Succesul extremei drepte în alegerile regionale germane nu este o problemă doar pentru guvernul federal de la Berlin. Mediul financiar și de afaceri este de asemenea îngrijorat. Întreprinderile germane se tem că avansul extremei drepte va speria lucrătorii străini atât de necesari dar și investitorii.

Alternativa pentru Germania (AfD) a câștigat votul popular în landul Turingia și a a venit pe locul al doilea în Saxonia, la mică distanță de Uniunea Creștin-Democrată.

După cum se știe, AfD a mizat pe o platformă puternic anti-imigranți și a avut de câștigat în urma unui atac petrecut în august în orașul Solingen, în care un refugiat sirian de 26 de ani a ucis trei localnici. Ulterior, Statul Islamic și-a revendicat responsabilitatea pentru atac.

Totuși, după cum arăta un studiu al Institutului Economic German, publicat cu o lună înainte de alegerile din cele două landuri, tocmai estul Germaniei, cu o economie tot mai dinamică, suferă cel mai mult de pe urma lipsei forței de muncă și este cel mai dependent de angajații străini.

În toate statele federale din estul Germaniei (cu excepția Berlinului), numărul angajaților germani a scăzut între 2022 și 2023, inclusiv din cauza vârstei. Iar această scădere a putut fi compensată într-o anumită măsură de angajații străini.

Acum, șefii de întreprinderi se tem că retorica AfD, îndreptată împotriva angajaților străini și amenințările cu deportări în masă vor amplifica dezechilibrele de pe piața muncii.

După cum notează Politico, Joachim Nagel, președinte al băncii centrale Bundesbank și un susținător puternic al imigrației, spune că până în 2026, Germania va pierde mai mulți lucrători din cauza pensionării în fiecare an decât câștigă din imigrație, chiar și la ritmul actual. Într-un interviu acordat ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung, el s-a declarat „ foarte tulburat” de rezultatele alegerilor din landurile estice.

Însă, după atacul de la Sollingen, discursul politicienilor este exact în sensul invers. O disonanță cognitivă, după cum spune, pentru Politico, Marcel Fratzscher, președintele think tank-ului DIW din Berlin.

„A susține că acum suntem copleșiți și trebuie să deportăm pe scară largă și apoi, în același timp, să spunem că avem nevoie de imigrație este o contradicție fundamentală. Nu e de mirare că oamenii nu mai cred în politicieni”, spune acesta.

Nume mari ale economiei germane, precum Deutsche Bank, Siemens sau BASF, își manifestă de asemenea îngrijorarea.

Aceste firme au susținut o campanie națională numită „Sunt pentru valori” înaintea alegerilor pentru Parlamentul European din acest an, alarmate de semnele că ascensiunea extremei drepte îi va speria atât pe muncitori cât și pe investitori.

Un studiu efectuat de Institutul de Cercetare Economică din Köln în rândul întreprinderilor și asociațiilor patronale sugera anul trecut că această amenințare va deveni din ce în ce mai gravă în timp. În timp ce doar 28% dintre respondenți au spus că un AfD puternic face mai dificilă recrutarea de muncitori străini calificați pe termen scurt, această pondere a crescut la peste 60% atunci când întrebarea s-a referit la un termen lung.

AfD, la rândul său, susține că țara trebuie să se concentreze mai mult pe menținerea acasă a germanilor talentați. Chestionat de Politico, purtătorul de cuvânt economic al partidului a declarat că 270.000 de muncitori calificați părăsesc Germania în fiecare an.

Acesta este un punct pe care majoritatea oponenților săi și Bundesbank îl recunosc – dar pur și simplu nu îl văd ca o alternativă la imigrație. Acești lucrători calificați vor pleca oricum.

Drept urmare, tot mai multe companii pur și simplu admit înfrângerea. Chiar și campionul național al producției de mașini, Volkswagen, analizează închiderea unor fabrici germane pentru prima dată în istoria sa.

Presa din Republica Moldova preia date ale Biroului Național de Statistică potrivit cărora, în trimestrul doi al anului 2024 salariul brut a însumat 14 069 de lei, fiind în creștere cu 15,5% față de trimestrul II 2023 și cu 6,8% față de trimestrul I 2024.

Desigur, aceste date nu ne spun mare lucru, dar ele devin relevante dacă le privim în context regional. Potrivit calculelor jurnaliștilor moldoveni, nivelul salariului mediu brut în Republica Moldova ajunge la 681 de dolari sau 613 euro.

Aceasta înseamnă cu 10 euro mai mult decât salariul mediu brut din Rusia, o țară cu infinit mai multe resurse și în care, până de curând, mulți moldoveni obișnuiau să caute de lucru, în speranța unui trai mai bun.

