Gravitatea păcatului constă nu doar în act, ci și în idee.

A distinge între bine și rău.

Descrie consumul nostru de mijloace media vizuale.

Descrie pierderea identității atunci când perspectiva asupra naturii noastre păcătoase este distorsionată în această vreme de imersiune video și panoplii vizuale.

Dacă rațiunea din spatele utilizării inteligenței artificiale este profană, atunci scopul este periculos. În cazul în care intenția este rea iar acest rău este difuzat în spațiul cibernetic potențialul de a distruge este enorm.

Structura rațională cu privire la etică și viață nu se fundamentează algoritmic pe o conexiune de cauză și efect.

Pierduți într-o lume a spațiului cibernetic, suntem capabili să ne raportăm mai bine la idei decât să ne angajăm în relații cu oamenii.

Cum poate un obiect care nu are nici o dorință, care nu se teme de nimic și căruia nu îi pasă de nimic poseda o minte?

Acumularea de cunoaștere este o formă de avariție și se pretează la o altă versiune a istoriei lui Midas.

Indiferent cât de mult încerci să fugi de această sete de viață și căutare după semnificație, intensitatea căutărilor tale interioare se va intensifica din ce în ce mai mult. Nu poți scăpa de aceste căutări spirituale.