în general au mai multe obligații familiale și se gândesc la mai multe aspecte ale statutului lor de angajat. Pe de altă parte, cei trecuți de 45 de ani au uneori probleme de actualizare profesională și de adaptare la evoluția tehnologică – învață mai greu tehnicile profesionale moderne, sunt mai puțin digitali și au o flexibilitate redusă când vine vorba de recalificare.

Tu te-ai simțit vreodată discriminat de către angajatori din cauza vârstei?