Și, ca să continuăm cu comparațiile, salariul mediu brut din Serbia se cifrează la la 683 de euro.

România, cu 1294 de euro, depășește cu mult țările vecine.

Dincolo de aceste comparații, faptul că salariul mediu din Republica Moldova a ajuns să-l depășească pe cel din Rusia este plin de semnificații.

Mai întâi de toate, aceasta vine după ce, de mai mulți ani, Uniunea Europeană, ba chiar România de una singură au depășit Rusia, ca parteneri comerciali, dar și ca investitori pentru mica republică dintre Prut și Nistru.  Este o dovadă că alegerea căii europene s-a dovedit corectă.

Apoi, aceste date contrazic flagrant propaganda rusească potrivit căreia apropierea de Uniunea Europeană înrobește și sărăcește țările. Dacă ar fi să dăm crezare acestei narațiuni a Kremlinului, atunci România, care a apucat-o de mult mai mult timp către Europa, ar fi trebuit să fie deja cu mult mai săracă.

Dar, ce să vezi? România se află la un nivel mai mult decât dublu față de Republica Moldova și aproape dublu față de Serbia.

În sfârșit, datele ne îndeamnă să privim mai atent spre ceea ce se întâmplă în Rusia.

Și aceasta, pentru că modelul ei social și economic este sursă de inspirație pentru suveraniștii de pretutindeni și, bineînțeles, din România: un conducător puternic, un partid-stat care îl urmează și un popor animat de propagandă.

Rusia este deținătoarea unor resurse colosale și acestea sunt gestionate de mari companii controlate de stat sau de oamenii de încredere ai statului. Ceea ce constituie visul de aur al tuturor suveraniștilor.

Ei bine, acest sistem al verticalei puterii a creat, într-adevăr, oligarhi care jonglează cu miliardele, își ridică palate, se plimbă în iahturi aurite și, bineînțeles, își țin copiii, pe bani mulți, în putredul Occident.

Ceea ce sistemul rusesc nu a reușit a fost să facă astfel încât imensitatea resurselor să aducă o viață bună cetățenilor de rând. Iar perspectivele sunt mai degrabă sumbre. Putin a împins țara către un război absurd și costisitor, și-a izolat țara și a condamnat la sărăcie inclusiv generația viitoare.

Între timp, moldovenii s-au descurcat mai bine, deși au fost asupriți de ruși timp de mai bine de un secol și jumătate și sunt aproape lipsiți de resurse naturale. S-au descurcat cu fructele și cu vinul lor, cu o nouă generație bine educată și creativă, cu o diasporă harnică, dar mai ales, cu libertate.

Este o lecție pe care mica Moldovă o dă tuturor celor care mai au dubii. Și pe care România a oferit-o deja, de multă vreme.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Nu s-au potolit bine ecourile scandalului Qatargate din 2022, care a zguduit Parlamentul European că, iată, noi acuzații legate de activități de lobby planează asupra instituției. Ba chiar la vârful ei. Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, se află în centrul unor dezvăluiri ale Politico, legate de activități ale soțului ei.

După scandalul Qatargate, în care mai mulți europarlamentari au fost acuzați că ar fi promovat interesele acestui stat contra unor sume consistente,  un nou cod etic a obligat aleșii să-și declare conflictele de interese, inclusiv orice „care implică familia, viața sentimentală sau interesul economic”, amintește Politico.

Dar, conform acestor noi reguli, o persoană cheie a fost exceptată de la asemenea declarații: președintele însuși.

Politico notează, nu fără o undă de sarcasm, că dacă ar fi fost obligată să facă o astfel de declarație, Roberrta Metsola ar fi putut informa publicul că soțul său, Ukko Metsola, a fost cel mai important lobbyist european pentru Royal Caribbean Group, cu sediul la Miami, a doua mare companie de nave de croazieră din lume și un mare poluator corporativ.

În definitiv, Ukko Metsola a lucrat pentru a influența legislația ecologică de referință pe care instituția reprezentată de soția sa avea să o aprobe, în cele din urmă.

Ar fi trebuit Roberta Metsola să facă asemenea precizări publice? Aici, punctele de vedere diferă.

Pentru directorul filialei europene a Transparency International, Nicholas Aioss, „dacă un soț sau o soție se implică în orice activitate, plătită sau neplătită, care urmărește să influențeze elaborarea politicilor UE, eurodeputatul ar trebui să declare acest lucru”.

Pe de altă parte, notează Politico, există vreun indiciu că soții Metsola ar fi întreprins ceva pentru a ascunde această activitate?

Ukko Metsola a completat registrele de lobby corespunzătoare, care sunt disponibile publicului. Cu alte cuvinte, toată lumea a putut să știe de la bun început cu ce se ocupă.

