Toate aceste căutări interioare, la nivel de bază, nu sunt altceva decât tânjiri existențiale pentru ca viața să aibă sens!

O conversație interesantă între Daniel Ștefan și Beniamin Liviu în care aceștia abordează problema "Creștinismul și Europa".

Păcatul mai degrabă decât o simplă listă de interdicții, face referire la un design, un scop al existenței. Prin urmare, păcatul este o ratare a planului și scopului vieții.

Tot ceea ce s-a întâmplat în Eden a fost faptul că omul s-a erijat pe sine în definitor a ceea ce este bine sau rău.

Există ceva mai profund decât anatomia sau pasiunea fizică: sinele nostru ontologic care este ascuns împreună cu Hristos în Dumnezeu.

Suntem toți cerșetori în nevoie de un Mântuitor, însă păcatul sexual necesită pocăință. Jefuim societatea, dacă încercăm să modificăm căsătoria în acest mod.

Biserica lui Hristos are nevoie de o înțelegere corectă a ce înseamnă a fi uman și activ sexual. Dacă suntem auziți ca fiind lipsiți de dragoste, Evanghelia nu va primi o audiere. Dacă suntem necredincioși învățăturii primite, suntem în pericol de a predica o Evanghelie falsă.

Într-o lume în care omul se edifică drept legislator în probleme de etică, este posibil ca moralitatea să dețină roluri diferite în funcție de locația geografică? Este oare posibil ca realități de natură biologică să prezinte conotații speciale în funcție de civilizație și limbaj?

În care se prezintă rolul necesar pe care conceptul de liber arbitru îl are în cadrul unei existențe semnificative.

in care se prezintă cum Dumnezeu este mai frumos decât viața în sine și modul în care Învierea lui Isus Hristos este locul de încredere creștină atunci când moartea vine. Deși murim, vom trăi.