A fost odată ca niciodată un oraș magic unde fiecare clădire strălucea de la panourile solare și străzile erau mărginite de copaci verzi și înalți. Aici trăiau Dan și fiica sa Miruna.

 

Dan era un om de știință care ajutase la proiectarea orașului și în fiecare dimineață, se plimba cu fetita lui, arătându-i diverse secrete. Aceasta se minuna de acoperișurile colorate cu panouri solare care scânteiau ca niște bijuterii la soare. Îi plăcea să privească turbinele eoliene rotindu-se grațios în briză, ca niște dansatori uriași care se învârtesc în cer.

 

"Uite, tati!" exclama Miruna, arătând spre fluturii care zburau peste grădinile de pe acoperișuri. Tatăl zâmbea, știind că aceste grădini nu doar înfrumusețau orașul; ele ofereau și locuințe pentru păsări și insecte, și fructe și legume proaspete pentru locuitori. Treceau pe lângă Lacul de Cristal, unde oamenii foloseau bărci cu pedale în loc de vase cu motor, păstrând apa curata. În apropiere, copiii se jucau în parc și alunecau pe tobogane făcute din materiale reciclate.

 

Într-o zi, în timp ce se plimbau, Miruna a întrebat: "Tati, de ce trebuie să avem grijă de orașul nostru așa?"

 

"Pentru că, draga mea, nu avem grijă doar de orașul nostru; avem grijă de planeta noastră. Fiecare lucru mic pe care îl facem pentru a ajuta mediul face o mare diferență. "