De asemenea, nu există niciun indiciu că Roberta Metsola a încălcat vreo regulă a Parlamentului, cel puțin câtă vreme obligația declarației publice nu i se aplică.

De asemenea, nu există dovezi că ea și-a folosit puterile oficiale pentru a influența într-un fel sau altul legislația în interesul lui Ukko.

Purtătorul de cuvânt al președintelui Parlamentului European a respins existența vreunui conflict de interese:

„A fi căsătorit cu o persoană angajată nu constituie un potențial conflict de interese în conformitate cu normele Parlamentului”, a spus purtătorul de cuvânt.

El a susținut că rolul Robertei este diferit de cel al celor 14 vicepreședinți ai Camerei și cinci chestori, ori al președinților și vicepreședinților comisiilor parlamentare.

Într-adevăr, în calitate de președinte, ea semnează legile, dar în mod normal nu este implicată în dezbaterea și modificarea lor. Politico mai precizează că de-a lungul primului său mandat, ea s-a abținut de la votul în plen.

Totuși, Roberta Metsola rămâne una dintre cele mai influente persoane de la Bruxelles,  și de-a lungul carierei sale, ea s-a prezentat ca o campioană a transparenței. Acum, când este vorba despre afacerile propriei familii, acest aplomb pare să se reducă.

Cert este că, dincolo de aceste nuanțe, scandalul nu pică deloc bine pentru Parlamentul European. În orice caz, este posibil ca regulile de transparență să fie din nou înăsprite și președintele instituției să nu mai fie exceptat de la declarația de interese, ca până acum.

În orice caz, tema ar putea reveni pe afiș odată cu prima sesiune plenară din această toamnă, care va începe la 16 septembrie.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Camera Deputaţilor a adoptat, marţi, proiectul de lege iniţiat de Guvern privind donarea unui sistem de rachete sol-aer Patriot către Ucraina. Proiectul a fost adoptat cu 245 de voturi ''pentru'', 29 de voturi ”contra” şi o abţinere. Calea pentru furnizarea acestui sistem de apărare către Ucraina mult încercată este astfel deschisă. Însă tema generează o anumită dezbatere în România.

După votul de marți din Camera Deputaților, Parlamentul României a dat, în sfârșit, undă verde livrării sistemului de apărare antiaeriană Patriot către Ucraina. Senatul votase proiectul inițiat de guvern chiar luni, în ziua în care acesta și fusese trimis legislativului, în regim de urgență.

Este clar, mobilizarea a fost maximă. Și totuși, am spus ”în sfârșit”, pentru că decizia politică de furnizare a sistemului Patriot fusese luată de România, în cadrul CSAT, încă din luna iunie, dar formalizarea ei a durat, iată, două luni și jumătate.

Acum câteva zile, mai precis pe 29 august, ministrul ucrainean de externe, Dmytro Kuleba, le cerea partenerilor să urgenteze trimiterea acestor sisteme și atrăgea atenția că orice întârziere se plătește în vieți omenești.

Este așadar de presupus că activarea Executivului și Legislativului de la București este și urmarea unor activități intense în plan diplomatic.

Furnizarea de către România a sistemului Patriot vine într-un moment delicat pe frontul ucrainean. În timp ce Kievul a reușit o acțiune spectaculoasă în regiunea rusă Kursk, forțele ruse marchează avansuri substanțiale în estul Ucrainei. În plus, Rusia și-a întețit atacurile aeriene, cu drone și rachete, asupra a numeroase ținte, cu precădere civile, din Ucraina. Și aici, sistemele Patriot ar ajuta mult.

Adoptarea legislației de către Parlamentul României a întâmpinat, evident, și opoziție, cum era de așteptat, din partea formațiunii AUR. Deputații săi au votat marți împotrivă, motivația fiind că în acest fel ar fi apărate interesele de securitate ale României.

Nimic de mirare. De altfel, străzile s-au umplut de panouri uriașe ale liderului partidului, George Simion, pe unele dintre ele stând scris că el va fi președintele care nu va băga țara în război.

Este o temă folosită pe scară largă de Kremlin în războiul său hibrid și pe care o găsim nu doar în România: cea a amenințării războiului.

Citeste siPolonia vrea să doboare rachetele ruseşti aflate deasupra Ucrainei

În Georgia, de exemplu, partidul de guvernământ Visul Georgian, care a virat puternic către pro-rusism, spune că alegerile legislative din octombrie vor fi un referendum între ”război și pace”.

Guvernul acuză opoziția pro-europeană că vrea să deschidă ”un al doilea front” împotriva Rusiei, la presiunea Occidentului.

Și în Republica Moldova, propaganda rusă exploatează teama de război, spunând că Uniunea Europeană și Statele Unite, care o susțin pe președinta Maia Sandu, vor să împingă țara în război contra Rusiei.

