GÂNDUL CARE CONTEAZĂ

Prea adesea omul modern nu-şi dă seama de mediul toxic în care trăiește. Nu reușim să realizam că lipsa de credinţă si anxietatea care ne pricinuiesc gânduri de descurajare sau sincope existențiale, se datorează în mare parte lipsei de răgaz. Incapacitatea de a fi cu noi înșine.

Oamenii au fost întotdeauna satisfăcuţi admonestând pe altcineva pentru greutăţile pe care le întâmpină. Oamenii își revarsă frustrările fie împotriva divinității fie împotriva autorității umane. Ne putem aștepta să fie bine pentru toată lumea?

Concepţiile contemporane despre creştinism care fac convertirea şi mântuirea să fie o simplă admitere a credinţei în Isus Hristos ca Mântuitor oricât de importantă ar fi aceasta, omit o parte extrem de importantă a acceptării Evangheliei.

Încă din antichitate, jugul” fusese un semn de supunere, mai ales faţă de puterea cuceritorului. Cronicarii antici consemnează faptul că un general biruitor instala un jug pe două suliţe şi făcea oştirea înfrântă să treacă pe sub el ca act de supunere. „A-şi pleca capul sub jug” era o expresie desemnând supunere şi servitute.

Omenirea a cunoscut (sau pe alocuri încă cunoaște) diverse forme de subjugare: politică, religioasă, socială, economică, etc. Cu toate acestea, nimic nu întrece subjugarea sufletească. Cum scăpăm?

Deşi fără îndoială mulţi îl urmează pe Isus Hristos din motive sincere, totuși cei mai mulți fac probabil lucrul acesta din inerția majorității.

În diversele contexte delicate în care ne sunt atacate valorile creștine și umane, soluția cea mai simplă pare să fie de a privi mânia ca o dreaptă indignare. Indignarea justă are un scop cât se poate de important în stimularea oamenilor la luptă împotriva distrugerii normalității.

Oamenii au răscolit lumea pentru a găsi pacea minţii şi a inimii. Anual se cheltuiesc sume uriaşe căutând mulţumirea sufletească în distracţii, turism, băuturi alcoolice şi satisfacerea multor vanități. Totuşi, obiectivul căutărilor nu este atins, deoarece omul trăieşte încă aşa cum îi dictează impulsurile şi nu are răspuns la problema fundamentala legată de destinul său.

“Nu lasa pe mâine ce poti face astăzi” este un dicton pe care l-am întâlnit de foarte multe ori în viața noastră și care ne-ar putea ajuta dacă uneori n-ar fi atât de comodă amânarea. Toți oamenii amâna și este un comportament normal atunci când îl păstram în parametrii minimi, însă adevărata problemă apare atunci când această amânare devine un obicei. Mai mult, amânarea nu apare doar pe palierul responsabilităților cotidiene ci și în sfera spirituală.

Perioada pe care o traversăm de ceva timp poate fi privită ca o luptă incredibilă pentru spiritul uman. În această perioadă plină de provocări cauzate de coronavirus, izolare, distanțare socială, nesiguranța, injustiție socială, etc., se poate instala foarte ușor deprimarea. Nu oricine este capabil să-și mențină buna dispoziție în aceste vremuri tulburi. Așa că, ce putem face pentru a aduce în viața noastră liniștea și pacea?

Orașele lumii noastre sunt cufundate în inegalitate socială, suferința, și moarte. Credincioși fiind lui Dumnezeu, cunoaștem prin Cuvântul Său, că oamenii merită mai mult decât suferința, truda, și în final moarte.