O parte din clienții mei iau decizii neașteptate pentru cei din jur.
Și eu am făcut așa de multe ori.
De exemplu, când am ales Facultatea de Psihologie.
Povestea acestei alegeri este exact procesul prin care trecem cu toții atunci când ne asumăm o decizie.
Pornim de la așteptări, depunem mult efort, iar claritatea apare târziu.
Iar eu nu am avut la dispoziție un Coach Personal care să mă susțină pe parcurs.
Nu prea ai suport din partea nimănui.
Motivația nu vine din exterior.
Te lovești de lucruri pe care nu știi să le faci.
E mult de muncă, chiar și pentru ce-ți place și ți se potrivește.
Poate vei spune că sigur am citit vreo carte care m-a motivat.
Din păcate, manualul pentru admitere era dificil și neinteresant.
Fraze lungi, complicate, multe teorii, studii, statistici, experimente ...
Poate crezi că m-au inspirat profesorii din școală.
Mi-ar fi plăcut un mentor.
Dar nu eram printre preferați, eram mai mult sau mai puțin invizibilă.
Poate crezi că era ușor să intri la o astfel de facultate.
Din contră, era concurență mare și examen greu.
Am scris în 3 ore vreo 20 de pagini de comparație între procesele psihice.
Îți dai seama că după 8 ani de mate-info nu eram obișnuită să tocesc și să scriu la volum.
Nici acum nu turui ca papagalul.
Poate crezi că m-au îndrumat părinții.
Mama se aștepta ca odată cu intrarea în UE să existe mai multe posturi pentru psihologi.
Tata, deși mă iubea, nu a fost de acord, deloc, pe tot parcursul.
Este adevărat că oportunitățile financiare au apărut după ce a luat amploare online-ul.
Poate că suportul mamei și dezbaterile cu tata m-au ajutat să găsesc și să lupt pentru ce-mi place.
Iar când am început să studiez, mă mir că nu am renunțat după câteva zile.
Facultatea era departe de cărțile de dezvoltare personală de acum. Departe de cursurile internaționale facile. Departe de workshopurile interactive.
După absolvire, nu mi s-a potrivit nici formarea în psihoterapie.
Am plecat în mijlocul orei pentru că fizic îmi făcea rău.
Altă decizie care i-a șocat pe cei prezenți, dar care era corectă pentru mine.
Pur și simplu asta era necesar și voiam să fac, știam că pe acolo îmi era drumul.
Nu simțeam nevoia să îmi argumentez decizia.
Nu simțeam nevoia să mă justific în fața cuiva.
Cred că orice explicație ar fi fost doar cea mai probabilă, nu neapărat cea adevărată.
Poate a fost o decizie calculată, poate o alegere cu inima.
Sunt sigură că ai trecut și tu prin asta și știi despre ce vorbesc.
Poate amintirea acelui eveniment îți va da ideea și motivația pentru o decizie de acum.
Eu sunt aici să te sprijin în a lua decizia înțeleaptă pe care ți-o dorești.
Probabil nu vei reuși să iei decizia ferm la prima ședință de coaching.
Dacă ar fi fost așa de ușor și rapid, toți ne rezolvam problemele singuri.
În timpul programului de coaching, la un moment dat, pur și simplu vei știi și vei face.