Aceleași temeri au fost exploatate de partidele de extremă dreapta și extremă stânga din Europa, cu destul succes, în țări precum Franța și, mai recent, Germania.

Ideea, susținută de propaganda Kremlinului, este simplă: dacă ajutați Ucraina va fi război. Dacă încetați cu sprijinirea ei va fi pace.

De fapt, războiul a fost deja pornit de Rusia și ar putea veni și aici, în caz că Ucraina va fi răpusă.

Iată însă că această narațiune rusească a păcii și războiului a ajuns să fie preluată și în România. Și o vom întâlni tot mai des odată cu apropierea alegerilor.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Unul dintre cele mai așteptate momente politice europene ale acestei toamne îl constituie lansarea raportului privind competitivitatea economică. Documentul este pregătit de Mario Draghi, fost premier al Italiei și șef al Băncii Centrale Europene. Draghi va discuta raportul într-o întâlnire cu ușile închise, la nivel înalt, în cadrul Parlamentului European miercuri și intenționează să-l publice în a doua săptămână a lunii septembrie.

Publicația europeană Politico a avut acces la părți ale documentului și dezvăluie conținutul unui capitol referitor la politica de apărare a Uniunii.

Amenințările care se profilează trebuie să declanșeze o regândire majoră a politicii europene de apărare, potrivit proiectului noului raport văzut de Politico.

Pe măsură ce invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia continuă cu efecte secundare pentru securitatea europeană, companiile de apărare ale continentului ar trebui să aibă acces deplin la banii UE, în timp ce fuziunile nu ar trebui blocate indiferent de preocupările legate de concurență. Sunt principiile cuprinse în proiectul privind competitivitatea, elaborat de Mario Draghi.

Potrivit acestuia, „baza industrială de apărare a UE se confruntă cu provocări structurale în ceea ce privește capacitatea, know-how-ul și avantajul tehnologic. Drept urmare, UE nu ține pasul cu concurenții săi globali”.

„Odată cu revenirea războiului în vecinătatea imediată a UE, apariția de noi tipuri de amenințări hibride și o posibilă schimbare a focalizării geografice și a nevoilor de apărare ale Statelor Unite, UE va trebui să își asume o responsabilitate tot mai mare pentru propria apărare și securitate”, se mai arată în proiect.

Documentul face referire la mai multe provocări cu care se confruntă sectorul de apărare al UE, inclusiv cheltuielile publice insuficiente – de exemplu, potrivit raportului, UE, în ansamblu, alocă pentru apărare aproximativ de trei ori mai puțini bani comparativ cu SUA.

În plus, companiile europene de arme operează pe piețe interne mici, în timp ce țările UE nu se coordonează în ceea ce privește achizițiile și depind în proporție de 80% de furnizori internaționali, în mare parte din SUA.

Recomandările lui Draghi includ introducerea unui „principiu al preferinței europene” pentru a stimula soluțiile locale de apărare față de concurenți.

Citeste siCele trei „fire roșii” pentru Europa ale lui Mario Draghi

De asemenea, este propusă crearea unei „Autorități pentru industria de apărare”  pentru a achiziționarea de echipamente la nivel central, în numele țărilor membre ale UE.

„Autoritatea ar fi condusă de Comisia Europeană și coprezidată de Șeful Agenției Europene de Apărare și de Comisie”, se arată în document. „Ar fi consiliată de grupuri specifice sectorului, compuse din reprezentanți ai industriei și ai statelor membre ale UE”.

Un proiect al secțiunii care se ocupă de industria de apărare, solicită ca Bruxelles-ul să înlăture barierele pentru accesul companiilor de apărare la finanțare UE. De asemenea, se cere modificarea politicilor de creditare ale Băncii Europene de Investiții care prevăd excluderea investițiilor în apărare.

Ar urma să fie revizuite și cadrele UE de finanțare durabilă și de  mediu, ca și cadrul european de mediu, social și siguranță, cunoscut sub acronimul ESG. Acesta este un standard pentru sustenabilitate și durabilitate în afaceri și ar trebui, de asemenea, adaptat pentru a sprijini industria de apărare.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

După cum se știe, Pavel Durov, patronul rețelei Telegram, a fost inculpat de către autoritățile judiciare franceze. El a fost plasat sub un control judiciar sever și este acuzat că, prin lipsa de transparență în moderarea rețelei, a înlesnit crime grave, precum traficul de droguri, pornografia infantilă sau fraudele bancare. Propaganda rusă nu avea cum să rămână indiferentă în fața unui asemenea eveniment.

