Oamenii sunt în general dispuşi să privească prea favorabil asupra propriei persoane, asupra propriului caracter şi asupra propriei importanţe. Făcând aşa, ei pierd din vedere propriile greşeli şi ajung să se convingă că sunt mult mai buni decât alţi oameni.

Ne-am învățat (și suntem învățați) să considerăm că a fi credincios e a trăi, relaxat, într-o evlavie de formă. Ne mulțumim cu răspunsuri gata făcute, sau contrafăcute. În cele din urmă, nici nu ne mai obosim să vorbim cu Dumnezeu, ci îl așezăm deoparte, în inaccesibilitatea Sa, în cutiuța Sa instituțională.

Se spune că gastronomia unui popor îi definește viziunea despre lume. Cervantes afirma că “ceea ce se întâmplă în biroul stomacului ne spune cum arată momentul nostru spiritual. Când facem o alegere culinară, facem o alegere transcendenta pentru sănătatea și intelectul nostru.

Există și o latură pozitivă a crizei sanitare. Potrivit unui studiu realizat de specialiștii Institutului pentru Cercetare în Cultură, în această perioadă dificilă, românii au alocat mai mult timp activităților culturale. Astfel, pandemia redeschizand românilor apetitul pentru lectură: 35% au citit cărți. Indiferent de spectrul căutărilor, oamenii caută o soluţie salvatoare, care după cum se pare se poate strecura într-un mesaj cultural.

De aceea, e necesar să identificam acele instrumente care pot corespunde aşteptărilor celor care căutăm un răspuns legat de viaţa noastră, fie că este vorba despre profesie, sau ceva ce vrem să schimbăm în comportament, sau poate chiar formarea unei noi perspective asupra vieții.

Uneori ne găsim în primejdia ca, trecând prin evenimente nefericite sau văzând prosperitatea celor nelegiuiţi, să ne pierdem credința. Pentru ce le merge bine oamenilor răi şi oamenii buni suferă? De ce vin nenorocirile asupra omului? Rareori vom putea găsi răspunsuri la asemenea întrebări. În asemenea circumstanțe nu răspunsurile sunt soluția ci starea de spirit.

În călătoria vieţii, adesea ne aflăm în situaţii care ne fac să fim nesiguri şi temători, dar Dumnezeu încearcă a ne conștientiza de cealaltă dimensiune a realității. O dimensiune a realităţii ce nu poate fi văzută cu ochii fizici.

În foarte multe situații oamenii nu reușesc să poarte un dialog civilizat bazat pe bunul simt, pe logică sau rațiune. Fie că ești în trafic, fie că pășești într-o instituție anume, fie că privești discuții televizate, impresia este că șmecheria, tupeul, injuriile, sunt cele care decid cine se face auzit.

Unul dintre motivele ineficienței profesionale și spirituale este ideea omului orchestră. Omul bun la toate. Cât de adevărată este această postură ? Și, ce face diferența între un amator și un profesionist desăvârșit ?

Dintotdeauna omenirea a ales să-și diferențieze clasele sociale prin simboluri care exprimau identitatea individuală sau de grup. În prezent, oricât de mult suntem obișnuiți să fim acoperiți de drepturi universale ale omului, segregarea socială nu a dispărut. Rămân distanțe cosmice între noi. Nu toți reușesc să adopte un semn universal valabil de recunoaștere a umanității.

Trăim într-o lume în care super-puterile lumii și instituțiile naționale cât și internaționale sunt în declin, în care dezorientarea anxioasă este ca la ea acasă. Cât despre religie, aceasta nu este văzută ca făcând parte din soluție, ci ca parte din problemă. Sau cel mult ca ceva care nici nu strică dar nici bine nu face. E undeva pe acolo.