Când fondatorul unei platforme de comunicare originar din Rusia este arestat și apoi pus sub acuzare într-o țară occidentală, subiectul devine de neratat pentru Kremlin și propagandiștii săi. Chiar dacă, în situația de față, cazul lui Pavel Durov, fondatorul și președintele rețelei Telegram, prezintă câteva dificultăți majore în ce privește abordarea.

De exemplu, cu greu poate fi exploatat în registrul suveranist și conservator. Pavel Durov, colecționar de cetățenii și pașapoarte, nomad digital, a și declarat public faptul că pentru el, conceptul de țară nu prea există. Cât despre latura conservatoare, el se laudă că ar fi tatăl natural a nu mai puțin de 100 de copii. Ceea ce, să recunoaștem, nu prea se pupă cu conceptul de familie tradițională.

Relația lui Durov cu autoritățile de la Moscova este una plină de ambiguități, dar fapt este că el a părăsit Rusia tocmai pe fondul presiunilor tot mai mari pe care Kremlinul le exercita asupra sa. Ceea ce face destul de dificilă o victimizare a lui Durov legată de apartenența sa la statul rus.

Toate acestea fac din Pavel Durov mai degrabă un cetățean al lumii, un globalist, ceea ce complică misiunea propagandiștilor Kremlinului, Și totuși, nimic nu este prea greu pentru ei, mai ales atunci când nu se împiedică în detalii ținând de logică.

Astfel că problemele judiciare ale lui Durov au devenit prilejul pentru lansarea a tot felul de teorii ale conspirației și acuzații  împotriva Occidentului.

Citeste siȘeful Telegram: Două nume, mai multe naționalități

După cum observă EUvsDisinfo, organismul anti-dezinformare al Uniunii Europene, narațiunea de bază este destul de simplă: viața în Rusia este mult mai bună decât în ​​Europa, deoarece există mai multă libertate și respect pentru drepturile omului.

Sigur, ar trebui să uităm cum Kremlinul a restrâns și erodat din ce în ce mai mult libertatea de exprimare și pluralismul mass-media în Rusia. Accesul la surse de știri legitime este blocat și numeroși jurnaliști au fost întemnițați.

De asemenea, cazul Durov este folosit de propagandiștii ruși pentru a atrage atenția rușilor care încă împărtășesc valorile occidentale, după cum arată o analiză a Euractiv.

Antreprenorul a fost mult timp bine văzut de rușii cosmopoliți, care lucrau în firme multinaționale și călătoreau pe tot globul.

După ce Moscova a invadat Ucraina în februarie 2022, mulți și-au pierdut locurile de muncă în companiile multinaționale și sute de mii au fugit din Rusia.

Acum, liderii ruși proeminenți le transmit că au făcut o alegere greșită.

De exemplu, Alexander Dughin, considerat drept unul dintre principalii ideologi ai războiului din Ucraina, vede în cazul Durov „cea mai recentă dovadă că neutralitatea în timpul unui război mondial total este imposibil de menținut”.

Concluzia propagandistului rus: ”fie ești cu noi, fie împotriva noastră.”

Remarcile sale – constată Euractiv - amintesc de apelurile către rușii care au fugit de Revoluția bolșevică din 1917, pe care emisarii sovietici au încercat să-i convingă să se întoarcă acasă sau să devină agenți pentru poliția secretă NKVD.

De asemenea, mesajul propagandiștilor Kremlinului este că orice rus care se îndrăgostește de valorile occidentale „false” ar putea deveni victimă în Occident.

Presa de stat transmite în mod regulat membrilor publicului rus să-i trateze pe simpatizanții Occidentului ca potențiali trădători.

Iar dacă asemenea abordări vi se par cunoscute și le-ați mai întâlnit și la câțiva propagandiști sau lideri de opinie din România, să nu vă mire. Cel puțin, știți de unde provin.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

O nouă ciocnire între Ungaria și partenerii europeni a avut loc în cadrul reuniunii de joi a miniștrilor de externe, desfășurată la Bruxelles. Întâlnirea trebuia să aibă loc la Budapesta, dar șeful diplomației europene, Josep Borrell, a convocat o altă ședință, în capitala UE. Se anunță o toamnă tensionată între Budapesta și restul capitalelor europene, în timp ce Ungaria va continua să dețină președinția rotativă a Consiliului UE, până la sfârșitul anului.

La întâlnirea de joi dimineață a participat și ministrul de externe al Ucrainei, Dmytro Kuleba. Potrivit unui oficial familiarizat cu discuțiile și citat de Politico, oficialul ucrainean le-a cerut miniștrilor UE să permită atacarea instalațiilor militare din Rusia, spunând totodată că propunerea nu ar trebui considerată o escaladare.

Apelul lui Kuleba a fost susținut în cadrul întâlnirii de Franța, Suedia, Letonia, Țările de Jos și Polonia, mai mulți diplomați remarcând că dreptul internațional nu interzice unei țări să intre pe teritoriul unui agresor pentru a se apăra.

În tabăra „nu”, Slovacia, condusă de pro-rusul Robert Fico, a deplâns că întâlnirea nu a avut loc la Budapesta.

În replică, ministrul maghiar de externe Péter Szijjártó a spus într-o postare pe Facebook, că „trebuie oprită furia Înaltului Reprezentant”. Oficialul ungar a mai afirmat că „nu vrem mai multe arme în Ucraina, nu vrem mai multe morți, nu vrem o escaladare a războiului”.

Reuniunea este însă doar un preludiu pentru o toamnă tensionată între Budapesta și partenerii săi europeni. Iar semnele se observă.

Ungaria a primit deja dovezi ale lipsei de solidaritate pe care ea însăși a manifestat-o, de mult timp, la adresa partenerilor europeni.

Luna trecută, Comisia Europeană a respins o cerere din partea Ungariei și Slovaciei de a iniția o procedură de consultare cu Ucraina cu privire la sancțiunile petroliere impuse de Kiev producătorului rus Lukoil.

Citeste siRoata se întoarce și Budapesta a ajuns acum la mâna Bruxelles-ului

Decizia ucrainenilor pune în dificultate Ungaria și Slovacia, care nu au făcut niciun fel de efort pentru a-și diversifica sursele de aprovizionare – dimpotrivă, și-au sporit dependența de ruși prin noi acorduri.

Răspunsul sec al Bruxelles-ului a fost că, în acest moment, ”consultările nu par să fie justificate”.

De asemenea, Bruxelles-ul nu a ridicat nicio obiecție cu privire la vetoul spaniol asupra unei oferte maghiare pentru achiziționarea companiei Talgo, un producător de trenuri de mare viteză. Madridul a invocat motive ținând de securitatea națională și considerentele strategice – un semnal cât se poate de deranjant pentru Budapesta.

O întâlnire a miniștrilor de finanțe din zona euro, programată la Budapesta luna viitoare, ar putea fi anulată, evident, din cauza legăturilor tot mai evidente ale Ungariei cu Rusia. Summitul informal din noiembrie, care în mod tradițional se desfășoară în țara care deține președinția rotativă, este, de asemenea, improbabil, scrie Euractiv.

Problema relaxării regimului de vize al Ungariei cu  Rusia și Belarus îi preocupă, de asemenea, pe europeni – mai ales statele care s-au confruntat recent cu acte de sabotaj pe teritoriul lor. Este posibil să vedem un răspuns european și pe acest teren.

Ungaria are și ea armele ei cu care răspunde.

Budapesta blochează de un an și jumătate cea de-a opta tranșă de ajutor militar pentru Ucraina, din cadrul Facilității europene pentru pace (EPF). După cum relatează Euractiv, diplomații UE nu sunt siguri că ajutorul va fi deblocat în curând, cel puțin nu până la sfârșitul acestui an. 

La fel, a cincisprezecea rundă de sancțiuni împotriva Rusiei și Belarusului, rămâne improbabilă, tot din cauza Ungariei.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Tensiunea crește în Georgia, pe măsura apropierii alegerilor parlamentare din octombrie. Puterea amenință cu desființarea partidelor de opoziție, în timp ce Bruxelles-ul își manifestă îngrijorarea. În această situație, drumul Georgiei către integrarea europeană este practic blocat – o situație care convine, evident, Rusiei.

Situația s-a tensionat și mai mult de săptămâna trecută, când Partidul Visul Georgian, aflat la guvernare, a emis o declarație prin care promite că va dizolva partidele de opoziție, grupate în Mișcarea de Uniune Națională (UNM), dacă va obține suficiente locuri în urma alegerilor din octombrie.

Bidzina Ivanishvili, oligarhul care nu deține o funcție oficială, dar este considerat șeful de facto al Visului Georgian, a promis, la rândul său, că „după obținerea majorității constituționale”, va declanșa un proces care va avea ca rezultat declararea ca neconstituțională a UNM și a tuturor partidelor satelite sau succesoare

El și-a acuzat oponenții că s-au înțeles cu națiunile occidentale pentru a deschide un „al doilea front” împotriva Rusiei în cadrul războiului împotriva Ucrainei.

Potrivit oligarhului georgian, „protecția păcii, a demnității, a suveranității, a valorilor creștine și a viitorului strălucit al țării necesită o vigilență constantă, chiar acum.”

Citeste siGeorgia: Către o opoziție proeuropeană unită

Prim-ministrul georgian Irakli Kobakhidze a promis că va merge mai departe, amenințând că deputații aleși pe platformele de opoziție nici măcar nu vor mai apuca să-și ocupe locurile. Kobakhidze i-a etichetat drept „forțe politice criminale”. Șeful guvernului de la Tbilisi a insistat că acțiunea de dizolvare a partidelor de opoziție nu va sta în calea aderării Georgiei la UE.

De altfel, Visul Georgian practică un dublu discurs. Pe de o parte, denunță amestecul Occidentului în afacerile interne ale Georgiei. Pe de altă parte, afirmă că susține integrarea europeană a țării ba, mai mult, că ar fi singurul partid capabil să atingă acest obiectiv.

Desigur, această ciudată logică nu este înțeleasă la Bruxelles.

Într-o declarație pentru Politico, Peter Stano, purtătorul de cuvânt al blocului pentru afaceri externe, a precizat că Bruxelles-ul este „îngrijorat” de propunerea de „interzicere a tuturor partidelor de opoziție” propusă de guvernul georgian.

De altfel, după cum comentează publicația europeană, speranțele Georgiei de a adera la UE s-au compromis în ultimele luni.  Bruxelles-ul și-a înghețat cererea de aderare, ca răspuns la o nouă lege în stil rusesc care va califica ONG-urile și instituțiile media susținute de Occident drept „agenți străini” . De asemenea, UE denunță o represiune puternică împotriva protestelor pro-democrație.

UE a acordat Georgiei statutul de țară candidată la sfârșitul anului trecut, moment în care Ucraina și Moldova primeau deja unda verde pentru deschiderea negocierilor de aderare. Acest avans al Kievului și Chișinăului se explică tocmai prin îngrijorările europenilor cu privire la situația democrației și a respectării drepturilor omului în Georgia.

Acordarea statutului de țară candidată nu a încurajat autoritățile de la Tbilisi să revină pe calea reformelor. Și, în timp ce Ucraina face față agresiunii militare a Rusiei, iar Republica Moldova răspunde războiului hibrid declanșat de Kremlin, Georgia pare veriga slabă.

Moscova are nevoie disperată de o țară care să renunțe la aspirațiile pro-occidentale, pentru a arăta că modelul rusesc încă are adepți în regiune.  Și se pare că Georgia îi poate satisface dorințele. Rămâne de văzut ce vor spune alegătorii în octombrie.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Ce este de făcut cu vila fostului șef al propagandei naziste, Joseph Goebbels? Ei bine, tema se află în dezbatere în Germania. Și, de fapt, după cum constată revista Courrier International, problema spinoasă a clădirilor naziste este cu mult mai extinsă.

Vorbim despre vila Bogensee, o proprietate extinsă, de 1600 de metri pătrați, din apropierea capitalei, Berlin, cu 30 de camere, 40 de săli de studiu și o sală de cinema, unde șeful nazist putea viziona filmele de propagandă, înainte de a fi aprobate pentru distribuție.

Vila i-a fost oferită lui Goebbels, în 1936, de către orașul Berlin, drept cadou pentru ziua de naștere. Iar guvernul de azi al Berlinului nu prea știe ce să facă cu această proprietate, care se degradează pe zi ce trece și a cărei întreținere costă prea mult. În plus, există și riscul ca locul să devină unul de pelerinaj pentru neonaziștii tot mai vocali în Germania.

Pe 20 aprilie, de ziua lui Hitler, două cupluri de germani au lăsat flori acolo și o femeie a fost arestată după ce a pozat cu un salut nazist, relatează ziarul austriac Der Standard.

Așadar, ce poate face Berlinul cu vila lui Goebbels?

Să o vândă e riscant, având în vedere cui i-a aparținut în timpul regimului nazist.

Să o doneze? Cui și în ce scop? Iarăși, o chestiune sensibilă. Să o distrugă? Nou subiect de controverse. O controversă mai largă, după cum remarcă The New York Times.

Există o dezbatere amplă în societatea germană despre asemenea vestigii legate de trecutul detestabil al țării. De exemplu, apartamentul lui Hitler din München a fost transformat în secție de poliție. În 2026, casa copilăriei lui Hitler din Braunau, Austria, va avea aceeași soartă.

După înlăturarea „fațadei sale galbene caracteristice” și a „plăcii comemorative”, clădirea va fi reamenajată într-o secție de poliție și folosită „pentru formarea ofițerilor în domeniul drepturilor omului”, după cum relatează BBC, citând Ministerul de Interne austriac.

Cu toate acestea, chiar și astăzi, clădirea este uneori loc de pelerinaj pentru neonaziști.

În schimb, alte vestigii au fost menținute, pentru cultivarea memoriei. Fostul sediu nazist din München sau lagărul de concentrare și exterminare Auschwitz-Birkenau din Polonia au  devenite muzee și sunt exemple pentru acest demers.

Citeste siUn fost buncăr din epoca nazistă, transformat în spațiu de agrement

În cazul vilei Bogensee, punctele de vedere se întrepătrund: reședința ar putea deveni un loc educațional. Pe de altă parte, distrugerea ei ar împiedica transformarea într-un lăcaș de cult neo-nazist. Și totuși, aceasta ar echivala cu ștergerea unei piese de poveste importantă pentru memoria Holocaustului.

În această dezbatere, notează Courrier International, urbanistul berlinez Andreas Barz propune transformarea într-un „campus internațional pentru democrație”, detaliază ziarul german Tagesspiegel.

Potrivit urbanistului, fostul domeniu al ministrului Propagandei dintr-un regim totalitar ar fi ”cel mai bun loc pentru a dezbate cu întreaga societate – și în special cu tinerii – efectul propagandei și al știrilor false”.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Suntem în fața unei premiere: fondatorul unei mari platforme de comunicare este arestat, sub acuzații legate direct de conținutul acestor rețele. Revista germană Der Spiegel, preluată de Courrier International, consacră o amplă investigație rețelei Telegram, pe care o descrie drept un succes global, cu peste 570 de milioane de utilizatori.

De la începutul pandemiei, Telegram a devenit mai popular ca niciodată. Este una dintre rarele platforme de comunicare capabile să concureze cu produsele din Silicon Valley.

Începând cu 2021, milioane de utilizatori, mulți dintre ei germani, au schimbat WhatsApp - o ​​subsidiară a Facebook - cu Telegram.

Cu toate acestea, Telegram nu este doar un alt WhatsApp. Este un serviciu care scapă de controlul statelor și autorităților, unde fiecare poate scrie ce vrea, notează revista germană.

Ceea a atras grupurile de coronasceptici și extremiștii de dreapta, traficanții de droguri și escrocii de tot felul. De exemplu, nu e greu  de găsit o „listă a persoanelor care urmează să fie executate” cu numele unor deputați germani.

Pe scurt, aplicația este un darknet aflat în propriul buzunar.

Autoritățile privesc neputincioase. În special pentru că Durov refuză să le comunice datele utilizatorilor săi. Și-a înconjurat afacerea cu o rețea opacă de companii, înregistrate până în Insulele Virgine și Belize. „Nu sunt un mare fan al conceptului de țară”, spunea Durov pentru The New York Times în 2014.

Multă vreme, autoritățile judiciare germane nici nu știau unde să contacteze Telegram.

Între timp, platforma are o adresă în Dubai, unde fondatorul s-a refugiat, ca urmare a ciocnirilor tot mai dese cu autoritățile ruse. El a fost socotit responsabil pentru succesul manifestațiilor anti-Vladimir Putin din 2011, facilitat de fosta sa rețea socială, Vkontakte, un fel de Facebook rusesc.

De asemenea, Durov a refuzat să transmită FSB date despre utilizatorii ucraineni care se opuneau fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici, în timpul marilor proteste din 2014, cunoscute drept Revoluția Maidanului.

Așa că, grație pașaportului emis de statul caraibean Saint Kitts și Nevis, pe care l-a obținut pentru suma modestă de 250.000 de dolari, a ajuns în cele din urmă să se stabilească în Dubai.

Dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de relația tensionată a lui Durov cu autoritățile de la Moscova. Asta nu face mai bună rețeaua Telegram.

După cum precizează Der Spiegel, aproape toate crimele și infracțiunile online posibile pot fi comise aici. Puteți cumpăra arme, facturi contrafăcute și date piratate.

Unele grupuri specializate în manipularea pieței financiare au peste 100.000 de membri. Și, având în vedere numărul de grupuri dedicate drogurilor, poliția din Berlin a creat chiar și o unitate specială care a reușit să identifice în jur de o sută de rețele de traficanți.

Acestea fiind spuse de către revista germană, ne putem întreba : ce NU este, de fapt, Telegram?

Nu este tocmai un darknet, deoarece aici potențialul cumpărător trebuie să fie un inițiat, pentru a cunoaște adresele pieței negre. Pe Telegram, oricine poate intra într-o afacere ilegală.

Nu este nici o instituție media, astfel încât nu poate invoca libertatea de exprimare – care și aceasta are limitele ei, stabilite prin legi și principii constituționale. Radioul pe care tocmai îl ascultați acum se supune, de exemplu, prevederilor legii audiovizualului.

Telegram nu este nici un sistem de mesaje private, protejat prin garantarea secretului corespondenței. Telegram este un spațiu public.

Și, dacă în spațiul public sunt lăsate să se producă infracțiuni, atunci statele acționează. Este ceea ce au făcut autoritățile franceze.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România